Parlamentul se află în multiple contradicţii, constată Emil Hurezeanu: e în contradicţie cu Justiţia, căreia îi dă acces selectiv, după criterii îndeobşte politice, subiective; e în contradicţie cu legea fundamentală, care prevede că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii; se află în contradicţie cu poporul, pe care ar trebui să-l reprezinte, şi care este exasperat de corupţia din această ţară şi cere atitudini hotărâte împotriva celor care încalcă legea; în fine, este în contradicţie cu sine însuşi, şi nu doar pentru că votează incoerent, ba pentru, ba împotriva cererilor de ridicare a imunităţii, dar îşi interpretează diferit chiar şi propriile voturi.
Simptome ale schizofreniei parlamentului:
1. Conducerea Senatului a anunţat că lui Dan Şova nu i s-a ridicat imunitatea deoarece „în favoarea cererii procurorilor n-au votat jumătate plus unu din numărul total al senatorilor”. În cazul lui Şova, votul de ieri a fost 79 la 67 (cu 5 voturi anulate) pentru ridicarea imunităţii, dar „jumătate plus unu din numărul total” înseamnă 85, deci dl. Tăriceanu & Co. au considerat că solicitarea n-a trecut.
2. Dar în alte cazuri, Senatul a ridicat imunitatea unor membri doar cu votul majoritar al celor prezenţi, nu din „numărul total al senatorilor”. Ecaterina Andronescu a pierdut imunitatea după un vot de 72 la 62 (şi o abţinere). Şerban Mihăilescu a ajuns în faţa procurorilor după un vot de 77 la 51 (şi un vot anulat). Lui Ion Ariton i s-a ridicat imunitatea după un vot de 77 la 52 (cu 8 voturi anulate).
Nu s-a schimbat nimic în legislaţie între aceste voturi. Pur şi simplu, Senatul îşi interpretează diferit propriile decizii, în funcţie de interesul politic. Acum, interesul politic al majorităţii PSD+UNPR+UDMR+diverse resturi este să-l ferească pe unul dintre amicii prim-ministrului Victor Ponta de mâna lungă a legii.
Decizia Senatului în privinţa lui Dan Şova va fi contestată la CCR, care, de altfel, a mai declarat o dată – în 2008! – neconstituţional articolul din regulamentul camerei superioare care prevede că hotărârile referitoare la imunitate se iau „cu votul majorităţii senatorilor”. Culmea, unii senatori spun acum că nu contează ce va hotărî CCR, pentru că nici o decizie nu poate fi retroactivă, deci nu mai poate influenţa decizia în cazul Şova. Asta e ca şi cum ai spune că Parlamentul României poate vota orice imbecilitate şi nimeni n-o mai poate schimba niciodată.
În altă ordine de idei, este o bizarerie modul în care parlamentul interpretează însăşi ideea de imunitate a aleşilor în faţa acţiunilor justiţiei.
Imunitatea parlamentară este concepută ca o protecţie a reprezentanţilor poporului faţă de eventuale abuzuri ale puterii (executive) faţă de legislativ. Cu alte cuvinte, pentru ca un guvern rău intenţionat să nu poată dizolva de facto un parlament prin arestarea abuzivă a aleşilor neamului, aceştia beneficiază de imunitate.
Ca atare, când parlamentul se opune acţiunii justiţiei împotriva vreunuia dintre aleşi, înseamnă că, de fapt, constată un abuz, o înscenare împotriva sa.
Să fie acesta cazul? Să fabrice oare Parchetul diverse dosare de corupţie unor miniştri, senatori şi deputaţi, în încercarea de a reduce abuziv rolul parlamentul în societate?
Fireşte că nu. Dacă ar fi aşa, nu acuzaţii de corupţie s-ar fabrica împotriva aleşilor, ci infracţiuni mult mai simplu de montat – posesie de droguri, de exemplu.
Ocupat de sute de specimene fără morală şi respect faţă de adevăr, parlamentul e o ruşine, o instituţie care ţine în loc ţara. Iar problema, ca să fiu bine înţeles, nu e cu instituţia în sine, ci cu ticăloşii care au luat-o ostatică.
14 comentarii Adaugă comentariu
Pentru schimbarea situației calculul este destul de complicat. Totul se rezumă la schimbarea Constituției care nu poate fi făcută dintr-un motiv foarte simplu – pionul otrăvit lăsat de Traian Băsescu prin referendumul de micșorare a Parlamentului și trecerea la unul uninominal. Mai țineți mintea cu ce avânt s-au apucat tovarășii USL-iști să modifice constituția prin Comisia condusă de Antonescu ? CC a venit și a spus – orice modificare trebuie să înceapă cu punerea în practică a rezultatului referendumului. Și atunci toți s-au liniștit – credeți că acum va fi altfel ?
Să se consemneze că protestez vehement: râmele din imagine sunt niste creaturi cuminti, urâte dar cuminti, care isi fac destoinic treaba în grădini, afânând si îngrăsând pământul! Fără să solicite imunitate, fără să chiulească de la treaba, fără să astepte să fie mituite. Fără a încerca să ne convingă că ele sunt mai presus.
Deci orice comparație cu iluștrii nostri parlamentari e ofensatoare și de neiertat!
Sunt întrutotul deacord cu cele spuse despre râme. Nu merita sa fie înjosite. 🙂
Totusi, de dragul subiectului, hai sa facem un artificiu si sa consideram ca în poza sunt niste limbrici.
Ar fi mai aproape de portretul parlamentarilor.
“Ocupat de sute de specimene fără morală şi respect faţă de adevăr…”
Ai zice ca e o caracterizare dura, la manie…Dar daca te uiti ce senin si-o asuma, de fapt, ipochimenele, cu fiecare act politic prestat si slobozit cu flegme spre natie, ei bine, iti vine chiar sa te enervezi pe blandetea si civilitatea lui Vlad.
Dupa avalansa de comentarii se pare ca si noi ne-am obisnuit/resemnat cu cu alesii nostri. 🙂
(Hurezeanu… de ceva vreme e primul in contradictie cu el insusi, dar asta e alta poveste.)
Ceva nu se leaga in mintea mea.
Din moment ce peste tot se vehiculeaza ideea ca parlamentarii au imunicate in fata legii doar pentru declaratiile politice, de ce nu poate DNA-ul sa-i aresteze direct, faca sa mai ceara incredintarea parlamentului, pe cei suspecti de fapte de coruptie.
Poate sa imi spuna cineva in ce act normativ se gaseste prevederea legata de imunitatea parlamentarilor?
Imunitatea parlamentarilor este chiar în Constituție:
”Art. 72 – Imunitatea parlamentară
(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.”
Daca facem putin abstractie de tot gunoiul din politica noastra si toate guitaturile din ultimele zile ale porcilor (sau scroafelor) care nu vor sa fie dusi „la taiere”, eu nu inteleg ceva:
Cui i s-a parut normal la elaborarea Constitutiei faptul ca parlamentarul acuzat de ceva de catre Justitie POATE VOTA sa isi pastreze (sau nu) imunitatea? Unde in lume esti acuzat de ceva de Justitia tarii tale si tu ai dreptul legal sa zici „nu vreau sa ma anchetezi pentru ca sunt special”.
Nu stiu prin alte parti cum e, dar la noi, simplul hazard de a folosi galeata potrivita si de a fi ales în parlament echivaleaza pentru alesi cu un super-sut în cur care îi plaseaza ca pe un sputnik, pe o traiectorie a unei competente totale în orice, mult deasupra noastra, a bizonilor votanti.
Asa ajung nulitati isterice, ca madam Anghel sau nulitati infatuate, ca Nicolicea, sa se priceapa brusc la drept mai dihai ca un sobor de constitutionalisti, la economie mai dihai ca Friedman si tot staff-ul Bancii Mondiale iar la morala mai abitir ca Dalai-Lama si cu Sfântul Parinte.
De ce?! Pentru ca actuala constitutie (multumim, nea Nelu!) nu a avut ca obiective echilibrele de forta intre puteri (faimosul checks & balances), ceea ce duce 1) la posibilitatea unor structuri parlamentare nereprezentative care-si fac de cap zglobiu si 2) la senzatie de impunitate a celor „alesi”, care intrepreteaza termenul în sens biblic.
Solutia: o noua Constitutie, pe bune…
Cum: Dracu stie! Ca noi, bobor, nu iesim in strada, ca nu-i frumos, avem oricum alta treaba si am si fost bolnaviori când eram mici… Despot luminat care sa faca trebsuoara asta pentru noi (schimbatul corect al Constitutiei) nu ne trebuie, ca asa am auzit la A3 si nici nu e democratic… Ori ce respectam noi mai mult si mai mult?! Democratia. Si mirul…
Din seria celebră: ”ciocu’ mic că noi suntem la putere” mă amuză declarația de ieri, în fața presei, a tovarășei senator Florina Jipa după terminarea votului: ”Măi, lăsaţi-mă cu Constituţia!”
Și când te gândești că fostului diktachior exact încălcarea constituției era motivația organizării referendumurilor de suspendare…
@Johannis
Ce încalca marinaru’ era o alta Constitutie, un paralela cu asta, dar mult mai aeriana. De aceea era nevoie tot timpul de o suspendare…
Ce zice aceasta Venus a Justitiei, madam Jeepa, e ca sa o lasam cu constitutia ei, asa cum e, ca acolo nu zice nimic despre rolul mirului in echilibrul puterilor în stat.
Daca Iohannis ar avea ‘balls’ ar sesiza in regim de urgenta CCR pe motiv ca Senatul e neconstitutional si sa ceara dizolvarea lui. Anularea lui ca organism parlamentar. Raminem cu o camera.
Daca ar avea balls, da’ n-are.
putina informare inainte sa exprimi o parere, nu strica…:))
Zic si eu…Darius Valcov a fost ministrul sau menestrel?
http://www.eljijinews.com/opinie/darius-valcov-colectionarul
presupun ca s-a inteles ca parlamentul a votat impotriva arestarii preventiva si ca urmarirea penala a inculpatului Sova continua si cu mama imunitatii. scriu asta pt ca am impresia ca multi nu au inteles asta.