Când Radio România începea să difuzeze din senin muzică simfonică în loc de ştiri despre îndeplinirea cincinalului în 3 ani, noi, ascultătorii, ştiam că a mai crăpat încă un tovarăş secretar general pe la Moscova.
Într-o vreme, Radio România punea discurile astea cu o frecvenţă care ne dădea speranţe. Brejnev, Cernenko, Andropov, toţi s-au dus pe copcă în numai 3 anişori – poate mierlesc toţi, dracului, ne gândeam.
Secretomania asta cu moartea liderului avea ceva nefiresc în ea – demonstra, mai bine ca orice alimentara goală, că regimul era atât de falit, încât nici măcar o procedură clară pentru succesiune nu exista.
Democraţiile n-ar trebui să aibă problema asta. Se presupune că democraţiile sunt forme de organizare transparente, fireşti şi logice. Că oamenii se mai îmbolnăvesc şi mor, asta n-ar trebui să surprindă, nu?
De 20 de ani încoace, statul român nu reuşeşte să se lămurească dacă starea de sănătate a înalţilor săi funcţionari este sau nu o chestiune de interes public. Toţi preşedinţii au avut probleme de sănătate – şi, de fiecare dată, un soi de panică a înăbuşelii informaţiei a cuprins sistemul. Ion Iliescu şi-a scos bila şi nu s-a aflat decât „pe surse”. Colonul lui Emil Constantinescu a simţit bisturiul şi, la fel, ştirea a fost smulsă de ziarişti de la purtătorul de cuvânt, când normal ar fi fost să apară un comunicat înainte de operaţie. Cât despre preşedintele Traian Băsescu, a reuşit să înnebunească toată presa română cu trambalarea sa secretoasă pe la Municipal şi Urgenţă, când cu hernia de disc.
Nu se întâmplă doar cu preşedinţii de republică. N-am să uit niciodată cum, în 1994, am dat (în exclusivitate! insert grin here) ştirea că ministrul Sănătăţii, Ion Mincu, se internase de urgenţă la Elias. Am relatat din faţa porţii, păzit de câţiva jandarmi fioroşi, care se temeau că urmează să sar gardul ca să trag un cadru dinăuntru. Directorul de atunci al spitalului (dr. Leu?) a refuzat cu încăpăţănare să confirme oficial cum îl cheamă pe importantul său pacient.
Mă uit cum se enervează acum preşedintele Băsescu pe ziariştii care vor să afle ce a căutat la Militar. Le spune că e „mai sănătos ca toţi patronii voştri” – asta e ori o glumă şchioapă, ori dovada că preşedintele încă nu pricepe, în al doilea mandat, care-i treaba cu el la Cotroceni şi de ce dracu’ se interesează presa ce mai face.
Iar purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei, Valeriu Turcan, acuză o „amplă campanie de intoxicare”. Aparent, asta-i soarta dlui Turcan, să fie ridicol orice-ar spune.
Nu e nici o campanie de intoxicare şi nu e nevoie ca vreun patron de presă să dea ordine redacţiilor ca să verifice un zvon legat de starea de sănătate a preşedintelui republicii. Jurnaliştii reacţionează reflex când aud aşa ceva – se apucă să dea telefoane şi să-şi contacteze sursele, care or fi ele. Tăcerea Preşedinţiei în asemenea situaţii nu face decât să agraveze isteria – presa are senzaţia că, dacă cineva nu recunoaşte că omul a fost la spital, sigur e ceva de ascuns în povestea asta.
Nu era mai simplu ca Administraţia Prezidenţială să publice informaţia corectă, la timp? Ce-i aşa un mister că Traian Băsescu face controale medicale?
Faptul că la Cotroceni nu se pricepe că sănătatea şefului de stat e o chestiune de interes public mă uluieşte. Poate că, dacă n-au curaj să transmită informaţia corectă în timp util, cei de la palat ar trebui să vorbească la Radio România cu cine trebuie – sigur mai au oamenii ceva Mahler şi Albinoni prin sertare.
PS – încă un lucru. A publica zvonuri fără verificare prealabilă e la fel de iresponsabil şi pentru old şi pentru new media, Cristi. Blogul nu poate fi o scuză pentru prostie – iar prostia, în sine, nu e o scuză pentru nimic. Cel mult o explicaţie.
22 comentarii Adaugă comentariu
eu cred ca Băse n-a făcut decât să dea presei un os de ros. nu cumva s-a anunţat zilele astea vreo măsură ineptă a micului guvern şi trebuia să treacă neobservată?
Probleme de comunicare. Si de organizare. Administratia Prezidentiala are un sef. Si nimeni nu pare sa aiba curaj sa-l traga de mineca atunci cind greseste.
A făcut pe naiba, Writeman. De 20 de ani au acelaşi comportament – tac ca porcu’n păpuşoi şi dup-aia se enervează că apar zvonuri.
din câte am înţeles eu a fost vorba de un control de rutină.
Apropos de PS : cum se numeste o televiziune care comenteaza o zi intreaga un „zvon” si seara mai invita si un mascarici ca sa-l intareasca cu „probe ” ? Nu, n-astept raspuns.
vlad, sunt mult mai multe lucruri interesante despre care poti sa scrii si ai dovedit-o. lasa sa se ocupe de politica alti colegi de ai tai.
Totuşi, comparaţia pe care Traian Băsescu a făcut-o cu starea de sănătate a mogulilor nu este doar o „glumă şchioapă”. Dincolo de faptul că raportarea permanentă la Vântu şi Voiculescu este o marotă a lui Băselu, enunţul cu privire la starea lui de sănătate net superioară tuturor mogulilor de presă este o mitocănie specifică din genul celor cu care preşdintele României, dl Traian Băsescu, a făcut din anormal stare de normalitate în spaţiul public!
@ Someone – asta am observat si eu, ca oamenii politici privesc jurnalistii ca pe niste muste enervante. au impresia ca singurul scop al jurnalistilor e sa dezgroape kkturi sau sa-i pupe pe ei in fund (dupa tabara, ca musai jurnalistul face parte dintr-o tabara). probabil de aia si-au si propus ca in relatia cu presa ei sa livreze un singur lucru: kkt.
eu am vazut 2 golanii la treaba asta:
1. raspunsul lui base cum ca e mai sanatos decat mogulii angajatori al un loc – e stilul lui, patria l-a votat!Vivat
2. privirea de hiene a unora care adulmecau o bresa – si aici il vizez pe Ciutacu pe mimica caruia am citit oftica ca Cel Chel e alive&kickin’ si-si duce mandra la carciuma
inca niste trebi:
– unii ar vrea sistemul american cu publicarea buletinului medical al presedintului – pai are vreun om cu luciditate medie incredere in orice ar putea sa emita un consiliu medical de la noi? n-as crede nika si zic ca suntem mai multi
– faza lui Sutu e tipica persoanelor care au o consistenta cat de cat, dar nicidecum aia pe care cred ei ca o au
„Ion Iliescu şi-a scos bila” e exact ca şi cum ai zice „Ion Iliescu şi-a scos saliva”.
Dr. Leu (?) a procedat ireproşabil, respectând dorinţa pacientului de a-şi păstra secretă situaţia medicală. Dacă pacientul dorea să o facă publică, alegerea îi aparţinea în totalitate. Dacă pacientul ar fi autorizat medicul să dea informaţii presei despre prezenţa sa în spital şi despre starea sa, medicul n-ar fi avut nicio problemă s-o facă.
Că starea de sănătate a demnitarilor este o problemă de interes naţional strategic şi că raportarea sa ar trebui temeinic legiferată, este altă problemă, în care ai dreptate. O asemenea legislaţie ar trebui să împace dreptul la intimitate şi demnitate a omului (de stat) şi dreptul publicului de a şti că are un preşedinte sau ministru bolnav. Aşadar, ar trebui să fie suficient să se comunice (dar să se comunice!) că preşedintele a fost internat pentru o procedură chirurgicală minoră şi că e în stare bună, nimeni (înafară de tabloide) n-ar trebui să vrea să afle detalii, poate ruşinoase, despre procedura respectivă.
Mda,Realesu’ ie sanatos.Acu’ s-a dus la Kazahstan unde o sa se intalneasca cu prezidentu’ de acolo,cu studentii de la academia de nus’ce studii si ie bine,mai bine ca mogulii…in tseara se incepe verificarea pensionarilor care mananca banii boborului dandu-se bolnavi si cei cu firme au aflat dintr-o propunere legislativa pedelista ce-i aia „compartiment”(cand am auzit stirea am fost sigur ca este o propunere a unui ardelean de’al nost’.Asa e!).Suntem pe culmi!
Basescu e la virsta lui „nu ma doare, c-am mincat fasole tare” si „ba pe-a ma-tii”. Asa e si o buna parte a presei. Discutia din zona publica in ultima vreme cred ca se adreseaza flacailor de 13-14 ani de dupa blocuri. Ce ni se intimpla noua nu e democratie, este MadMax incipient, care pe care, cine e mai tare’n whatever decit alt cine, si atit. Nu mai conteaza ce-avem de la git in sus, ci numai de la briu in jos, singele din circulatie este noul criteriu de selectie. Bleah!
Era doar o gluma chestia cu sanctificarea. Sper ca nu ne-a luat Basescu prea in serios. Scopul lui e mai intai sa scufunde tara si apoi sa piara.
Nici in alte parti in Europa nu e comun sa se comunice prea multe despre sanatatea liderilor. (mai jos un link din guardian). Despre cancerul terminal al lui Mitterand nu a stiut nimeni nimic, sau au stiut si au tacut ca si despre fiica lui secreta. Dar cum noi vrem sa fim ca americanii, poate ar fi bine sa o facem si in (multele) chestii pe care ei chiar le fac bine…
http://www.guardian.co.uk/world/2010/mar/01/barack-obama-medical-smoking
Si totusi, in ciuda motivelor de mai sus, iarna asta am tradus pentru un cuplu un act de notar prin care el renunta de buna voie la dreptul marital asupra unui apartament cumparat de ea pe perioada casatoriei. Pentru ca era o casatorie de convenienta facuta ca el sa primeasca acte de Romunica noastra, acest esec de stat.
El era pakistanez, ea clujeanca 😀
Ce radio… Sa stii ca am plans (si eu) la moartea lui Stalin. Eram copil mic in Sibiu si cum oamenii nu aveau radiouri existau niste difuzoare pe stalpi care transmiteau stirile (inclusiv informatii din sport cand in jurul stalpilor era plin de lume). Habar nu aveam cine a fost Stalin in istorie dar intelegeam cu mintea mea de gradinita ca e o pierdere. Asta e puterea informatiei. Acum plang mult mai greu. Pun in balanta binele si raul. Am balanta mea proprie iar sanatatea lui basescu ca presedinte (ne ales de mine) ma ingrijoreaza. Am o fata care a fost silita sa plece pentru a castiga mai bine si pentru a ma putea intretine. Nu mi-ar fi mila daca ar fi bolnav.
Base si-a ras un pic de presa. I-a dat „un os de ros”. Iar despre faptul ca-i mai sanatos decat patronii ei – ai presei, adica – nu cred ca a fost o gluma!
Ii doresc sa fie sanatos. Si sa-si doreasca si el, pentru noi, romanii acelasi lucru. Se poate?
O abordare absolut ortodoxă, aşa cum îţi şade bine.
Uneori, însă, o prefer pe a mea -http://odojak.wordpress.com/2010/03/02/ei-sunt-bine/
E ceva mai radicală dar mi-e teamă că lumea va începe să creadă că prin breasla asta ne ocupăm mai degrabă de sexul îngerilor decât de probleme ce ţin de impertinenţă pură, de golăneală, de neamprostie în guvernarea noastră – un neam de vite. Poate că avea dreptate Boc, arătându-ne biciuşca.
ASAT ESTE PRE DE TOT. BASE NU POATE FI OPRIT?