Am stat o dată jumătate de noapte la un colț de stradă, rugându-mă de taxiurile care treceau pe lângă mine să mă ia până acasă. Le-am făcut cu mâna de mai aveam un pic și decolam. Opreau, dar nu ne-nțelegeam la tocmeală. Pe vremea aia aveam mai mult timp și aproape deloc bani. În cele din urmă, am plecat pe jos și am prins răsăritul pe drum – era vară, era cald și era bine. Niciodată nu mi-a plăcut să negociez cu taximetriștii. M-a enervat mereu modul acela unsuros în care cântăresc clientul, cu hainele și accentul lui, în timp […]

Alaltăieri, în drum spre casă, am avut o mică întâlnire cu o doamnă, iac-așa, în mijlocul drumului. Doamna (sau domnișoara) era la volanul unui Porsche (frumușel, nimic de zis). Aș fi spus că șofa, dar asta cred c-ar fi fost o exagerare. Una e să șofezi, alta e să te afli la volan, pur și simplu. Prima e o acțiune conștientă, cealaltă poate fi doar rezultatul unui concurs de împrejurări. În cazul doamnei (sau domnișoarei), sunt tentat să cred că dânsa chiar câștigase la un moment dat un concurs, fie el și de împrejurări, pentru a ajunge la volanul unui […]

Oarecum în continuarea articolului despre Codul Rutier: am fost ieri până la Brăila și-napoi și m-a prins seara pe drum, prin satele Bărăganului, unde am întâlnit zeci de bicicliști fără niciun fel de semnalizare – adică nici lumini, de niciun fel, nici măcar veste reflectorizante sau ceva ochi de pisică, ba chiar, majoritatea, îmbrăcați în haine închise la culoare, anti-jeg. Am mers pe drumuri județene înguste, cu ochii mijiți, să deslușesc în crepuscul sinucigașii care făceau slalom alcoolic în drumul lor spre case. Mi-a fost și frică să nu-i claxonez, ca nu carecumva să se sperie că nu-s singuri pe […]

Nu trece săptămâna fără unul-două carnagii pe șosele. Știrile de acest gen, despre accidente rutiere cu morți și răniți, sunt atât de dese încât opinia publică e desensibilizată complet. Trebuie să fie ceva cu totul ieșit din comun ca să mai emoționeze pe altcineva decât pe nefericitele rude ale victimelor. Intrați, de curiozitate, pe o pagină de Facebook dedicată traficului auto din România, cum ar fi Info Trafic 24, și observați frecvența accidentelor rutiere grave și foarte grave de pe șoselele noastre. Doar în ultimele 48 de ore, lista este următoarea: Astea sunt, cum ziceam, de pe o singură pagină […]

Un incident mărunt vineri, pe DN1, la ieșirea din Otopeni. Din dreapta s-a încadrat în trafic un taximetrist. Cu un gest ce pare îndelung exersat, a deschis portiera și și-a aruncat gunoiul pe drum: Am fost atât de surprins de gestul ăsta încât mi-a scpăat palma-n claxon, în semn de protest. Îmi cer scuze pentru poluarea fonică. Nu cred că omul a înțeles de ce-l claxonam. Câteva clipe mai târziu, mi s-a băgat în față, “bagă forjă, dă-l dracu’ de prost”. Noi ne chinuim aici cu “Nu arunca chiștoace, strada nu e scrumiera ta”, cu “Let’s do it, Romania!”, aplaudăm […]

Să vorbim nițel despre staționarea în buza zebrei, stimați conducători auto și onorați polițiști. Redacția mea este într-un complex de birouri din Pipera, chiar peste drum de DRPCIV – adică “la permise”, cum știe tot bucureșteanul. Zi de zi, e aglomerație mare în zonă; vin și pleacă oameni, trece lumea strada fără întrerupere între clădirea oficială și toate birourile de peste drum, unde încă mai există dactilografe care “bat la mașină” fișe de înmatriculare, contracte și toate celelalte necesare pentru o tranzacție auto. După ora 8, rar mai găsești un loc de parcare în zonă. Dar, când ajung eu la […]

Mi se pare că suntem o nație cam nevricoasă – cel puțin în rețelele sociale. Orice-ai spune, se găsește unul care să-ți transmită că ești prost (în timp ce el e deștept), că nu știi (dar el cunoaște), că nu aia e problema, ci cu totul alta. Am făcut un mic experiment, zilele trecute. Am găsit filmarea unui accident auto pe Youtube. Accidentul respectiv e mai vechi, de acum vreo 4 ani. Descrierea e simplă: pe o autostradă, un autoturism taie câteva benzi, de la stânga la dreapta, spre o ieșire. Cu vizibilitatea blocată de un TIR, șoferul autoturismului nu […]

Cumva, două incidente petrecute ieri definesc o bună parte din țara asta. Unul, știut deja de toată lumea, ultra-distribuit și comentat. Celălalt, completamente banal, anonim și neobservat. Ele au, însă, un numitor comun: i-aș zice gherțoism aspirațional, în sensul în care, în România, a fi gherțoi, cocalar, mitocan etc. este, din păcate (și pentru foarte mulți), o aspirație, nu o rușine. Primul incident e cel de la Otopeni, unde omul de afaceri Gigi Becali și europarlamentarul Cristian Preda au avut un conflict verbal violent, pigmentat cu înjurături, amenințări și cu niște șuturi în genți (sau pe-acolo). Că primul a dat […]