Povestea unui alcoolic revenit la viaţă

Când Sile* a scris pe Google „ajutor! sunt alcoolic!” nu mai băuse nimic de mai bine de trei luni, dar simţea că nu mai rezistă. Ştia, de fapt, că e pe cale să cedeze, ştia din experienţă şi dintr-un lung şir de re-căderi anterioare, eşecuri care-i jalonau precum un şir de cratere trecutul. Într-unul dispăruse afacerea lui, în altul casa, apoi îşi îngropase în căderi repetate toate economiile, onoarea, încrederea, respectul de sine şi respectul celorlalţi faţă de el.

Sile avea un trecut negru şi un viitor sumbru. În doar câteva luni, urma să intre în închisoare, tot din cauza băuturii. Ştia şi asta, pentru că procesul avansa inexorabil către o condamnare, una cu executare, de data aceasta, una de recidivist, cu pedeapsa agravată de sentinţa anterioară, cu suspendare, şi aceea luată tot din cauza unei beţii la volan.

Aşa că Sile a apăsat tasta enter şi a început să citească.

Trebuie să parcurgi o serie de etape înainte de a deveni dependent de alcool. Mai întâi este experimentarea. Prima bere nu ne place. Primul pahar de vin e straniu. Prima vodcă ne face să ne strâmbăm. Dar omul, ca fiinţă curioasă, are voinţa de a experimenta şi de a dobândi gusturi noi.

Urmează consumul regulat. Ieşim la o bere. Bem un pahar de vin. Socializăm la un whisky. Alcoolul dezleagă limbile, încălzeşte atmosfera, ne ajută să ne simţim mai bine. În cantităţi moderate, ne face bine. Pericolul apare când ieşim din zona consumului moderat şi cădem de partea cealaltă, în teritoriul excesului. Consumul excesiv este în vârful derdeluşului către dependenţă şi către adicţie. Unii o iau la vale. E greu să te mai oprești.

Problema apare când, la un moment dat, trecem din grupul celor care consumă alcool de plăcere în grupul celor care consumă alcool pentru că au nevoie.

De ce ar avea nevoie cineva să bea peste măsură?

În esenţă, alcoolul este un inhibitor – un inhibitor de inhibiţii. „Spune-mi ce faci când eşti beat ca să-ţi spun ce inhibiţii ai”, glumesc serios psihologii.

Sile avea temerile lui când a început să alunece în grupul celor care beau de nevoie. La mijlocul anilor ’90, când o ţară-ntreagă se zbătea să nu moară de foame, el avea un salariu de câteva mii de dolari, bani în mână, încasaţi lună de lună, cu regularitate. Pentru un copil plecat de-acasă în adolescenţă, dintr-un sat uscat de sărăcie de prin Moldova, ajunsese departe. Nici lui nu-i venea să creadă şi, în sinea lui, era îngrozit că totul ar putea dispărea, ca şi cum n-ar fi fost. Era om de bază într-o industrie nu doar aflată în creştere rapidă, ci şi de o competitivitate şi o duritate extremă. Lui Sile i se întâmpla să-l prindă noaptea pe drumuri necunoscute cu câte o jumătate de miliard de lei vechi în portbagaj, încasări colectate de prin câte două judeţe o dată. Aşa că a început să ia câte un pic de „curaj”, ca să-şi inhibe spaimele. Iar nevoia de curaj a început să crească. Mai întâi înaintea întâlnirilor cu şeful. Apoi la intrările în tură. Şi la ieşiri. Şi la plecările pe drum, şi la reveniri, şi înainte de a pleca spre casă, şi înainte de culcare. Au urmat chefurile, bețiile cu tovarășii. Banii nu erau o problemă. Anturajul, nici atât. Seara, bea ca să se destindă. Dimineaţa, ca să se trezească. Peste zi, ca să se concentreze.

Curând, Sile a devenit dependent, deşi încă nu ştia şi nici nu i s-ar fi părut că e ceva în neregulă, dacă i-ar fi spus cineva. Ţinea la băutură, alţii cădeau pe sub mese, în urma lui, când el continua să bea, iar asta îi dădea încredere şi un sentiment de superioritate.

Sile credea despre el că era un tip de mare succes, care trăiește viața din plin.

Nimeni nu-şi propune să devină dependent când începe să consume o anumită substanţă, iar senzaţia iniţială de control ascunde alte semne de alarmă pe care le transmite organismul. Genetic, unii indivizi au toleranţă mai mare la alcool, de exemplu, decât alţii. Au „mai multă enzimă”. Mai ales în tinereţe şi mai ales dacă eşti bărbat, când descoperi că-ţi poţi îmbăta prietenii, că-i poţi băga sub masă în timp ce tu încă te mai ţii pe picioare, ăsta e un factor de risc. Rezistenţa la alcool e percepută de beneficiarii ei, într-un mod pervers, drept un soi de avantaj competiţional. Drept rezultat, cei al căror organism poate procesa mai mult alcool ajung să şi bea mai mult şi mai des, apropiindu-se de graniţa dintre consum de plăcere şi adicţie.

În plus, mai e nevoie şi de o combinaţie de factori pentru creşterea riscului de a deveni dependent de alcool.

Dependenţa este dată de mediu (ce se întâmplă în jurul tău, în familie, între prieteni, în comunitate?), de substanţa propriu zisă (cât de repede poate păcăli creierul, poate crea adicţie substanţa respectivă?) şi de caracteristicile persoanei (cât de mari îi sunt vulnerabilităţile, ce tip de personalitate are?)

Pune omul nepotrivit în contact cu prietenii nepotriviţi la momentul nepotrivt şi obţii, foarte probabil, un dependent de alcool. Se întâmplă mai des decât credem.

Lui Sile, prima beţie i s-a întâmplat în adolescenţa timpurie, când a găsit pe jos o hârtie de 25 de lei ceauşişti. Bani buni la vremea aceea. Era cu un prieten, s-au bucurat şi au decis că trebuie să sărbătorească, aşa cum îi văzuseră făcând pe părinţii lor. Şi-au luat o sticlă de vodcă de la prima alimentară din drum şi s-au făcut criţă. În Moldova, doi adolescenţi beţi morţi într-un şanţ n-au îngrijorat pe nimeni.

Următoarea beţie s-a petrecut anul următor, în mijlocul comunităţii şi încurajată de membrii ei. La o nuntă, unde el, însoţit de un alt prieten, au fost provocaţi de adulţi să bea câte un pahar de vin pentru fiecare sarma înfulecată.

Le era foarte foame. S-au trezit a doua zi, mahmuri. Nu-şi aduce aminte câte sarmale a mâncat, dar ştie sigur că se săturase – de sarmale.

În România, dependenţa de alcool este privită ca o vinovăţie şi aproape deloc ca o boală. Predomină un model moral de raportare la alcoolici. Priviţi beţivii filmaţi de echipele de televiziune şi daţi la ştiri. Ei sunt prilej de ilaritate, dacă n-au rănit/ucis pe nimeni, şi de indignare, dacă, dimpotrivă, au provocat vreun accident, ceva.

De asemenea, se mai manifestă un model de non-intervenţie, care spune că e treaba alcoolicului că e alcoolic, că e alegerea lui personală să fie aşa şi că, pentru a nu mai fi alcoolic, e suficient să nu mai bea, ce poate fi mai simplu?

Dar chiar aşa, ce poate determina, de exemplu, o judecătoare să se urce beată la volan şi să se ia la bătaie cu poliţiştii, sub reflectoarele presei? Oare ea vrea să facă asta sau este bolnavă şi are nevoie, înainte de orice, de ajutor şi tratament?

Ce să-l fi determinat pe Sile să se urce la volan după ce băuse un litru de vodcă? Altul ar fi intrat în comă alcoolică, dar moştenirea lui genetică i-a salvat viaţa – însă nu l-a scutit de un dosar penal. Chemaţi de locatarii exasperaţi a vreo două blocuri, poliţiştii l-au găsit pe Sile într-o parcare, claxonând în neştire, complet confuz, duhnind ca o distilerie. A fost trimis în judecată şi condamnat cu suspendare. Zguduit de exeprienţa prin care tocmai trecea, Sile a încercat să renunţe la alcool. Dar cum? Cum?

Cum scapi de dependenţă în România? Cine te ajută?

Nu ştim câţi alcoolici sunt în ţara noastră. Statul nu e interesat să măsoare amploarea fenomenului şi nici să evalueze cât costă societatea dependenţa de alcool. Singura estimare este dată de o ecuaţie generală a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care spune că, la fel ca în alte ţări europene, şi în România 10% din populaţie ar putea avea o problemă cu consumul de alcool şi 10% din aceşti 10% ar putea fi dependenţi cronic sever.

Adică dintr-aceia care ajung din stradă, unde îşi pierd cunoştinţa, direct la psihiatrie.

La psihiatrie se tratează simptomele, nu cauzele. Alcoolicii primesc vitamine şi lichide, sunt ajutaţi să iasă din sevraj şi, după maximum două săptămâni, sunt poftiţi afară, în continuare la fel de bolnavi. În majoritatea absolută a cazurilor, ei recad şi intră în aşa-numitul sindrom al uşii rotative. După un timp oarecare, revin la psihiatrie, unde sunt iar scoşi din sevraj, iar hidrataţi şi iar externaţi fără vindecare.

Toată lumea pierde. Statul pierde bani, societatea forţă de muncă, medicul timp şi alcoolicul încredere. După două-trei episoade de acest gen este cumplit de dificil să mai recuperezi un bolnav.

„Nu poţi tu bea un pahar mare de apă rece pe cât de repede beam eu unul mare de vodcă”, îmi spune Sile.

E un bărbat zdravăn, care tocmai a trecut de 40 de ani, cu alură sănătoasă, un păr bogat, un ten strălucitor şi o privire ageră şi precisă. Stăm de vorbă în sediul Fundaţiei Aliat (Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor). Sile îşi povesteşte viaţa ca pe un film de acţiune din care a scăpat cu viaţă în ciuda soartei înseşi.

După primul dosar penal, a urmat o perioadă de încercări şi recăderi. A pierdut tot ce agonisise în anii de succes profesional, însă ruina totală l-a iertat, pentru că familia i-a rămas aproape. Luptându-se cu oamenii care-l iubeau, de care se ascundea ca să bea în continuare, luptându-se cu el însuşi, încercând să reziste şi cedând în fiecare zi adicţiei sale, Sile a fost prins a doua oară de poliţie la volan în pragul comei alcoolice, cu 1,83 la mie, şi cu o încărcătură de 52 de butelii pline în remorcă. A ajuns la ştiri, victimă a modelului moral care transformă alcoolicii în vinovaţi fără circumstanţe atenuante. A fost trimis iar în judecată. După un timp, a înţeles că, de data asta, de puşcărie nu mai are cum să scape, pentru că era deja recidivist.

S-a oprit din băut. Din nou, a câta oară?

În cele trei luni de limpezime, a înţeles că mai jos nu are cum să se scufunde. Din mâlul vieţii lui, a cerut, în sfârşit, să fie salvat. A tastat pe Google „ajutor! sunt alcoolic!” şi a intrat pe forumul programului Alcohelp, gestionat de Fundaţia Aliat cu sprijinul Heineken Romania. A început să citească poveştile unor anonimi care parcă spuneau povestea lui. Mulţi, mulţi oameni asemenea lui, care-i înţelegeau lupta şi înfrângerile şi care-i transmiteau că există un viitor.

Sile a luat legătura cu medicii de la Aliat. S-a înregistrat pe forum şi a postat primele lui mesaje. A citit poveştile de succes ale altora. A primit încurajări şi a căpătat, în sfârşit, încredere. Apoi s-a dus la puşcărie, unde a rezistat tuturor ofertelor de a bea ceva („cu 5-7 pachete de ţigări luai un litru de ţuică”), şi a ieşit hotărât să ia viaţa de la capăt.

Acum lucrează ca şofer profesionist şi este student în anul doi la o facultate cu profil economic. E şef de grupă, cu un singur 9 la examene şi restul numai 10. Soţia îl iubeşte în continuare, poate chiar mai mult acum, la fel şi copiii. Pe forumul Alcohelp interacţionează aproape zilnic cu alţi dependenţi care cer ajutor.

Uneori, scrie astfel: „Mă bucur de fiecare răsărit, mă bucur de fiecare zi care se încheie cu bine. Sunt bine, sunt sănătos şi văd că am reuşit şi se poate. Mă bucur enorm că pot fi aşa.”

Toamna asta împlineşte 4 ani de abstinenţă.

Continuă să lupte.

________________
*Omul despre care veţi citi în continuare există şi tot ce povesteşte este adevărat. Doar numele e altul.

Articol din categoria: ACTUALITATE, ADVERTORIAL

32 comentarii Adaugă comentariu

  1. Un Sile norocos…

    0
    0
  2. @Robert Antonescu – așa e, mulțumesc.

    0
    0
  3. #3 Comentariu nou

    Sunt atat de putini cei ce cauta ajutor. Cei mai multi prefera sa inece problemele in loc sa le rezolve si in 99% de cazuri in dauna oamenilor care ii iubesc si ii asteapta acasa.

    0
    0
  4. #4 Comentariu nou

    http://www.alcohelp.ro/forum/viewtopic.php?f=9&t=641&sid=9a83a7be058f62d0a87cfdf27aa2aae3

    Norocos, a avut insa si pentru ce sa lupte. Daca motivatia este zero, daca persoana e singura/singuratica, e foarte greu spre imposibil sa convingi un alcoolic sa se lase de bautura si in general finalul este tragic.

    In alta ordine de idei, ca sa mai si glumim, acum a ajuns dependent de virgule 🙂

    0
    0
  5. Dar chiar aşa, ce poate determina, de exemplu, o judecătoare să se urce beată la volan şi să se ia la bătaie cu poliţiştii, sub reflectoarele presei? Oare ea vrea să facă asta sau este bolnavă şi are nevoie, înainte de orice, de ajutor şi tratament?
    Adica http://goo.gl/jo2iW
    Pe bune, ai gasit tu motivul pentru care ACEA judecatoare s-a urcat beata la volan: Dependenta de alcool? Esti sigur-sigur? I-ai facut vreun consult de specialitate?

    Ai scris un articol emotionant. Aproape ca mi-a dat o lacrima. Sarmanii alcoolici, nu sunt vinovati DELOC de ce li se intampla.
    omul nepotrivit în contact cu prietenii nepotriviţi la momentul nepotrivt şi obţii, foarte probabil, un dependent de alcool.
    Adica omul e un fel de bebelus nevinovat TOATA viata lui. Actiunile lui proprii sunt de fapt actiunile pe care i le cere mediul nepotrivit in care traieste. El n-ar trebui considerat vinovat daca pune gura pe alcool si incepe sa-i placa. Super.

    Daca devii alcoolic, n-o faci ca un ‘adult capabil sa ia decizii’ ci ‘bolnav cu circumstante atenuante’. Da-o incolo de treaba. Ok, sunt bolnavi. DA! Sa-i tratam, nu sa-i ignoram. Dar hai sa nu-i victimizam.

    Observ o tendinta de a judeca 2 cazuri asemanatoare cu 2 unitati de masura.

    • un adult stapan pe capacitatile sale mentale conduce un autocar intr-un mod periculos. Produce un accident din vina lui. Omoara oameni. „De ce n-a vrut sa moara singur?”
    • un adult, considerat arbitrar drept bolnav, deci incapabil sa ia o decizie, conduce un camion (asta nu e o problema in sine?) cu o remorca de 52 de butelii pline in spate CAND E APROAPE IN COMA ALCOOLICA. Nu produce nici un accident. Nu omoara pe nimeni. Cum? Noroc chior, probabil. ” victimă a modelului moral care transformă alcoolicii în vinovaţi fără circumstanţe atenuante”.

    Pe bune?

    http://adevarul.ro/sanatate/medicina/cat-alcool-beau-fapt-romanii-caresunt-costurile-acestui-obicei-nociv-1_51c9b0e4c7b855ff56c66f88/index.html
    http://www.cdc.gov/motorvehiclesafety/impaired_driving/impaired-drv_factsheet.html
    http://ec.europa.eu/transport/road_safety/specialist/knowledge/alcohol/prevalence_amp_rate_of_alcohol_consumption/crashes_and_injuries.htm

    0
    0
    • Nu prea intelegi despre ce e vorba, nu? Ba chiar cu multa convingere…

      0
      0
    • Desigur, istorisirea in sine are un mesaj pozitiv. Un om invins de o dependenta, pedepsit pentru asta, care a renascut din cenusa etc. Cand ziceam ca este bine scrisa nu eram ironic. Nu am o problema cu mesajul general (pe care probabil ca nu l-am inteles, din ce zici tu).

      Mi se pare ca judeci totul prea simplist si idealist. AM o problema cu detaliile. Nu mi se pare corect sa judeci cu prea mare blandete actiunile unui adult (cu putere de discernamant) care alege sa faca ceva care poate influenta major viata altor adulti, pentru ca e DOAR ‘produsul anturajului nepotrivit’.

      • As atrage atentia asupra faptului ca omul asta a fost inchis abia LA A DOUA INFRACTIUNE DESCOPERITA. Pentru ca prima data a facut ceva ‘nevinovat’, care ‘n-a pus in pericol pe nimeni’. Adica si altii l-au considerat nepericulos pentru semenii lui. Si pentru cele 2 dati cand a fost prins cu bautura ‘la bord’ – oare de cate ori N-A FOST PRINS?
      Oare de cate ori a avut noroc si n-a omorat pe nimeni?
      Scuze, asta n-am inteles „cu multa convingere”.

      • In opinia mea, un program de ajutor pentru alcoolici care are sprijinul financiar sau de orice fel al unui producator de bauturi alcoolice este compromis. Vrei sa-ti spun cate programe de sprijin al bolnavilor de adenocarcinom pulmonar au finantat marii producatori de tigari la nivel mondial? Programele astea de CSR sunt de o ipocrizie dusa la extrem. Eu te ajut sa te omori, castig bani buni din asta, dar sunt baiat bun si te sfatuiesc sa te lasi.

      Dar de, daca povestea e cu happy-end si Heineken Romania finanteaza un proiect de ajutorare pentru alcoolicii nevinovati care nu au omorat inca pe nimeni, restul nu mai conteaza, nu?

      0
      0
    • Mi-e teama ca e o oarecare galagie in capul tau, galagie care se face auzita si in subsolul blogului meu.

      Bautura si tigarile nu sunt acelasi lucru – ba chiar dimpotriva. O condamnare cu suspendare nu e un nimic. Intre soferul din Muntenegru si Sile stau vreo 18 morti, restul sunt speculatii. Respecti cu habotnicie regula modelului moralist-superior fata de adictii. Dependentii nu mai sunt demult bagati in puscarii doar pentru ca au o adictie. Dependentele de substante sunt probleme complexe si pline de nuante, a le imparti in alb si negru e semn de primitivism in gandire, chiar daca poti dezvolta argumentatii indelungate in jurul propriilor tale convingeri.

      Totusi, ma bucur ca ti-a placut povestea.

      0
      0
  6. #9 Comentariu nou

    A avut noroc. Din pacate unchiul meu nu a cerut si daca i s-a oferit a refuzat ajutorul, iar asta l-a costat scump. A murit acum 3 ani de zile, din cauza alcoolului. Este bineventi un astfel de program, pentru ca e groaznic ca cineva sa piarda contactul cu realitatea.

    0
    0
  7. #10 Comentariu nou

    Beau o bere in onoarea lui! 😛

    0
    0
  8. Recomand cartea „Alter ego” de Tonino Benacquista. Reda, in fond, acelasi tip de dependeta si consecintele ei.

    0
    0
  9. #12 Comentariu nou

    Foarte bun articolul, Petreanu.

    O mică strângere de inimă am avut totuşi, când ai zis de sindromul uşii rotative: sper să nu te apuci iar de fumat; n-aş mai rezista încă o dată să te laşi de fumat 😀

    0
    0
  10. #16 Comentariu nou

    Articolul e foarte bun dar cu niste nuante. Alcoolul poate da dependenta de la inceput, nu e musai sa ajungi la nu stiu ce cantitati industriale ingerate.
    Unii scapa haturile sociale si personale de la prima bere bauta, altii la prima noapte de betie, altii dupa ce trec de o anumita doza zilnica, altii surpriza … niciodata. Cred ca o problema de educatie (generala si in particular a bautului), o problema de incurajare generala din partea societatii romanesti dar nu numai. Barbatul (si in ultima vreme si femeia, din nefericire) care nu bea si implicit nu rezista la bautura si nu face ca toate cele, nu e barbat domle.
    Cred ca de fapt linia fina a destinului e data daca stii sa-ti dai seama devreme de la primul pahar in care categorie te afli. Ai vreo sansa sa scapi caii in miriste sau nu? Si daca da, la ce doza? Poti sa te opresti in siguranta inainte de momentul zero sau nu? Daca pur si simplu nu te poti opri atunci ar fi bine sa nu te apuci deloc.
    Daca esti in control si stii exact cum obtii controlul, cand si cum trebuie sa te opresti atunci vezi-ti de treaba! Bea! Cat trebuie si cand trebuie. Pentru tine alcoolul nu e decat un vehicul, unul din vehiculele pe care le avem la indemana in lumea asta atat de reala. Evident ca in practica e mult mai complicat, complicat pentru ca bautorul experimentat nu se naste ci se face. Si pe parcursul „facerii” probabil ca pierde haturile de cateva ori.
    Dar ca orice in viata, unii au succes, altii nu; unii invata din greseli, altii nu; unii au vointa si autocontrol, altii mai putin. Traim o epoca particulara care ne ofera modele, aproape experimentale as zice, cu diverse societati umane in relatie diversa de love / hate cu alcoolul. N-as zice ca lipsa lui totala imbunatateste societatea. Ba din contra.
    Schimbarea atitudinii fata de betie, betiv si comportamentul sau, probabil ca ar fi solutia.
    Pe scurt, daca ai potential de a fi idiot, violent, curvar, paun prost, gaina fudula sau pur si simplu enervant si anost alcoolul te aduce la adevarata ta „valoare”. Ce-i drept ca fara alcool te manifesti mult mai rar si esti protejat fata de ochii societatii, societate care nu stiu daca chiar stigmatizeaza „calitatile” de mai sus, beat sau treaz. Si de fapt, asta ar fi necesar, si-atunci Sile isi va da seama mult mai devreme ca a pierdut bruma de autocontrol pe care o avea, treaz sau beat. Sa-i spuna societatea: Ba Sile esti prost la bautura, nu te poti controla, iti faci rau tie si celor din jur. Nu mai bea, e bine c-ai ajuns pana aici, bravo, felicitari, ai aflat ca nu esti chiar asa destept pe cat credeai si nici cu vointa si autocontrolul nu stai exceptional. Daca nu poti sa te opresti cand trebuie, nu te mai porni. Lasa locul liber pentru aia, putini cati o fi, care pot si stiu sa se opreasca si in plus odata cu alcoolul le creste calitatea umana.
    Imi pare rau daca suna apologetic tocmai aici dar asta e. Oamenii sunt diferiti.
    Eu de exemplu am o angoasa fata de adrenaline junkies. Mi se par de fapt o problema mult mai importanta decat alcoolicii.

    tl dr
    Dar ma rog, alcoolul e rau, nu beti alcool, ca lucruri groaznice vi se vor intampla.

    0
    0
  11. AA is for quitters

    0
    0
  12. #20 Comentariu nou

    Eu fac parte dintr-o familie in care ambii parinti sunt alcoolici. Am descoperit asta acum doi ani, cand mi s-a confirmat ca si mama o luase pe aceeasi cale. De tata stiam inca din copilarie.

    M-am amagit cumva ca meseria de psiholog pe care o practic ma va ajuta sa inteleg situatia si sa ii ajut sa se corecteze. Realitatea este ca, dupa doi ani de chin, in care am incercat tot felul de variante, nu am reusit sa ma detasez de calitatea de fiu si sa o exercit doar pe cea de psiholog. Pana la urma a trebuit sa accept ca initierea schimbarii trebuie sa vina in primul rand din partea lor, altfel orice efort din partea mea ar fi zadarnic.

    Ma incalzeste faptul ca acasa ma asteapta familia mea, dar ideea ca nu imi poti lasa copiii in vacanta la bunici imi aduce aminte constant de situatia in care se afla parintii mei. Ramificatiile alcoolismului sunt atat de diverse si de profunde, incat va doresc tuturor sa nu aveti parte de asemenea situatii. Iar daca se intampla, nu inchideti ochii. Incercati sa oferiti macar sprijin moral.

    0
    0
  13. #21 Comentariu nou

    Asta este povestea alcoolicului anonim! Un pahar este mult si 1000 sunt insuficiente.

    0
    0
  14. #22 Comentariu nou

    Bravo lui Sile ! Ca om cu cazuri de alcoolici in familie inteleg perfect aceasta boala. Alcoolul consumat in exces iti afecteaza toate functiile.

    Articolul, unul cum rar citesti in presa pe acest subiect. Non-judgemental, ne stigmatizant, sunt impresionat de Vlad P.. Felicitari !!!!!!!!!!!

    0
    0
  15. #23 Comentariu nou

    Felicitari pentru articol.
    Cunosc povestea,cunosc omul. Important ca astazi se poate iesi din acest cerc vicios. Nu este usor, dar nici imposibil. O singura conditie trebuie sa indeplinesti si anume sa constientizezi ca ai o boala. Nu e singura poveste de reusita, astazi cunosc multi oameni care au reusit si povestile lor demonstreaza ca se poate.
    A doua oara, alcoolemia a fost de 1,83 la mie in aerul expirat , in sange a fost mult mai mult…

    0
    0
  16. #24 Comentariu nou

    Mesajul articolului este unul foarte clar: dependenta de alcool este o boala si este important sa fie tratata ca atare. Nimeni nu spune ca nu este in regula sa consume ocazional un pahar de vin, bere sau orice alt tip de bautura alcoolica. Insa atunci cand ocazional devine zilnic, atunci cand cei din jurul tau sunt afectati de comportamentul tau atunci cand consumi, este important sa constientizezi ca ai o problema. ALIAT prin Alcohelp vine si cu o solutie de tratament pentru problema ta.
    Sunt oameni care dupa zeci de ani de consum abuziv, au reusit sa spuna stop, sa inceapa un tratament care de cele mai multe ori inseamna medicatie, psihoterapie si foarte important, suportul celor apropiati. Important este ca atunci cand observi ca scopul consumului nu mai e cel initial, cand acesta a devenit zilnic sau in cantitati care te determina sa pierzi controlul, sa stii ca poti face ceva, ca exista o cale de vindecare pentru boala ta.
    Acelasi lucru este valabil si daca cineva apropiat tie consuma alcool in mod abuziv, cu efecte negative fizice, sociale si profesionale, discuta cu el despre gasirea unui tratament dar si a suportului necesar sa revina la un stil de viata sanatos. E important sa afle ca dependenta de alcool este o boala si poate fi tratata.
    Mai multe informatii despre ce poti face in astfel de situatii, gasesti aici: http://www.alcohelp.ro si http://www.aliatong.ro .

    0
    0
  17. #25 Comentariu nou

    Ma bucur sincer pentru Sile. Si pot sa inteleg cat de greu ii este .
    Ziceai asa la un moment dat:
    „Dependenţa este dată de mediu (ce se întâmplă în jurul tău, în familie, între prieteni, în comunitate?), de substanţa propriu zisă (cât de repede poate păcăli creierul, poate crea adicţie substanţa respectivă?) şi de caracteristicile persoanei (cât de mari îi sunt vulnerabilităţile, ce tip de personalitate are?) ”

    Da, de toate. Dar majoritatea studiilor pe care le-am citit indica faptul ca exista o gena care predispune mai mult sau mai putin catre abuzul de substante inclusiv alcool sau ce-ti mai cade in mana la un moment dat
    Asa ca nu prea ai cum sa banuiesti ca vei deveni alcoolic daca bei cu gasca
    Si in general alcoolicii isi neaga boala, nu o recunosc. La fel ca si schizofrenicii

    0
    0
  18. #26 Comentariu nou

    Si eu ma lupt cu boala asta am 34 de ani si am inceput sa beau aproape zilnic…am pierdut zeci de relatii cu femeile ,munca,prietenii,familia mea nu ma mai iubeste…intradevar e foarte greu sa te lasi de bautura dar nu imposibil…nu vreau sa mor din cauza bauturii si de acea mi-am hotarat sa nu mai beau nimic de acum inainte..pentru ca de la un pahar se face o saptamana in care beau zilnic…dupa aia stau 2-3 zile cuminte cu niste depresii si rusinat de mine.NU MAI VREAU SA FIU ASA SA IMI FIE RUSINE SA MA UIT IN OGLINDA SA IMI FIE RUSINE DE MINE!

    0
    0
  19. Salutare tuturor. In primul rand..ma bucur ca am descoperit acest forum, ma numesc Paul si sunt alcoolic,ca si Sile si eu am facut puscarie din cauza alcoolului,cauzele au fost altele,nu condusu si totul nu se opreste aici,mi am rupt ambele maini si piciorul tot din cauza alcoolului,sotia m a parasit si cel mai grav am pierdut simtul reitati, acum 5 ani am fost timp de un an la alcoolici anonimi, totul a fost ok atara timp cat am fost prezent la grupul de sustinere. Acum sunt cam dezorientat dar sper ca cu ajutorul vostru sa imi recapat increderea in mine si viata.

    0
    0
  20. #28 Comentariu nou

    Felicit pe autorul articolului! Am o problema si as dori sa stiu daca pot fi ajutata.Tatal fetelor mele are75 de ani si este alcoholic.Nu vrea sub nicio forma sa mearga sa primeasca ajutor.Am ajuns la limita ! Exista ONG-euri sau psihologi care ar incerca la domiciliu sa vorbeasca cu el si sa-i schimbe felul de a gandi.(Chiar si contra cost)
    Multumesc !

    0
    0
  21. #29 Comentariu nou

    22 sep.2009-22.sep.2014 , 5 ani si viata merge mai departe.
    Sunt bine , abstinent . Viata bate filmul si visele devin realitate.
    Cu respect sile din povestea de mai sus!

    0
    0