The Great Romanian Fappening în administraţia publică

Un fost ministru al IMM-urilor a stârnit ilaritate la un forum de business când a povestit reacţia colegului său de la Economie la ideea unui incubator de afaceri: “…mi-a spus că trebuie luat un aviz de la Ministerul Agriculturii şi eu am întrebat: De ce?! ‘Pentru că e cu incubatoare’. Şi le-am spus păi nu e cu ouă, e de business”.

Întâmplarea descrie foarte bine precaritatea administraţiei publice româneşti. Nu toţi funcţionarii sunt varză, desigur – serios, sunt o mulţime de oameni bine pregătiţi – doar că mai mereu, prin punctele cheie, ajung tot soiul de neica nimeni care nu înţeleg pe ce lume sunt şi strică tot ce se străduiesc să construiască cei care ştiu cum trebuie făcut.

shutterstock_241071076

Cu ceva timp în urmă, am cunoscut un puşti care tocmai demisionase din Ministerul Comunicaţiilor. Lucrase acolo vreo 3 ani. Se dusese cu mari speranţe, plin de energie, cu o grămadă de idei. I-au dat voie, cam de gura lui, că-i bătea mereu la cap, să facă un proiect de comunicaţii, în care şi-a pus toate ideile şi o parte din sănătate. Apoi s-a schimbat ministrul (şi toţi şefuţii puşi de el) şi au trecut vreo 6 luni înainte să-i poată explica celui nou despre ce e vorba cu proiectul lui. Ăsta era cam plictisit, i-a făcut nişte observaţii, a mai tăiat unele, a adăugat altele şi l-a trimis înapoi în birou, cu sarcina să refacă proiectul. Când a fost gata, s-a schimbat din nou ministrul (şi toţi şefuţii lui). Amicul şi-a băgat picioarele şi a plecat din minister. Acum are un start-up cu alţi prieteni şi face treabă nu doar în România, ci şi prin SUA şi Brazilia.

Funcţionarul român are o soartă ingrată. Dacă e bun, e bun cel mai adesea degeaba şi în ciuda şefilor, care sunt numiţi politic, fără argument profesional şi doar pentru slugărnicie de partid. Confruntat permanent cu superiori cu totul… inferiori, funcţionarul ori pleacă de exasperare, ori devine un colaboraţionist şi pune botul la şpagă, ori se-nţepeneşte-n indiferenţă la locul de muncă din minister şi vegetează pe post până-n pensie.

Statul român face o treabă foarte proastă când vine vorba să administreze şi să cheltuiască anual zeci de miliarde de euro: fie risipeşte banii, fie se lasă furat şi nu e deloc preocupat de calitatea execrabilă a majorităţii serviciilor sale – şi a unei bune părţi a propriilor angajaţi. Dacă ar fi o firmă privată, statul n-ar avea nici o şansă de supravieţuire – cine naiba ar alege de bunăvoie să-i dea vreun ban în schimbul mizeriilor pe care le oferă?

Franţa – al cărei sistem organizatoric România îl copiază într-o anume măsură – are École Nationale d’Administration, o instituţie fundamentală pentru ceea se numeşte “la méritocratie républicaine”. Aceasta este cea mai prestigioasă şi elitistă şcoală superioară franceză, la care concurenţa pentru admitere este, de obicei, de peste 15 candidaţi pe loc, la care se intră după un set de examene teribil de dificile şi care oferă statului şi poporului francez, anual, până-ntr-o sută de absolvenţi destinaţi posturilor superioare din administraţia publică. În 2012, de pildă, 4 dintre candidaţii la preşedinţia Franţei erau absolvenţi de ENA; unul dintre ei locuieşte acum la Palace Élysée. Din 1945 încoace, de când a fost înfiinţată la iniţiativa preşedintelui Charles de Gaulle, ENA manufacturează an de an clasa conducătoare a Franţei.

Care ar fi echivalentul românesc al acestei prestigioase instituţii? SNSPA, s-ar zice. Google îţi oferă chiar şi câteva nume de alumni faimoşi când cauţi “SNSPA”. Printre aceştia, Elena Băsescu, Codrin Ştefănescu şi, ce să vezi, Eduard Hellvig. QED.

SNSPA are inclusiv o Facultate de Administraţie Publică. Internauţilor, abrevierea FAP le sună destul de amuzant, presupun, dar foarte nimerit când vezi cum arată birocraţia de stat: The Great Romanian Fappening.

(Ilustraţie – Shutterstock)

11 comentarii Adaugă comentariu

  1. Cam de copil mic (sau rau intentionat) concluzia dumneavostra : “Printre aceştia, Elena Băsescu, Codrin Ştefănescu şi, ce să vezi, Eduard Hellvig. QED.” Daca exista un tamp in orice scoala atunci toti ceilalti sunt tampi? sau scoala este tampa?

    Thumb up 0
  2. SNSPA este Stefan Gheorghiu. Retorica nationalist-securista de tip pro China, sau in functie de timpuri pro rusa. Incercati mai bine Stiintele politice de la Universitate. Apare pe Google.

    Thumb up 0
  3. Citind, mi-am dat seama că povestea acelui tânăr din Ministerul Comunicațiilor este povestea mea, a generației mele și a tuturor celor care încearcă să schimbe ceva în România. Am terminat o facultate foarte bună, de stat, secția Comunicare Audiovizuală, (București, 2008), apoi am plecat la Toronto, unde am intrat la Master (Communication and Culture) din cadrul York University. Ulterior, m-am decis să revin în țară, să aplic tot ce am învățat și să mă implic în crearea unui proiect cultural de nivel internațional, din dorința de a pune cu adevărat România pe harta lumii. Dar, știți vorba aia?…. dracu’ m-a pus!? De 4 ani de zile mă lupt, atât psihic cât și fizic (!!), cu birocrația, lenea și incompetența funcționarilor publici, cu șpago-filia și, nu în ultimul rând, cu nepăsarea.

    Înarmată cu multă răbdare și ambiție, n-am abandonat proiectul, dar a trebuit să găsesc căi alternative de a mă susține, a trebuit să mă angajez într-un domeniu care nu-mi aducea niciun fel de satisfacții morale, iar timpul efectiv pe care îl alocam proiectului s-a redus drastic.

    În prezent, la aproape cinci ani de la întoarcerea din Canada, s-au conturat două concluzii: dacă aș fi rămas acolo și aș fi făcut același proiect, în aceeași parametri, probabil că aș fi primit toată susținerea necesară în cel mult 3 luni. Iar a doua concluzie – patru ani de ”luptat” cu sistemul birocratic românesc îți taie tot elanul, toată ”nebunia” și curajul specifice tinerilor antreprenori, te sărăcește, atât fizic, cât și moral și, cel mai grav, te îmbătrânește sufletește. Și cred că nu-i nimic mai trist pe lumea asta decât să vezi oameni de 30 de ani, îmbătrâniți și puși la pământ de către un sistem care îi vrea acolo, jos, la pămînt…

    Thumb up 0
  4. hihihi, nu ma pot opri din ras – FAP. Desi nici unul dintre renumitii alumni nu ma incita :))

    Thumb up 0
  5. Cu mentiunea ca fap nu e abreviere, ci vine mai mult de la un anumit… sunet :D

    Thumb up 0
  6. f. bun articolul. citesc blogul de mult timp, dar asta e primul comentariu.
    va recomand cu caldura sa cititi un articol al d-lui Razvan Orasanu pe aceeasi tema:
    http://www.contributors.ro/editorial/aventurile-domnului-c-in-romania/

    conform autorului povestea domnului C. “din nefericire este adevarata, cap-coada”.

    Thumb up 0
  7. Sunt școli de administrație publică chiar bune în țară, dar nu SNSPA. Cele mai bune sunt la Cluj (FSPAC-UBB), București (FAMP-ASE) și Iași (FEAA – UAIC).

    Thumb up 0