O chestie rară

E amuzantă nedumerirea bucureştenilor confruntaţi cu un gest colectiv pozitiv, făcut pentru comunitate, iac-aşa, fără vreun interes ascuns, fără păcăleli, fără şmecherii.

„Da’ ce-i cu pozele?” – întreba lumea ieri seară, la Unirii 1. „Se vând? E vreo campanie la ceva? Cine le-a adus? Da’ de ce?”

Uite d-aia, ca să fie ceva mai vesel la metrou. D-aia s-au strâns nişte zeci de fotografi amatori (şi profesionişti, fireşte, scuze maeştrilor 🙂 ), d-aia au lipit poze pe stâlpii staţiei. I-a invitat Andrei Bârsan, de la Asociaţia Bucureştiul Meu Drag (vă imaginaţi, ce nume de asociaţie pentru un oraş aşa nesuferit…).

Cred că s-au adunat cam o mie de clişee. Sistemul de prindere e ingenios – fiecare fotografie e agăţată cu un soi de rămurică de plastic flexibil; rezultatul e că, la fiecare venire şi plecare de tren, pozele flutură furios, ca frunzele într-un copac bătut de vânt. Lumea iese din trenuri şi cască ochii: ce-o fi, frate?

Ce să fie… Nişte oameni de treabă. Chestie rară.