Moţiunea USL: mănânci, calule, ovăz?

Spre deosebire de unii confraţi, eu nu cred că USL va refuza guvernarea, dacă reuşeşte să treacă mâine moţiunea de cenzură.

De ce ar refuza? Mănânci, calule, ovăz? Pentru că s-ar „eroda” în ce-a mai rămas până la legislativele din toamnă (sau din martie, nu ştii niciodată)?

Pentru politicienii de pe Dâmboviţa, care nu par a reuşi niciodată să vadă mai departe de ziua de mâine, posibila sancţiune din nişte alegeri viitoare când guvernarea e azi seamănă cu cioara de pe gard, când vrabia din mână se cântăreşte în suculente fonduri guvernamentale pentru primarii tăi, croirea colegiilor electorale (cu majoritatea parlamentară confirmată) într-un mod favorabil, sinecuri pentru câţiva fideli şi sponsori, care n-au nevoie chiar de ani ca să-şi monteze un tun, două, plus, poate mai important ca orice, proiectarea imaginii de învingători totali, câştigători ai alegerilor chiar înainte ca ele să fi avut loc încă.

Ba, ar fi chiar o greşeală tactică majoră ca Victor Ponta să nu accepte desemnarea ca prim-ministru, dacă Traian Băsescu îl va desemna, pentru că asta va demonstra cu usturătoare precizie demagogia liderilor opoziţiei. (Nu iau în calcul posibilitatea unui guvern de „tehnocraţi”, tehnocraţii nu pică din cer, ei trebuie să vină cu susţinere politică şi nu cred nici o clipă că partidele ar fi dispuse să pună „independenţi” la Victoria cu 6 luni înainte de alegeri, când mai sunt atâtea bunătăţi de împărţit).

Dar dacă Victor Ponta nu poate refuza, are Traian Băsescu altă ieşire decât nominalizarea liderului PSD, despre care a spus că nu va fi niciodată premier în timpul mandatului său?

Cu desemnarea prim-ministrului, Preşedintele a mai răsucit la spate mâna Constituţiei o dată*, în toamna lui 2009, când guvernul Boc a căzut în urma unei moţiuni de cenzură, doar pentru a reveni la Victoria după un scurt intermezzo cu premieri desemnaţi de ochii lumii, ca să treacă timpul – timp în care PNL şi PSD se dădeau de ceasul morţii şi lumea asista, uluită, de pe margine. Teoretic, preşedintele ar putea s-o facă şi de data asta – să interpreteze în mod ostil neclarităţile Constituţiei, să tragă de timp, să manevreze în ape tulburi. Asta va duce, evident, la o împuţire totală a atmosferei politice, şi acum greu de respirat (ex. gugumăniile despre împuşcarea insuficientă produse ieri de dl. Ponta).

Pe de-o parte, radicalizarea politică are darul de a contura nucleul dur al partidului aflat în defensivă – PDL, în cazul acesta. Pe de alta, o luptă din clasa „care pe care” poate duce inclusiv la obliterarea învinsului – care riscă să fie tot PDL, până la urmă. Dacă mai insistă mult cu menţinerea PDL la guvernare, preşedintele riscă să-l trimită în istorie. E nevoie de alternanţa la guvernare, iar o perioadă de opoziţie va prinde oricum bine PDL, care va avea timp să înţeleagă când anume – şi de ce – a schimbat cinstea pe ruşine.

Aşadar, logic ar fi ca preşedintele să accepte evidenţa şi să ia decizile cuvenite în interesul general – iar interesul general nu este în nici un caz un blocaj politic complet (că nici acum mecanismul nu prea funcţionează). Veţi spune că nu e în interesul general să schimbăm baronii PDL cu cei ai USL, şi sunt de acord cu voi, dar asta e democraţia, doar aşa se poate auto-regla, în cele din urmă (dacă vreţi o schimbare a sistemului, susţineţi-l pe Nicuşor Dan, poftim – eu, unul, am îndoieli că-şi va strânge numărul de semnături necesare, şi dacă nu va reuşi, asta e o mare ruşine pentru noi toţi – dar, despre asta, altă dată).

Problema cu oamenii politici e că au tendinţa să nu ia decizii logice, pentru că, vorba lui Mixich, trăiesc deja într-un sistem închis, guvernat de legi binişor diferite de ale restului societăţii.

Ca atare, să ne temem de urmarea moţiunii de cenzură de mâine, în cazul în care trece. Pentru că şi asta e o variantă, moţiunea să pice, deşi USL are acum cam tot ce-i trebuie ca să răstoarne guvernul (secretul e în votul minorităţilor, nu în cumpărarea altor 5-6 parlamentari).

Sigur, va fi de-a binelea ridicol dacă moţiunea cade cu o diferenţă mai mare decât cea care e acum între coaliţia guvernamentală şi opoziţie. USL va îndura găleţi de mişto-uri, şi pe bună dreptate.

Om vidé, vorba ardeleanului 🙂

PS – din motive obiective, în următoarele 10 zile postările de pe acest blog vor fi rare şi oarecum întâmplătoare. Aveţi răbdare dacă nu vă apar comentariile din prima.
__________________
*asta dacă nu numărăm şi găselniţa „soluţiei imorale” din 2004, când a schimbat majoritatea parlamentară prin mutarea PUR de la PSD la DA.