Ce schimbă și ce nu schimbă proiectul noii legi pentru protecția nefumătorilor

UPDATE: forma oficială a proiectului și parcursul legislativ pot fi urmărite aici, pe site-ul Camerei Deputaților.

Așa cum am promis ieri, azi ne lămurim, sper, cu propunerile de modificare a legislației privind fumatul, și poate închidem și minciunile industriei în această chestiune.

E un text lung, dar am pus și poze, să fie mai ușor.

Pe scurt: țigările vor putea fi cumpărate tot de unde pot fi cumpărate și acum; publicitatea nu este interzisă, ci reglementată mult mai strict; dispozitivele noi de fumat vor avea același regim legal ca țigările clasice.

Pe îndelete:

Ce urmărește proiectul de lege?

În esență, e vorba despre reducerea pe cât posibil a expunerii minorilor la produse din tutun. Pentru asta, ar urma să fie reglementată mult mai strict publicitatea și promovarea produselor din tutun. Practic, chiar dacă țigările vor putea fi vândute în diverse puncte, ca și acum, publicitatea la țigări și promovarea acestora vor fi permise doar în spații în care minorii sau nefumătorii nu au, de fapt, motiv să intre: în magazine specializate, care vând exclusiv produse din tutun.

De asemenea, urmează să fie actualizate definițiile legale astfel să fie incluse și diversele dispozitive electronice sau de încălzit tutun care au apărut de când a intrat în vigoare legislația relevantă anterioară (adică în 2002-2004).

Ce nu face proiectul de lege?

Nu interzice nici publicitatea și nici promovarea produselor din tutun, ci le elimină din zonele în care au acces uzual minorii și nefumătorii.

Proiectul nu stabilește interdicții suplimentare semnificative privind locurile în care e permis fumatul.

De asemenea, proiectul nu interzice vânzarea produselor de tutun în vreunul din locurile în care sunt vândute și acum, însă stabilește că acestea vor trebui să fie ascunse vederii – cu excepția magazinelor specializate, unde vor putea fi afișate fără restricții.

Pe rând, deci.

1. Publicitatea și promovarea produselor din tutun.

Legislația actuală, care e în vigoare de aproape 20 de ani, interzice deja publicitatea la țigări la radio, tv, în presa scrisă, în outdoor și în mediul online. Sunt posibile, acum, promovarea la punctele de vânzare, reducerile promoționale, ofertele de produse de tutun în spațiul public, sponsorizarea de evenimente și alte câteva acțiuni fără prea mare semnificație.

Toate acestea nu vor mai fi permise în locuri publice unde au acces minorii. În plus, prin actualizarea definițiilor, nu va mai fi permisă nici publicitatea la dispozitivele noi de fumat, cu excepția magazinelor dedicate (tutungerii, cum e denumirea populară, sau tobacco-shopuri, dacă vreți).

Aș vrea să observăm realitatea: profitând de găurile din legislație, industria promovează atât de agresiv noile metode de fumat încât s-a ajuns la o saturație publicitară îngrozitoare în spațiile publice, la poluare vizuală.

Iată câteva exemple:

a.) Un banner publicitar la un dispozitiv heat-not-burn cât un mall întreg:

Vă rog să observați că pe banner apare precizarea că produsul nu e pentru minori, ceea ce confirmă un gradul de nocivitate pentru minori:

Sau poate vă place ăsta mai mult:

b.) În supermarketuri, la intrarea în restaurante, pe culoarele mallurilor și într-o mulțime de locuri pe unde trec în mod curent minori este plin de reclame luminoase la noile dispozitive de fumat și de promovări de concursuri cu premii atractive, destinate mai ales tinerilor.

Mai rău, produsele de tutun sunt așezate adesea în același loc, practic, cu produse care se adresează direct copiilor: acadele, ouă Kinder, dulciuri, înghețată, gumă de mestecat cu surprize etc. Mesajul transmis este că țigările sunt niște mizilicuri pour la bonne bouche, pe când, dimpotrivă, în realitate sunt produse cancerigene care dau dependență. Iată:

Toate acestea urmează să dispară, deoarece va fi interzisă promovarea publică a produselor din tutun, indiferent sub ce formă tehnologică sunt oferite – încă o dată, cu excepția tutungeriilor, adică a spațiilor dedicate produselor din tutun.

Atenție, asta nu înseamnă că va fi interzisă vânzarea produselor de tutun în supermarketuri sau în magazinele de la parterul blocurilor sau în benzinării etc.

Vânzarea va fi posibilă în continuare peste tot unde se face și acum, însă țigările vor trebui să fie ascunse vederii. Cum? Fiecare decide cum – comercianții le pot ține, pur și simplu, chiar și în cutii de carton, dacă vor, deși probabil vor folosi dulapuri închise, dar fără reclame la țigări pe ele. Deci important e să nu se vadă.

Sunt foarte multe țări în care este aplicată această regulă simplă și eficientă (iată câteva: Marea Britanie, Irlanda, Slovenia, Ungaria, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Islanda, Lituania, Letonia, Malta, Norvegia, Portugalia, Federația Rusă, Turcia, Ucraina, Uzbekistan, Turkmenistan, Belarus, Israel etc).

Dar cum vor ști fumătorii ce țigări sunt la vânzare? Simplu: comercianții vor putea afișa lista mărcilor, cu prețurile aferente, pe foi tipărite, la punctul de vânzare. Deci informația va fi acolo, mai puțin reclama.

Cum ar putea arăta vânzarea la casa de la supermarket, să zicem, după intrarea în vigoare a legii? Iată:

Dar, asta nici măcar nu înseamnă că produsele din tutun nu vor mai putea fi expuse nicăieri. Ele vor putea fi afișate și promovate în interiorul magazinelor specializate – a tutungeriilor, adică – singura condiție fiind ca țigările sau afișele (luminoase sau nu) să nu fie vizibile din afara magazinului (de pe stradă sau de pe culoarul mallului). Nici aceasta nu e vreo invenție românească. Iată cum arată aceste tutungerii la vecinii unguri:

Așadar, țigările de orice fel vor putea fi vândute în continuare unde sunt vândute și acum, singura diferență fiind că ele nu vor mai putea fi promovate și afișate decât în anumite locuri.

Dacă e vreun fumător nemulțumit de această schimbare, aș vrea să înțeleg cu ce i-ar tăia asta din drepturi.

Să mai lămurim un lucru: interzicerea sponsorizării pentru produse din tutun nu înseamnă cumva că industria nu va putea face donații festivalelor culturale, poeților neliniștiți și scriitorilor simpatici – doar că nu va mai putea să-și promoveze public mărcile folosind, ca vehicul, acești oameni atât de talentați și creativi.

Va dispărea, desigur, și distribuirea de țigări de orice fel de către promoterițe în fuste scurte prin cârciumi sau magazine. Dacă se simte vreun fumător văduvit de aceste pomeni otrăvite, îmi pare rău, dar unele pierderi chiar nu pot fi evitate în viață.

2. Actualizarea definițiilor.

Țigările electronice și noile dispozitive de fumat nu sunt altceva decât o adaptare a industriei tutunului la restricțiile legale ce au început să fie adoptate în din ce în ce mai multe țări. Primele dispozitive heat-not-burn, de pildă, au apărut acum 30 de ani, dar ele au început să fie promovate agresiv abia în ultimii ani, pe măsură ce legislația referitoare la țigările obișnuite s-a înăsprit.

Evident, industria tutunului promovează aceste noi dispozitive ca fiind „mai puțin nocive”. În această privință, a produselor „mai puțin nocive”, industria are o lungă istorie de minciuni în cârcă. Încă din anii ’50 ai secolului trecut, de când au început să apară primele studii științifice care avertizau cu privire la efectele nocive ale fumatului, industria a venit periodic cu alternative „mai sigure” sau „mai puțin nocive”: a găsit doctori care s-au jurat că țigările sunt sănătate curată, apoi a aplicat filtre la țigări și le-a prezentat drept rezolvarea problemei, apoi a perforat filtrele și a prezentat asta ca o nouă rezolvare a problemei deja rezolvate. A inventat țigările mentolate, pe care le-a asociat cu prospețimea și un stil de viață sănătos. A inventat termeni precum mild, slim, light, ultra-light, low-tar șamd, și fiecare această nouă mică și inutilă scamatorie a fost oferită, la vremea respectivă, drept „alternativă” cu „nocivitate redusă”, apoi promovată agresiv în timpul rămas până la apariția studiilor științifice care expuneau minciuna. Acum, a venit rândul dispozitivelor electronice. Am mai văzut filmul ăsta.

Vă rog să remarcați că industria nu face niciodată greșeala de a spune că produsele sale sunt inofensive pentru sănătate, pentru că asta ar expune-o la procese și daune masive. Marketizarea este, mereu, între două ape – „mai puțin nociv” sau „cu până la nu știu cât la sută mai puține substanțe nocive”, ceea ce nu înseamnă că nu mai sunt deloc nocive. Înseamnă că, în cele din urmă, tot tu vei plăti… vasele sparte, ca să fac un calambur nu prea amuzant aici.

Potrivit proiectului de lege despre care vorbim azi, noile dispozitive de fumat vor fi asimilate produselor clasice de tutun – ceea ce înseamnă că acolo unde nu e voie să se fumeze țigări obișnuite nu va mai fi permis fumatul nici cu dispozitive electronice (e aici o mare gaură în legislația actuală, am văzut recent pe cineva care fuma heat-not-burn într-o sală de cinema, pentru că legea actuală nu interzice. În metrou, de asemenea, și există și o corespondență cu conducerea Metrorex pe tema asta. În restaurante se fumează deja pe capete, pentru că legea nu interzice. Asta trebuie să se schimbe, neîndoielnic).

Carevasăzică, nu va fi „interzis fumatul” și nici nu va fi limitat mai mult decât este limitat acum, dar va fi aplicat același regim pentru toate produsele din tutun. Dacă ești fumător, vei ști că nu ai voie să fumezi în spații publice, indiferent ce ai fuma. Mi se pare logic și nu cred că e vreo problemă aici (și oricum, scuze, dar chestiile astea cu tutun încălzit put de-ți vine să vomiți, deci e și de bun simț să fie scoase din spațiile publice).

Cu asta… cam gata. Mai sunt diverse chestiuni tehnice sau nu chiar semnificative în proiect – o interdicție suplimentară față de ce există acum, de pildă, se referă la fumatul în mașini în prezența minorilor și/sau a familiilor însărcinate. Asta, da, e nouă, dar, sincer… dacă te indignează prevederea asta, prea multe nu sunt de comentat, și înseamnă că restricția chiar are rost.

În fine, și încă o dată. Nimeni nu urăște pe nimeni, deși vectorii industriei îi tot dau înainte cu victimizarea. Nu se interzice fumatul, nu se interzice vânzarea, nu e arestat nimeni. Nu se interzice publicitatea, nu se interzic nici promoțiile și nici gratuitățile, nu se interzic panourile luminoase șamd, doar vor fi mutate din zonele în care au acces uzual minorii și nefumătorii în magazine specializate. Vor putea intra în acestea, desigur, și nefumători care vor să-și exercite dreptul de a fi, vorba industriei, informați cu privire la „avantajele” fumatului unui tip sau altul de țigări.

Nici măcar susținerea financiară a evenimentelor sau inițiativelor culturale nu este interzisă – atâta doar că nu trebuie să fie promovate produsele din tutun și fumatul în schimb.

Obiectivul legii este doar să reducă expunerea minorilor și a nefumătorilor la produse din tutun și să închidă găurile din lege, datorate vechimii legislației, găuri pe care industria le speculează fără rușine. Măsurile din proiectul de lege pot reduce dramatic prevalența consumului în rândul minorilor. În țările în care au fost deja aplicate, aceste măsuri au redus în proporții semnificative prevalența fumatului în rândul minorilor – chiar și cu până la 23%, ceea ce este uriaș în sănătatea publică.

Apropo de argumentația că „nu-i momentul acum”, vreau să vă reamintesc că în România mor prematur, anual, peste 40.000 de oameni din cauza unor afecțiuni provocate de fumat. Cred că „nu-i momentul acum” se traduce prin „e deja foarte târziu și trebuie făcut imediat ceva”.

Pe de altă parte, a spune că mai întâi trebuie să fie educați oamenii și abia apoi să se dea legi pentru reducerea prevalenței fumatului, cum am văzut că se mai dezvoltă o direcție de comunicare a industriei tutunului, este ca și cum ai spune, de pildă, că mai întâi trebuie să fie educați oamenii și abia apoi să se adopte legi care să amendeze aruncarea gunoiului pe stradă.

Asta e tot. Ne-am calmat?

Eu unul, aș mai adăuga în lege două prevederi.

Prima: plain-packaging, adică ambalaje identice pentru toate mărcile de țigări, doar cu nume diferit. Se face deja în unele țări.

A doua: clauza de onestitate, prin care industria să dezvăluie, anual, plățile de „public relations” pe care le face într-o țară, că văd că beneficiarii acestor plăți n-au bunul simț să spună asta când fac campanii pro-fumat.

Dar, cine știe, poate la următoarea actualizare.