Un scandal cu tâlc

S-ar zice că actualitatea ne este ocupată cu tot soiul de rahaturi. De vineri încoace, se rostogoleşte ca o tingire luată de vânt ştirea despre preşedintele care a fost înjurat de poliţişti, chestie care l-a vexat într-aşa o măsură (nu permit un aşa afront, mă-nţelegi?) încât nu mai vrea să-i vază prin preajmă. Parol, coane, ce arţag!

La rubrica „fapt divers, câini striviţi”, aflăm că dl Emil Boc, prim-ministru, a renunţat şi el la serviciile Poliţiei Rutiere.

Discuţologii se dau de ceasul morţii să lămurească misterul – a făcut bine sau rău preşedintele? Argumentaţiile alunecă pe alocuri în ridicol – cum ar fi, de exemplu, îngrijorarea dlui Antonescu, de la liberali, că preşedintele rămâne fără protecţie, în ciuda legilor care îl obligă taman pe viceversa. Alţii cred că intenţia preşedintelui ar fi să „deturneze” atenţia publică de la „problemele adevărate” – criza, şomajul, astea. Pare, totuşi, un efort prea mare – preşedintele ar putea distrage la fel de eficient atenţia publicului cu un pârţ bine plasat, iar asta ar fi, realmente, mai simplu (maţul gros al dlui Băsescu are o vârstă, orice s-ar spune).

De fapt, ce nu se lipeşte în toată povestea este, paradoxal, tocmai scandalul. Ceva a fost umflat cu pompa, nenatural. Deşi am zâmbit, mai devreme, faptul că dl. Boc şi-a urmat şeful accentuează suspiciunile.

Să fim serioşi, oamenii politici sunt crescuţi cu înjurături; se nasc cu reflexul de a se feri de scuipaţi; sunt tăbăciţi de priviri dispreţuitoare, oriunde se-ntorc. Îl vedeţi pe Traian Băsescu să-şi ia jucăriile şi să plece când e pizduit? El, jucătorul, marinarul care întoarce orice lovitură?

Duminică după-amiază, la Cotroceni, dl Băsescu a spus că nu poate asocia Preşedinţia cu „salariaţii” care au încălcat legea – pentru că marşul poliţiştilor a fost neautorizat – şi că de-aia nu mai poate accepta protecţia oferită de cele două instituţii – Poliţia şi Jandarmeria.

Ceea ce e o gogoaşă mare cât funcţia prezidenţială. Nu instituţiile au încălcat legea, ci nişte angajaţi ai acestora, aşa că nu instituţiile trebuie boicotate. Or preşedintele refuză colaborarea cu instituţiile, nu cu trei băieţi din escortă (despre care are, oricum, o părere foarte bună, după cum a şi spus).

Potrivit judecăţii dlui Băsescu, dânsul ar fi trebuit să boicoteze cam toată administraţia publică, pentru că e plină de tipi/tipe care au încălcat legea. Doar nu vrea preşedintele să asocieze înalta sa funcţie cu asemenea infractori, nu?

Dar uite că n-o face decât cu Poliţia şi Jandarmeria, două instituţii conduse de…

De dl. Blaga.

Şi aşa venirăm la chestiune, neicuşorule: „este problema Guvernului de a rezolva imediat problemele de disciplină” – a cerut preşedintele. Cu alte cuvinte, să-l rezolve dl Boc şi PDL pe dl Blaga. În ultima vreme, acesta a fost cam indisciplinat, mai ales la remaniere, când a scăpat nevătămat (şi nedisciplinat cum se cuvine, fireşte).

E miezul nopţii când scriu; nu ştiu dacă dl Blaga mai scapă odată (la Guvern e o şedinţă de partid furioasă, din câte aud), dar m-ar mira să iasă de acolo fără măcar o jumuleală usturătoare.

Interesant că împricinatul însuşi a amuşinat pericolul, chiar în timpul mitingului neautorizat, când s-a delimitat ferm de organizatorii acestuia: „Ei aveau de respectat nişte reguli – a spus Blaga, aflat la Târgu Mureş. Este prima manfestaţie la care se încalcă aceste reguli. Nu este nicio problemă, cei care au organizat marşul vor fi traşi la răspundere în faţa legii„, a promis ministrul de Interne.

Şi mai interesant este că Vasile Blaga a spus că demonstraţia din faţa Palatului Cotroceni „nu este o problemă a preşedintelui” (cf. Mediafax) – cu destul timp înainte ca preşedintele s-o transforme nu doar într-o problemă personală, ci într-una naţională.

Lucrătura e transparentă. Probabil că Blaga a aflat-o la timp.

Acum, aş vrea să spun (să repet) că n-am simpatii nici pentru dl Băsescu, nici pentru dl Blaga, nici pentru dl Boc sau cine o mai fi pe acolo. Că preşedintele ar vrea să scape de ministrul Vasile Blaga, aşa cum s-a descotorosit de Videanu şi Berceanu, nu mă deranjează în sine.

Doar că tare aş vrea să ştiu, de preferinţă chiar de la dl Băsescu, care e motivul real pentru care lucrează la demiterea ministrului de interne?

Şi de ce naiba, după 20 de ani de democraţie (vorba vine) e nevoie de asemenea şmecherii ca să scapi de un tip care oricum e plin de bube?

Preşedintele acesta, dacă-mi amintesc bine, a venit la putere cu promisiunea moralităţii şi a cinstei pogorâte de la vârf în toată societatea. Era nevoie, fără discuţie. Dar e de 6 ani la putere şi coteriile şi lucrăturile parcă sunt din ce în ce mai intense, în loc să slăbească. Preşedintele s-a-nvăţat în rele şi pare să-i placă din ce în ce mai mult.

În fine, dacă tot vrei să te descotoroseşti de un „tovarăş de drum”, oare n-ar fi mai simplu să trimiţi la Parchet toate hârtiile alea despre el, puse bine, pentru zile negre?

Ah, nu, am uitat. Toţi tovarăşii de drum au pus bine propriile seturi de hârtii despre ceilalţi tovarăşi. Doar pentru zile negre, fireşte.

Doar nu credeţi că ajunge cineva, vreodată, la puşcărie. Scopul întregii încleştări nu e să-şi facă rău cu adevărat – doar să se rearanjeze în jurul rezervorului de bani publici.

Încă odată: cât e bugetul de pensii? Cât e bugetul achiziţiilor publice?

UPDATE: Luni, la ora 11, Vasile Blaga a anunţat că şi-a înaintat demisia prim-ministrului Emil Boc. QED.