România va fi bine – dacă vrem și noi

Prima dată când un medic mi-a salvat viața aveam 5 ani. Trecusem cu capul printr-un glasvand (eram leu, trebuia să sar de pe un scaun pe altul, nu mai intru în detalii). Mă și mir cum n-a leșinat maică-mea, când m-a găsit cu sângele șiroindu-mi pe față, dar instinctul matern e una dintre cele mai puternice forțe ale naturii. Vecinul din apartamentul de deasupra era neurochirurg. M-a dus val vârtej la Urgență, unde m-a cusut chiar el. Țin minte doar că răcneam atât de tare pe masa de operație, încât cineva a glumit că acopăr sirenele ambulanțelor din stradă. Câteva luni mai tâziu, a venit la ziua mea și mi-a adus o mașinuță teleghidată de pompieri – făcea cam tot atâta zgomot ca mine, dar eu n-am sesizat ironia amicală, că mi-era foarte drag, deodată, omul acela înalt care știa să repare oameni.

Vreo doi ani mai târziu, m-a salvat un alt doctor, în Constanța, unde fusesem adus delirând, cu meningită și febră de 42 de grade. Cele două săptămâni cât am stat acolo îmi vor rămâne pentru totdeauna ascunse în negura crizei și a revenirii ezitante la realitate, dar un lucru îmi amintesc: ziua puncției lombare, când acel domn doctor cu o coamă leonină de păr alb a venit să vorbească cu mine, pe îndelete, să-mi explice ce urma să facă el și ce nu aveam voie să fac eu, măcar până în dimineața următoare. Faptul că el, cu atâta autoritate, mă învestea pe mine, un copil, cu atâta încredere, m-a motivat la maximum. Am simțit că, într-un fel, amândoi aveam responsabilitatea să ne iasă bine intervenția, și am avut grijă ca eu să-mi fac treaba perfect, pentru ca, astfel, să și-o poată face și el, pe-a lui, la fel.

În anii care au urmat, viața și riscurile ei m-au mai adus în contact cu diferiți medici, uneori ca subiect al anamnezei și intervenției lor, alteori ca însoțitor pentru câte cineva care avea nevoie de un diagnostic, un tratament, o vindecare sau o încurajare, fie ea doar din priviri. Am avut, întotdeauna, un respect profund pentru medici, pe care eu îi văd ca pe niște idealiști încăpățânați, a căror vocație și profesie este să se împotrivească ravagiilor pe care le face viața în corpurile noastre și care se zbat să repare ce, adesea, stricăm noi înșine.

Există, neîndoielnic, o ierarhie a greșelilor. Sunt greșeli comune și greșeli cu consecințe ireparabile, și există profesii în care greșelile sunt, cel mult, enervante, în timp ce, în altele, orice greșeală este catastrofală și, foarte probabil, unica posibilă. Gândiți-vă la un chirurg care operează pe creier – câte greșeli credeți că poate face în profesia lui? Acum gândiți-vă, fiecare, la meseria voastră: cum stați cu toleranța la erori profesionale?

Nu toți doctorii sunt egali, firește, că nimeni nu-i la fel pe lumea asta. Însă e ușor să-i identifici pe cei cu adevărat buni. În imensa lor majoritate, sunt cei pasionați, empatici, dedicați, care știu să împletească răbdarea cu autoritatea și care-ți dau încredere printr-o atingere, un cuvânt, un gest. Aceștia sunt medicii cărora anii de școală (zeci, uneori!) le împuternicesc și le perfecționează vocația și instinctele de salvatori.

Medicii își asumă dintru început că întreaga lor viață profesională se va desfășura în marginea suferinței, dar, uneori, aceasta vine în valuri monstruoase: un incendiu devastator. Un cutremur. Un război.

O pandemie.

De doi ani, pandemia a devenit principala amenințare de sănătate. Cu sute de morți zilnic, în vârful valurilor pandemice, cu mii de îmbolnăviri severe și cu rigorile și restricțiile impuse de o boală contagioasă nouă, societatea și sistemul sanitar sunt concentrate pe gestionarea traumei naționale provocate de COVID-19.

Dar asta, evident, nu înseamnă că au dispărut, cumva, celelalte boli, afecțiuni și probleme de sănătate care ne nefericesc în mod obișnuit.

De aproape doi ani, mii de români n-au mai văzut medici decât la televizor. Și-au tot amânat vizitele la doctor, poate de frica contagiunii, sau poate pentru că cel mai apropiat spital a fost rezervat pentru cazurile de COVID – cel mai recent sondaj MedLife a arătat că peste jumătate din populația mediului urban a evitat să meargă la medic în ultimele 20 de luni, motivele principale fiind legate de frică și de lipsa unei urgențe medicale. Alte zeci de mii de compatrioți trăiesc în localități izolate, fără dispensare, departe de medicii de familie. Pentru ei, accesul la serviciile de sănătate, mereu dificil, a devenit în ultimul timp aproape imposibil.

În acest context, MedLife a organizat Clinica Medicală Mobilă MedLife. Aceasta este o unitate medicală care se deplasează în teritoriu (e un conteiner expandabil, instalat pe un șasiu tractabil), împreună cu personal medical specializat. Unde e desfășurată, oferă servicii medicale. Clinica Medicală Mobilă MedLife are dotări de top: include cabinete de consultații multidisciplinare, un laborator medical mobil, compartiment de imagistică medicală, un punct de recoltare, o sală de așteptare și un grup sanitar. Echipa medicală poate evalua starea de sănătate a comunităților sau angajaților din zona respectivă prin consult clinic, analize de laborator eliberate în maximum 15 minute, explorări funcționale în zona de pneumologie, oftalmologie sau ORL, și poate oferi și alte consultații de specialitate, în funcție de nevoi și cerințe. La jumătatea lunii noiembrie, Clinica Medicală Mobilă MedLife a început un parcurs prin localități din județele Brașov, Buzău și Prahova, unde a oferit servicii medicale în special persoanelor în vârstă care nu se pot deplasa până la cel mai apropiat oraș pentru un consult. Mai multe detalii, aici.

Dar Clinica Medicală Mobilă este doar un pilon al unei ințiative mai largi a grupului MedLife, un demers de susținere a celor mai afectate categorii de români în contextul valului 4 al pandemiei de coronavirus.

Pentru pacienții cu boli cronice sau pentru cei care au trecut prin COVID-19, grupul MedLife a creat pachetele speciale de prevenție și reevaluare, care să-i ajute să-și monitorizeze sănătatea. (am inserat aici si link către pachetele de pe site)

Și nu este vorba doar de pacienți. În urma acestei tragedii de proporții înfricoșătoare, mii de copii și-au pierdut unul sau ambii părinți, sau bunicii. Mulți au nevoie de consiliere și sprijin psihologic. Și personalul sanitar are, uneori, nevoie de suport psihologic, după ce, doi ani la rând, au fost pierduți atâția bolnavi, în ciuda tuturor eforturilor. De asemenea, în spitalele COVID, medicii și asistenții sunt epuizați, asaltați de valuri de bolnavi în stare gravă – în aceste locuri, MedLife se străduiește să trimită echipe de voluntari medicali care să preia din presiune.

Toate aceste acțiuni sunt adunate pe platforma RoMâine. Aici, sub conceptul „Facem România bine. Împreună”, te poți înscrie și tu, ca voluntar, dacă vrei să oferi celor din jur respect, empatie, speranță, încredere, grijă sau dacă vrei să beneficiezi de serviciile oferite în cadrul demersului.

Trăim vremuri excepționale. Peste ani de zile, vom fi întrebați ce am făcut pentru societate în vremea pandemiei. Oportunități sunt, trebuie doar să acționezi.