Cam de vreo două săptămâni, tot caut pe cineva care să se ocupe de peşti cât sunt eu în concediu.
Ştiţi, peştii ţinuţi în acvariu au avantajul că nu trebuie scoşi afară la pipi de trei ori pe zi – dar când vine vacanţa, îţi dai seama că nimic bun nu-i pe gratis în viaţa asta. E mai simplu să muţi reactorul 3 de la Cernavodă decât un acvariu de 120 de litri; spre deosebire de reactor, acvariul meu funcţionează (şi trebuie să rămână aşa).
Dar pentru ce sunt prietenii?
Imediat după ce m-am trezit azi dimineaţă, pe la ora unu după prânz, mi-a sărit în ajutor Julius, mogulul new-media de la Daily Cotcodac. I-am spus despre dilema mea şi el, fără ezitare, s-a oferit: „mah, da-mi mie sa ma ocup de blog cat esti tu plecat, ca si-asa n-o sa mai ai nevoie pe un-te duci”.
Dragul de Julius.
Nu vă descriu toată negocierea. Începuse bine – odată cu accesul pe Amar de Zi, Julius urma să se ocupe nu doar de acvariu, ci şi să şteargă praful, să ude florile, să plătească facturile (foarte important), să îndure poveştile de insomnii ale vecinei (70 de anişori, numa’) şi să bată covoarele măcar o dată.
Nu ştiu cum, la sfârşitul tocmelii m-am bucurat că am scăpat doar cu cedarea blogului pe gratis (şi m-am felicitat că am evitat un anume şantaj sentimentalo-sexual despre care nu voi vorbi în veci, să-i fie ruşine).
Ca atare, de peşti se va ocupa altcineva, iar de blog, Julius.
Am senzaţia că peştii au ieşit cel mai bine din toată afacerea asta.
S-auzim de bine şi Doamne-ajută.
(Julius, dacă strici ceva, te găsesc şi-n gaură de şarpe, că nu ştiu să repar nimic p-aci).
16 comentarii Adaugă comentariu
Vaaaai, dar de ce nu i-ai lasat acvariul pe mina amicului Julius? Iti dai seama, cind veneai acasa dupa concediu, te-ar fi asteptat cu oarece delicatese exotice prajite si cu garnitura de alge. Mare greseala, sa nu dai ocazia unui prieten sa faca totul pentru tine si sa iti arate cit te apreciaza…
Vlad, stai linistit, explic eu la Julica cum e cu acvaristica. Ce oratanii ai, ciclide, vivipari?
Julakov, schimba repede css-ul ala pe care ti l-am dat. Si meta, si categoriile, si titlul.
Nu te mai lamenta atâta. Că doar nu pleci în Peninsula Sahalin, ci într-o pârlită de vacanţă în Europa. O singură săptămână trăiesc peştii şi fără mâncare. Oricum sunt cei mai urâţi peşti din media românească!
Să fii cuminte în concediu, să bei suficient şi să nu te gândeşti acasă.
Asta ar fi fost sansa sa se instaureze disciplina in acvariu – pun pariu ca il instructiona Julius pe revolutionarul de serviciu de nici pis (!) nu mai zicea… Dar de, ca multe alte lucruri pe lumea asta, n-a fost sa fie.
… acuma, numai sa nu se intample si pe blog ca in acvariu 😀
Pestele meu nu mananca cu saptamanile si n-are nici pe dracu’!
De fapt daca stau sa ma gandesc acum, nu i-am mai dat sa manance de mai bine de o luna. Hmmm! Totusi e inca acolo.
Si uite de asta in aeroportul din Amsterdam s-a deschis un hotel pentru pestisori: daca proprietarii pleaca in vacanta si nu gasesc pe nimeni care sa aiba grija de pesti (mai ales ca vorbim de vacante de 3-4 saptamani), ii pot lasa la „hotelul” din Schiphol si lua la intoarcere… Si asa toata lumea iese in castig… 🙂
Asteptam cu interes articolul lui Julius de cum un nenorocit de vasluian a spart apartamentul lui Vlad si in mod inexplicabil, tot ce a luat au fost pestii aia amarati si lesinati de foame! 😀
indrazneata mutare…. 😛
pestii, mi-i puteai lasa mie… 😀 🙂
sigur…. ieseau bine. nu de alta… dar imi plac 😉 si ii gaseai dolofani si veseli la intoarcere 😛
si …. nici prietena cu santajul nu sunt. deci…ieseai pe gratis. vezi daca nu ai intrebat prin „vecini” ??? 😀 😛 😀
Pentru acvariul de 120 de litri jos palaria 🙂
Cred că Someone s-ar bucura dacă la întoarcere ar găsi o schimbare, acvariul plin cu piranha. Trebuie doar o mică regie, când se întoarce îi spuneţi că vreţi să-i faceţi o surpriză, îl legaţi la ochi şi-i băgaţi o mână în acvariu. Desigur că, până atunci, peştii nu trebuie să mănânce nimic.
Si mie imi plac pestii. Am avut si io acvariu si tare ma mai chinuiam cu el. Singurul lucru mai greu de realizat decat intretinerea unui acvariu e sa speli covoare. Zic si io din proprie experienta.
Oricum n-as fi lasat pe nimeni strain sa puna mana pe pestii mei care au pierit saracii…
Cel mai mare avantaj in negociere !?,…sa cunosti punctele vulnerabile ale celui solicitat la negocieri.Daca acesta stie ca i-ai aflat acele puncte „de interes”, ai o garantie mai mare decat Fort Knox ca lucrurile plasate la adapost sa fie si intregi la recuperare. 😛 Vacanta placuta mai departe, ca-i de abia 03.08 (inca) anul contemporan. :))
E greu … ff greu