Ne trebuie conducătorii pe care-i merităm cu adevărat

Inspirat de propria-mi experiență de-acum o viață, când am plecat din fabrică într-o redacție, am întrebat de curând ascultătorii (la Deșteptarea, evident) care a fost cea mai radicală schimbare de job pe care au încercat-o vreodată. Am primit un val de răspunsuri, zeci și zeci de mesaje, telefoane, povești grozave, mărturii despre puterea de adaptare a oamenilor.

“Am trecut de la țesător, la pirotehnist, apoi la cusut manual mocasini, acasă, iar acum sunt artificier… Am fost șofer de TIR, acum sunt polițist… Am început ca spălător de vase într-un restaurant din Italia, am avansat până am devenit șeful bucătăriei, după care am plecat în Danemarca unde m-am angajat curier la o firmă, iar acum sunt co-proprietar și partener în firmă… Am lucrat în industria aeronautică, apoi am plecat în Algeria și am devenit inginer de mentenanță în petrol și gaze… Am fost agent de vânzări, bucătar, electronist iar acum sunt șofer de TIR…”

Ne-a sunat o doamnă care ne-a explicat: “Lucram într-un centru de calcul, apoi am intrat în vânzări, apoi în presă. A apărut un copil, copilul a început școala iar eu am realizat că e o problemă cu educația la școală, așa că m-am oprit, ca să mă ocup de el, dar am devenit un mic antreprenor care acum face materiale didactce și proiecte pentru școli, ateliere cu copiii, și uite-așa mai am o speranță.”

Apoi am găsit un mesaj ca un început de roman și l-am sunat înapoi pe omul care ni-l trimisese: “A fost ca-n filme, am început ca paznic la o școală, dar mi-a plăcut atât de mult să lucrez cu copiii încât m-am pus pe studiat și m-am făcut învățător. Sunt învățător deja de 15 ani.”

Pe mine m-a impresionat energia degajată de toate mesajele și telefoanele primite. Sunt atâția români care se luptă cu viața și se ridică, încpățânați, după fiecare lovitură, se reinventează și muncesc pe brânci ca să-și facă viața mai bună, prin propriile puteri. Sunt milioane de români care au luat străinătatea în piept, dovedind că pot să-și facă viața mai bună chiar și departe de familii și de prieteni. Vorba unui alt ascultător, “m-a întrebat la un moment dat patronul din țara în care eram, oare toți românii sunt atât de descurcăreți?”

Departe de mine să idolatrizez cumva nația noastră; nu suntem noi singurii din lume care învățăm și reușim prin schimbare și adaptare. Dar, în același timp, nu mă pot împiedica să observ contradicția asta între cât de muncitori pot fi românii din economia reală (nu toți, evident, dar orișicât) și cât de paraziți (nu toți, dar orișicât) sunt cei pe care tot românii îi mandatează să le administreze țara.

Se spune că fiecare popor are conducătorii pe care-i merită, dar mie mi se pare că noi am început să ne învățăm lecția asta și nu vom mai cădea atât de ușor în păcatul de a vota hoți și escroci de-acum înainte.

Sau poate sunt doar optimist zilele astea, nu știu.

24 comentarii Adaugă comentariu

  1. Eu am fost pasnic si astazi sunt programator :)

    Thumb up 3
  2. in actuala editie a revistei Fortune, se vb intr-un material des fundatia melindei si bill gates cu un raport numit Goalkeepers.
    Acolo se dau exemple despre cum se poate ridica o natiune de un stadiu cronic de saracie la un nivel respectabil de viata und clasa mijlocie creste substantial contribuind la randul lor la bunastarea statului respectiv.

    Printre altele, se da exemplul Vietmanului, care exceleaza cand vine vorba de performantele elevilor comparativ cu SUA sau state europene avansate dpdv economic.
    Raspunsul sta in educatie si in alocarea a 6% din PIB pentru acest sector

    un al doilea aspect concludent este sanitatia, si se da un exemplu dintr-un stat african care a reusit (tot prin programe educative printre altele) sa reduca considerabil infectiile cu virusul malariei si sa prelungeasca viata copiilor. Educatia sexuala (contraceptie) pt femei a avut de asemenea un rol determinant.

    Revenind pe meleaguri romanesti, intr-adevar, lipsa de educatie a unei importante parti din populatia actuala ofera o baza ideala pt “lideri” la fel de slabi pregatiti fara a avea pic de viziune pt proiecte mai consistente puse in slujba comunitatii de catre care este ales.

    Mana in mana merge si ideea de salubritate/sanitate, cand in scoli nu ai toalete si apa curenta si stai cu frica in san sa nu-ti cada tavanul in cap, ca-n povestea cu drobul de sare. numai de invatatura nu-ti arde.

    Romania si romanii sa afla pe primul sau al doilea loc in ceea ce priveste numarul de emigranti alaturi de sirieni. Nu ne parasim tara din cauza razboiului ci din cauza situatiei generale ale tarii. Nimeni nu-si paraseste familia, prietenii si locurile natale ca-i merge bine. Pleaca pt ca vrea ceva mai bun pt sine, pt familie, pt copii sai…si nu cred ca vb aici de beneficii materiale cat mai ales de puncte mai putin palpabile ca de ex: respect fata de proprie persoana si dorinta ca copii prorpii sa traiasca intr-o tara “normala”.

    Acest “brain drain” si “war on talent” face ravagii in Romania, pe cand alte tari indeosebi cele din UE, angajeaza romani intr-o veselie. Vedem cati angajati activi din Romania suporta un numar tot mai mare de pensionari. Asa nu se mai poate.
    Multi din cei plecati s-ar intoarce daca situatia din RO s-ar schimba clasa politica. Multi insa raman, deoarece sunt asa de bine integrati in societatile si comunitatile locale (mai ales daca au copii) incat cu greu s-ar adapta din nou la realitatile romanesti.

    Si atunci ce le ramane celor ramasi acasa: Sa nu mai astepte sa vina statul/primarul etc sa faca. Incepi de fapt de la baza, fiecare cu propriul aport: Arunci hartia la gunoi, maturi zapada in fata casei/blocului. Ce daca faci doar tu, odata, de doua, trei ori…..a patra oara va veni si vecinul…..Trebuie doar exemple bune si demne de urmat.

    La nivel mai mare, implicare civica, participare la dezbateri publice, etc. Actulamente cu toate mediile sociale avute la dispozitie este foarte usor sa aduni dupa tine oameni inimosi, idealisti pt o cauza dreapta.

    In final, revenind la Vietnam, exista pe net o reclama impotriva abuzului de alcol care ar prinde fantastic pt o mare majoritate de romani din mediul rural sau al celor care freaca menta zilnic pe ajutor social etc. Esta la doilea link

    link raport
    https://www.gatesfoundation.org/goalkeepers/report
    link youtoube – 30″

    Thumb up 7
  3. Cred ca esti optimist.Pentru 1 litru de ulei si 1 kg de zahar uitam cine sunt escrocii si ii votam inapoi.Cel putin asta vad ca se repeta ciclic la noi.Mira-m-as ca ne-om invata minte!

    Thumb up 4
  4. Da, e optimism. Euforia de dupa referendum. M-am gandit si eu de multe ori de ce – 30 de ani dupa ’89 si tot e rau. Nu ca suntem prosti/putori, nu suntem si se poate dovedi repede cu toti cei plecati. E doar traditia fanariot-comunista. Eram obisnuiti deja cu pesches/bacsis, chestii pe sub masa si dupa asta a venit comunismul care ne-a dat “sa se dea”-ul. Om “al muncii”, “bun al intregului popor”.
    Asta e, fanariot-comunisti. De ex o sa vedeti ca madam Firea va urca usurel in sondaje si va fi urmatoarea El Jefe. Iar PSD&co o sa iasa caimac la urmatoarele alegeri. Iarasi.

    Thumb up 5
  5. E normal să te poți adapta.

    Viața, până la urmă, e o serie de șanse noi. Nu e ca și cum dai greș și viața îți spune că gata, nu mai merge altceva și că poți să renunți.

    Felicitări celor care au schimbat cu succes atâtea job-uri.

    Thumb up 3
  6. Vlad,
    1. Cred ca cei care te-au sunat nu sunt esantion reperzentativ. Din pacate, sunt multi care, asa cum ai spus tu, se adapteaza cand isi schimba seful ciorapii. Si sa stii ca nu sunt doar la stat!!!
    2. Cu parere de rau, dupa 30 de ani, am ajuns la concluzia ca, din pacate, avem conducatorii pe care-i meritam cu adevarat, noi, cu totii, ca natiune. Si cand ma gandesc ca cei care conduc ar trebui sa fie mai buni decat cei condusi, mi se ridica parul in cap cat de rau este neamul nostrum.
    Pentru cei care se simt ofensati, sa se gandeasca la multimea imensa a celor care stau pe venitul minim garantat si care nu vor sa munceasca, sau la gramada de Dorei pe care-i vedem la televizor sau care ne fac viata amara atunci cand lucreaza cu sau pentru noi.

    Thumb up 2
  7. Cred ca nici educatia si nici “sanitatia” nu ne vor schimba.Sau ne vom schimba foarte putin.Cred ca ne vom schimba doar prin constrangere..
    Cat priveste exemplul personal pe care-l amintea nea Ioan mai sus nici el nu schimba prea multe:
    Stau intr-o localitate de munte cam la 900m altitudine pe-o straduta in panta.In fiecare iarna dau la lopata vreo 200m.Odata ca sunt taran din Oltenia si am fost invatat de mic cu munca si apoi ca miscarea face bine.In plus nu sunt absurd,am nevoie de acces si utilajele autoritatilor nu pot sa treaca cu frecventa de juma’de ora pe strada cu 8 case.In plus-Doamne fereste de nevoia de ambulanta sau pompieri.Vecinii mei privesc si stau la vin fiert.Ba cate unul mai si intreaba daca imi platesc impozitele.Ca primaria e obligata sa deszapezeasca….Si fac lucrul asta de 25 de ani in fiece iarna….
    Noroc cu clasa politica post decembrista.Ne constrange sa fim mai selectivi.Din pacate nu prea avem ce alege: ce naste din pisica-soareci mananca.Azi ne conduc ai nostri,maine ne vor conduce copiii lor.
    PS:
    am inceput sa muncesc descarcand vagoane cu carca,am dat la pikamer si lopata,am fost ,instalator,mecanic,magazioner,militar,sofer,agent de vanzari.

    Thumb up 4
    • #13

      iote (uite, pentru nemoldoveni), unu’ mai năcăjît ca mini… cî io n-am di lopatat dicît șinzăși di mietri…șî niși megieșî pi ulițî n-am…
      așa că-i înjur (în gînd, of course) doar pe asistații social care mai trec pe strada principală și care se uită cu scîrbă la mine și la cei 30-50 de RON propuși pentru 30’ de muncă…

      Thumb up 0
    • AngelC, poţi spune care e localitatea aia şi cât costă o casă p-acolo? Poate peste câţiva ani dăm cot la cot la lopată :)

      Thumb up 0
  8. E un cerc vicios – politicienii nu-s extraterestrii ci vin din acest popor, de aia de 30 de ani am avut de ales doar dintre raul cel mai mic.
    Iar in noii politicieni eu vad exact acelasi tip de politicieni oportunisti care n-au avut nici macar atat bun-simt sa nu-si insuseasca o victorie rusinoasa obtinuta la masa-verde. Intotdeuna o infrangere in care ai luptat corect pana in ultimul minut e mai onoranta decat o victorie la masa verde obtinuta prin smecherii balcanice.

    Thumb up 2
  9. Dacă nu te lupți pentru ceea ce dorești, ajungi să trebuiască să fii recunoscător pentru ceea ce primești. Și arareori primești ceea ce ai nevoie.

    Dar sunt și eu de acord cu tine, au apărut premisele apariției unei noi clase politice. Culmea, nu e formată din lideri veritabili, unde un lider veritabil are în sânge nevoia de a îmbunătăți viața celor din jur ci din lupi singuratici în marea majoritate. Asta fiindcă de aproape 80 de ani liderii veritabili sunt exterminați (fizic sau moral) de către paraziții sociali care trec drept lideri de când a trecut Armata Roșie p-aici.

    Thumb up 2
  10. O să mă ștergi din listă presupun, dar eu sunt fierar. Nu spun că am fost, pentru că atât avreme cât știu meseria aia tot fierar sunt. Dar, după ce am vazut ca nu sunt cartile de istorie pe car evoiam sp le citesc, am hotărât să le scriu eu.
    Și așa, pas cu pas, de la 10 clase, după o vreme am reluat și am terminat liceul, după încă un deceniu am intrat la facultate, master și doctorat – luat pe bune. Sunt arheolog, doctor în istorie și lucrez în Olanda, restaurez clădiri vechi. Deocamdată. Apoi mai văd eu. Țara oricum nu are nevoie de mine nici măcar ca fierar

    Thumb up 11
    • Am vazut vara asta un magazin de bijuterii din centrul Bucurestiului, decorat de un… fierar. Ceva mai interesant, mai spectaculos si mai original nu mi-as fi putut imagina ca exista. Poate scriu despre asta intr-o zi.

  11. #19

    Exemplu viu e Andrușca, de la o firmă de prelucrat cauciucul a devenit ditamai ministru economiei.

    Thumb up 4
  12. Am fost brutar, chelner, agent imobiliar, sef marketing, director de vanzari IT, cablist, producator de Beton Celular Usor, dir. vanzari mezeluri, Agent Vodafone, Far East Purchase Manager, Antreprenor si blogger.

    Am refuzat să plec din România pentru că un brunet bărbos cu cetățenie germana m-a făcut Ausländer pe când făceam practica într-o fabrică din Germania între anul IV-V, când studiam la Poli Timisoara.
    Am realizat că nu mi-e bine angajat, ca urmare cu hopuri stabilizate pe ultima perioadă, cel mai bine mi-a fost pe cont propriu. Cred că tot ceea ce contează este stabilirea nivelului de bine pe care îl urmărim și suficiența materială. Când nu mai ți-e foame poți gândi, până atunci alergi hăituit de nevoie. Eu am stabilit că nu vreau să mă îmbogățesc, ci vreau LINIȘTE. Vreau timp pentru mine și familie, nu există bani care să îmi poată cumpăra orele petrecute alături de ai mei, de cei dragi.

    Am prieteni plecați pentru un altfel de bine peste hotare, însă refuz să aleg acel drum, deși încă mai pot. E de muncă în țara asta, pentru că trebuie renunțat la milogeala – nu ne-a dat nimeni. Cele mai bune 2 ajutoare pe care le am sunt la capătul brațelor mele. 2 palme cu 10 degete.
    Te anunț că optimismul tau este justificat. Deși suntem ca naufragiații pe insule, tot mai des, în ultima vreme, gasesc din cauza online-ului, oameni frumoși, zdraveni la cap. Harnici, determinați, Șugubeți, cu viața netezită de asprimi prin zâmbet și nemulțumirea generală atenuată de grupul celor apropiați care sunt la fel, cu sufletul.

    Suntem tot mai mulți, ne întoarcem spre pământ, dar ca fermieri, nu ca iobagi, muncim cu drag, chiar și clacă – unul la celălalt. Asta când nu suntem la ceea ce e pentru fiecare dintre noi – ”servici”
    Rămâi optimist, nu greșești. E nevoie de timp, de pași mărunți, insesizabili, pe care sociologii nu-i pot cuantifica, dar ne mișcăm într-o direcție bună.

    Thumb up 7
  13. Salut si respect pentru toate meseriile trecute si viitoare.Nene boemule iti spun daca-mi da voie Petreanu.Suntem musafiri pe blogul lui…

    Thumb up 2
  14. Buna, Vlad! Este atat de mult de munca in tara asta incat chiar daca se intorc cei plecati tot mai ramane. Vina ne apartine: alegem mereu dintre cei mai prosti pe cel mai rasarit. Nu am avut pana acum de unde sa alegem altceva. La actuala clasa politica nu cred ca se poate schimba ceva. Eventual, am putea a-i donam pe toti unui muzeu al prostiei de pe alta planeta. Sa incercam apoi cu altii. Cine stie?

    Thumb up 2

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.