Am auzit, recent, una dintre cele mai expresive şi savuroase caracterizări ale eforturilor de progres irosite, de atâţia amar de ani, de societatea românească.
Există un Sisif universal şi există un Sisif românesc, zice Iosif Boda.
Sisif pe care-l ştim din mitologia greacă împinge veşnic o stâncă în vârful unui deal, care se rostogoleşte imediat la vale imediat ce a fost adusă sus.
Sisif al nostru nu urcă nicăieri şi nici nu coboară.
Sisif al nostru doar se-nvârte-n cerc, împingând aiurea, în jurul cozii, aceeaşi veşnică greutate de care nu se poate descotorosi niciodată.
15 comentarii Adaugă comentariu
… şi e relativ mulţumit că cel puţin nu-i atârnă greutatea aia pe umeri.
Un Sisif care se invarte in cerc macar se misca. E debusolat dar si-ar putea gasi directia.
Sisiful meu s-a asezat pe piatra si, cu privirea’n bagdadie, se intreaba la ce bun aceasta zbatrere…
In ciuda pedepsei, sa nu uitam ca Sisif era cel mai viclean dintre muritori! :))
Da, dar chiar si asa, urcusul e posibil.
Sa luam exemplul http://thedailywh.at/2012/01/18/morning-fluff-156/.
Asta-i ca in bancul cu bilele de otel:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2011/12/16/doua-scurte-cu-nemti/
Comparatia cu Sisif chiar mi se pare buna dar cu cel din mitologia greaca , mai degraba.Nu sunt de acord ca ne miscam in cerc…Urcam dealul ca Sisif pe incet inainte si mai avem si bolovanul… Ieri scriam undeva pe aici ca stam mai bine economic decit altii.Oare sa ma fi citit Basescu?
ce repede uita lumea. in 1996, cand iliescu a pierdut alegerile, boda era dintre apropiatii lui cei mai de incredere. dupa infrangere, boda a fost atat de bolnav de inima, incat s-a tratat vreun an prin elvetia. in felul asta, nimeni nu l-a putut intreba despre finantarea campaniei electorale, despre care ar fi fost de explicat neshte trebi. cand a revenit, se daduse de trei ori peste cap si era analist politic „idepedent”, care pdsr, psd? de pcr nici nu mai vorbim.
Gresit. Pe Sisif al nostru il doare-n p**a de bolovan. Nu il impinge deloc, in nicio directie, el e, eventual, doar indignat ca nu il impinge nimeni.
Da, BlogFather, ai dreptate, Sisif al nostru nu face absolut nimic, sta si asteapta ca poate il va ajuta, dar in asa caz ajutor nu iti vine. Trebuie macar sa incerci sa faci ceva daca vrei ca sa scapi de bolovan sau ca sa te ajute cineva.
Si totusi, miracole se intampla. Altfel nu imi pot explica faptul ca revii pe blog 😀
Sisiful românesc urcă pe deal cu bolovanul în spate. Odată ajuns acolo găseşte un şmecher care îi spune: bravo, băiatule, acum te duci jos şi îmi aduci alt bolovan.
Am putea imagina un Sisif român care se învârte în jurul bolovanului, sparge semințe și strigă să vină statul să i-l urce pe deal. Din când în când discută cu Sisful vecin, tot român:
– Băi Sisife, l-ai văzut pe Atlas, neamțu’? Mare tâmpit, stă cu muntele ăla în cârcă de ani de zile…
– Fraier, mă, ce să spun… Nu s-a descurcat.
din povestea ta rezulta ca sisiful roman este un masochist schizofren…
ceva asemanator a zis Andrei Gheorghe,.. intr-o piesa in 2004: romania este tara unde nimic nu se termina. niciodata.