Vederi din Sky Tower Bucureşti

N-ar strica nişte gumă de mestecat când urci până-n vârful celei mai înalte clădiri din România. Liftul super-rapid îţi înfundă urechile. Cine mestecă n-are nevoie să caşte şi să-şi trosnească fălcile. Eu mi-am lăsat guma 100 de metri mai jos, pe Pământ, în torpedoul maşinii. Acum, în liftul de 20 de persoane care ţâşneşte către acoperiş, chicotesc în timp ce-mi pocnesc timpanele, privind către ceilalţi vizitatori* care chicotesc şi ei la mine, în timp ce-şi pocnesc timpanele. Nimeni nu pare să aibă gumă.

37 de etaje, 137 de metri şi, de sus, o vedere de ansamblu asupra unui oraş în care încă mai găseşti contraste.

Din Sky Tower se vede partea frumoasă a Bucureştiului:

Un oraş în care ne-ar plăcea, probabil, să locuim aşa:

Dar în care majoritatea locuim în aşa ceva:

Un oraş în care, la începutul anilor ’90, când exista ceva mai mult interes pentru omenie, s-a putut construi un astfel de sătuc pentru orfani:

Dar în care terenul a devenit prea scump, în câţiva ani, pentru a mai construi în stil mare altceva decât asta:

Pe ici, pe colo, au mai rămas structuri cu mult teren în jur, ca aici:

Dar oraşul creşte şi înghite spaţiul liber, repede, aşa:

şi aşa:

şi aşa:

şi aşa:

Cum se traduce „skyline”? Americanii identifică oraşele în care locuiesc (şi) după linia zimţată descrisă, la orizont, de aglomerarea de zgârâie-nori din downtown. În Bucureşti, încă nu există un skyline. Există doar câteva clădiri ceva mai înalte, care sparg monotonia unui oraş în care cartierele-dormitor din prefabricate ale comunismului au înlocuit traumatic căsuţele cu tei la poartă ale regatului.

Am urcat în Sky Tower la invitaţia unui olandez, fotograf pasionat şi blogger remarcabil (citiţi-i, de exemplu, articolul despre postire, pe care o analizează aproape ştiinţific: I felt cold during the fast. This is normal. Digesting food is hard work for the body and this takes up a lot of energy and generates heat. No digestion, less heat. So you feel cold.)

Este Steven van Groningen, blogging banker, preşedinte Reiffeisen Bank şi vorbitor fluent de română după ce a petrecut 15 ani în această ţară, inclusiv înainte de revoluţie.

Sunt curios cum înţelege el schimbările prin care trece România.

Sky Tower a devenit, recent, sediul central al Reiffeisen Bank România, care ocupă aici etajele 2-7. Ultimul, 36, de unde ne-am făcut fotografiile, este încă liber, pentru cine e interesat 🙂

E o clădire care va defini o bună bucată de vreme nordul Bucureştiului, până vor apărea şi altele din aceeaşi familie de giganţi în jur. Clădirea are, de altfel, propria ei pagină de Facebook. Construcţia turnului a fost urmărită pe o pagină specială de internet a proprietarului, Raiffeisen Property International GmbH, unde au fost marcate momente precum atingerea sutei de metri, montarea acoperişului şi finalizarea construcţiei.

Răzvan BB şi-a adus drona pentru a filma clădirea pe dinafară:

Cea mai inalta cladire din Romania from razvanbb on Vimeo.

La etajul 36, Steven van Groningen-fotograful şi-a adus câteva bijuterii şi ne-a oferit şi un pic de camera-porn:

Plus un tele Nikon de 500 care a făcut deliciul tinerilor:

Şi al tinerelor:

După care echipa lui Steven van Groningen a cerut să se fotografieze cu el, ceea ce spune ceva despre ce fel de şef este:

În mod curios, simţi cu adevărat înălţimea Sky Tower abia la coborâre, când liftul are nevoie de 6-7 etaje de frânare accentuată pentru a putea opri în siguranţă la parter. 6-7 etaje doar pentru frânare, adică mai mult decât media înălţimii clădirilor din Bucureşti.

Jos, prin parcare, spre maşină, trec pe unde trebuie să fi fost vechea Vopsitorie a FEA, adică Fabrica de Elemente pentru Automatizări, care a fost demolată pentru a face loc noilor clădiri. Mai la dreapta, unde se construieşte acum un mall, erau hala de montaj şi Atelierul Surse, unde am lucrat 3 ani înainte de revoluţie, ca muncitor calificat.

Oraşul se schimbă.

_____________________
*Au mai fost în Sky Toweer Costin, Cristi, Dragoş, Dan, Răzvan şi alţii.