Să vorbim nițel despre staționarea în buza zebrei, stimați conducători auto și onorați polițiști. Redacția mea este într-un complex de birouri din Pipera, chiar peste drum de DRPCIV – adică “la permise”, cum știe tot bucureșteanul. Zi de zi, e aglomerație mare în zonă; vin și pleacă oameni, trece lumea strada fără întrerupere între clădirea oficială și toate birourile de peste drum, unde încă mai există dactilografe care “bat la mașină” fișe de înmatriculare, contracte și toate celelalte necesare pentru o tranzacție auto. După ora 8, rar mai găsești un loc de parcare în zonă. Dar, când ajung eu la […]

Mi se pare că suntem o nație cam nevricoasă – cel puțin în rețelele sociale. Orice-ai spune, se găsește unul care să-ți transmită că ești prost (în timp ce el e deștept), că nu știi (dar el cunoaște), că nu aia e problema, ci cu totul alta. Am făcut un mic experiment, zilele trecute. Am găsit filmarea unui accident auto pe Youtube. Accidentul respectiv e mai vechi, de acum vreo 4 ani. Descrierea e simplă: pe o autostradă, un autoturism taie câteva benzi, de la stânga la dreapta, spre o ieșire. Cu vizibilitatea blocată de un TIR, șoferul autoturismului nu […]

Cumva, două incidente petrecute ieri definesc o bună parte din țara asta. Unul, știut deja de toată lumea, ultra-distribuit și comentat. Celălalt, completamente banal, anonim și neobservat. Ele au, însă, un numitor comun: i-aș zice gherțoism aspirațional, în sensul în care, în România, a fi gherțoi, cocalar, mitocan etc. este, din păcate (și pentru foarte mulți), o aspirație, nu o rușine. Primul incident e cel de la Otopeni, unde omul de afaceri Gigi Becali și europarlamentarul Cristian Preda au avut un conflict verbal violent, pigmentat cu înjurături, amenințări și cu niște șuturi în genți (sau pe-acolo). Că primul a dat […]

Una: sportul ăsta național cu lăsat mașina-n drum, mai ales unde-i oprirea interzisă și/sau se blochează așa o bandă întreagă, nu e doar al nostru – sau învață prostii și alții de la noi, de ce nu? Zilele trecute, pe Calea Floreasca (în dreptul mall-ului Promenada), era o singură mașină lăsată pe banda întâi, și încurca al naibii circulația, după cum se vede mai jos. Poate știe cineva cărei țări aparțin numerele astea de corp diplomatic care încep cu 137, să ne facem și noi o idee, cine s-o fi molipsit de la cine: A doua: pe Șoseaua Pipera, între […]

Mai am o întâmplare de la Henri Coandă – e fie despre tupeu fără limite, fie despre prostie fără limite, încă nu m-am lămurit. De data asta, nu e vina administrației aeroportului, ci a unor românași verzi, d-ai noștri. Vineri seară m-am dus să iau un prieten de la aeroport (ne mai ajutăm între noi când putem, ca să evităm negocierile alea penibile cu taximetriștii). Nu-i niciodată simplu să intri în parcarea aia de la Sosiri, că ba e stricată vreo barieră, ba se-ncurcă unii cu accesul spre salonul de protocol și dau în marșarier, mă rog, d-ale vieții, dar […]

Un parbriz nou aveam Până când Am luat o pietricică-n geam: “E-a doua oară când iau o pietricică…” în parbriz, în numai o săptămână, adică. De data asta n-am mai avut noroc. Așa-s drumurile noastre, mizerabile. Umblă omul cu treabă de colo-colo și trece pe șosele murdare, pe care ies basculante din șantiere și nimeni nu spală după ele, sau vine omul de-acasă, din cartierul lui rezidențial cu vile de lux și drumuri de grohotiș, sau apucă prin parcările de beton făcute electoral într-o vară, în spatele blocului, acum măcinate de îngheț-dezgheț, ia pietriș în amprenta pneului și-l aruncă-n ceilalți […]

Și, cum șofam eu zilele trecute spre casă, pe podul de la Otopeni, ce să vezi, haț! un nene căuta ceva pe carosabil. Remarcați că mi-a făcut semn, politicos, să trec. Mulțumesc. Ce să mai zici. Dacă avea omul treabă pe pod, printre mașinile care zburau pe lângă el, pe trei benzi, pe ploaie și cu vizibilitate redusă, ce poți să faci? Când te-apucă, te-apucă.

Duminica, șoferi de duminică. Ce face românul în ziua liberă lăsată de la Domnul? Păi, se duce la noua biserică, adică la mall, unde întâlnește felurite minuni, inclusiv în trafic. Mai întâi, la dus, unul care a forțat prioritatea, pentru că de ce nu? I-am dat voie, desigur, cu speranța că i-a fost suficientă sperietura. Apoi, la-ntors, un exemplar ceva mai rar, care a apucat-o pe contrasens pe breteaua paralelă cu DN1 de la IKEA. M-a luat râsul când l-am văzut, mai ales pentru că știa ce face și făcea semne de scuze, dar îi dădea-nainte, pentru că… de ce […]