Teoria restrânsă a şaibei
Îmi zicea tata mereu: „Învaţă, băiete, nu lenevi! Ce, vrei să tragi la şaibă toată viaţa?”. Nu, domnule, nu vreau să trag la şaibă toată viaţa, îi răspundeam, fără să-mi fie totuşi clar cam ce se poate trage la şaibă atâta amar de vreme (la 15 ani, viaţa e foarte lungă).
Drept pentru care, de frica şaibei, am înghiţit cu pâlnia algebră şi analiză matematică şi geometrie în spaţiu şi trigonometrie şi fizică de toate felurile, am dat la Politehnică şi-am intrat şi m-am chinuit să termin, înghiţind cu pâlnia matematici speciale şi fizică cuantică şi analiză superioară şi ecuaţiile funcţionării a tot ce ne înconjoară.
După care m-am făcut ziarist.
Mi-am adus aminte de asta cititind două postări în blogosferă. Una la Zoso, care se zburleşte la tinerii angajaţi ai McDo. „In loc sa te pregatesti pentru o cariera si sa iti rupi coatele muncind la o firma, tu ai ales calea usoara si ai fript cartofi la Mec, lucru pe care il poate face orice analfabet!” – zice Teh Blogfather, şi nu e foarte departe de adevăr.
Doar că nu ăsta e adevărul.
După câţiva ani de presă m-am reîntâlnit cu un coleg de şcoală. Se angajase la prăjit cartofi la primul McDo din România, cel de la Unirii. După 3 ani, era al doilea om din filiala românească şi câştiga de o sută de ori mai bine ca mine, ziarist invidiat. Mai şi prăjea câte un cartof din când în când, pentru că aşa erau regulamentele interne – şi, ştiţi ceva? Mi-a zis că-i făcea plăcere, îi aducea aminte de începuturi.
A doua postare, la Marius,este pe o temă dureroasă: care ar fi salariul decent în România? Să fim cinstiţi, fiecare dintre noi consideră că salariul decent ar veni după următoarea mărire.
Marius face nişte calcule şi obţine 2.100 lei. Vă spun eu, cine are 2.100 de lei lunar zice că-i plătit cam prost, dar dacă ar fi vreo 3.000, alta ar fi viaţa. Ăia cu 3.000 îşi fac cruce când aud. 3.000? Păi ce poţi face cu 3.000? Cu 4.500 mai vii de-acasă, dar 3.000…
Banii, precum berea, nu sunt niciodată suficienţi (doamnele care citesc asta vor înlocui „berea” cu „Haagen-Dasz”). Pentru ce nu sunt suficienţi, aici e diferenţa. În ’90, salariul meu nu ajungea pentru o pereche de pantofi – şi chiar aveam nevoie, pentru că venea toamna şi eu aveam o gaură-n talpă la dreptul. Acum, nu-mi ajunge să-mi iau o casă la pădure – şi am nevoie, pentru că am 40 de ani şi nu vreau să respir praf şi eşapament până la sfârşit (donaţiile sunt binevenite, mulţumesc).
Şmecheria e să-ţi stabileşti obiectivele şi să munceşti încăpăţânat pentru a le atinge, dragă Zoso, dragă Marius. Mai mici, la început – mai întâi rezolvăm pantofii, dup-aia mai creştem, hai cu o canadiană nouă, hai şi c-o maşină la mâna a doua, uite că vrem una nouă, ce-ar fi să mă gândesc la o casă?
Nu-i nici o ruşine să munceşti, la prăjit cartofi sau la-mpins tava. Ruşinea e să nu ai vise de îndeplinit.
Până la urmă, tata avea dreptate. El nu zicea „ce, vrei să tragi la şaibă?” ci „vrei să tragi la şaibă toată viaţa?” Nu acţiunea în sine era era problema, ci durata acţiunii.
Corect, lipsa de idealuri in viata e groaznica.
Si cand ma gandesc ca sunt o multime de tineri fara perspective in Romania.
Mişto
Dap, bine zis, chiar foarte bine zis. De retinut pentru multi din ziua de azi.
Lipsa de idealuri nu tine neaparat de soiul de tinerete blazata incriminat de Zoso. Mai sunt si cei care au pus visele in cui. Au tras la saiba „15 ani” urmarind vreun vis irealizabil si au renuntat. Acum se multumesc sa astepte pensia, obligatorie sau facultativa, cum o da Dumnezeu. Si dau la saiba, pentru ca le-a intrat in sange, ca in filmul acela superb cu Charlie Chaplin.
Ceva de genul: nu mi-e frică de moarte, ci de eternitatea ei? Acum, şi eu fac parte din tagma inginerilor care s-au reprofilat din mers. Dar fără inginerie, oricât de ciudat ar părea unora, nu aveam tăria să încerc şi altceva. Nu ştiu care va fi bilanţul final, dar până una alta e pozitiv.
Of… Suna frumos, dar ce facem cu cei care ucid visele? Sin inRomania avem destui, mai ales in presa. Eu am intalnit cativa in viata asta.
Vlad, iti lipsesc sensibilitatea, candoarea… Un text mult mai bun pe tema asta mi s-a parut „Oblomov” 😀
PS: Oh, ce posturi minunate ar fi scris la el pe blog, odata la 2 luni, iubitul Ilia Ilici!
Pe mine bunicu’ mă certa:
„Bă, tu să pupi în cur nu vrei, că te crezi principial. Să furi nu te duce capu’. Să bei nu ştii… aşa că prieteni n-o să-ţi faci. Meserie n-ai învăţat, îi dai cu trăncăneala aia. Vai de curu’ tău. „
Ce mişto, nu credeam că vor fi atâtea comentarii aşa de repede… Mulţumesc. Uite că-mi mai veni o idee de articol din comentariile voastre, apropo de România în UE. Săptămâna viitoare, că acum tema e meciul cu Italia (chiar aşa, mai sunt alegerile alea duminică sau bem să ne-necăm amarul? 😉 )
Duminică e votul. Alegerea cică e deja rezolvată.
foarte tare articolul! si eu cred ca e loc pentru fiecare si daca iti doresti cu adevarat ceva, poti sa reusesti sa il obtii, bineinteles, daca ai si capacitatea pentru asta. degeaba as vrea eu sa ma fac pictorita, daca nu am talent la desen, right?
exemplul cu mcdonalds nu cred ca este, insa, cel mai bun, pentru succes in cariera. se poate, e adevarat, sa se intampla cum i s-a intamplat fostului tau coleg, dar, in general, acolo tinerii sunt exploatati si pusi la o munca pentru care nu sunt rasplatiti pe masura.
ideea e ca intr-o companie mare, chiar si mcdonalds, poti sa pornesti de undeva foarte jos si sa ai sanse de promovare.
si cu banii, da, ai dreptate…si nu numai. intotdeauna vrem mai mult si mai mult..fie ca e vorba de bani, de note mai mari, de mai multi prieteni, mai multa distractie…happiness..etc:)
Da, tinerii angajati de la Mac vor fi distrusi sufleteste din cauza postarii nu stiu cui si isi vor inainta demisiile-n bloc maine. Poimaine vor fi figuri noi in Mac si urmeaza alt blog.
Blowing in the wind…
Da, dar la McDonald’s sunt persoane care muncesc nu pe multi bani dar au caracter, isi apreciaza munca dar si pe cei din jur insa sunt altii care lucreaza la multinationale pe multi bani, lucreaza in redactii, in fruntea lor, dar din pacate au caractere infecte, pline de ura, oameni dusmanosi, plini de ironie. Ca sa poti face aprecieri de ce si cum sau unde sa lucrezi, trebuie sa te privesti pe tine in oglinda. Vorbesc la modul general.
………Nu toti sunt facuti pentru a face analize, a sta la birou sau a castiga din publicitate de pe bloguri, chiar si celor care fac o facultate. cariera ti-o constyruiesti de jos.
……..uite, chiar o sa-i arat unei persoane de la McDonalds postarea celebra a lui Zoso sa vedem ce parere are. Tare curios sunt. Gata 😉
Marele vis al tinerei generatii – sa castige din AdSensul de pe blog …
Cum adica sa prajeasca vreun cartof ?!?
Uitati-va la primele 50 de pozitii din clasamentul Trafic.ro pentru bloguri – daca acestea ar fi carti, cate dintre ele le-ati pastra in biblioteca ?
Mordechai> tare bunicu tau! Evreu? Sau oltean…)) Suna a intelepciune ovreiasca… Jos palaria!
ce politicos e pietrisor pe aici si ca ma injura la mine si la el pe blog.
some1, sa mi-l prezinti cand mai dau pe la voi, sunt curios daca are capul la fel de gol si in persoana sau i se videaza cand se aseaza la tastatura.
ah, am uitat analfabet. ce lucreaza asta la intact, geamuri sau veceuri?
Zoso, ajunge, zău aşa… Nu-l cunosc şi nu cred că lucrează la Intact. Gata, ai dat replica, ok? Ms.
Daca ne-am alege multi idealuri de genul asta
http://megalit.ro/libria/2008/05/25/justin-capra/
ar fi si salariul mediu in Romania pe la vreo 5000 EUR…
Foarte mişto articolul, ar trebui ca, cât mai mulţi tineri să îl citească şi poate să deschidă ochii, după citirea lui şi să îşi găsească un ideal
Dar, totuşi, ce mama măsii e o şaiba?
chiar nu cunosc termenul …
Mult respect pentru cel ce a scris articolul
M.T.W
… da domne …