Vom mai auzi de ei

Am avut o dată un credit la BCR. Un leasing pentru o maşină. M-am uitat abia la sfârşit pe scadenţar. Ştiam ce-o să descopăr – probabil că de-aia şi evitasem atâtea luni la rând să calculez paguba. M-am luat cu mâinile de cap când am văzut totalul.

Astfel de momente nu-ţi fac tocmai simpatice băncile.

****

Ieri seară am fost la Gala BCR Speranţe. Fata pe care o sprijin eu, Georgiana, urca pe scenă în cadrul unui spectacol susţinut de toţi copiii selectaţi în acest program.

bcr sperante-1

Ca să fiu cinstit, nu m-am aşteptat la cine ştie ce. Oricum, la asemenea spectacole nu te duci cu prea mari speranţe. Te aştepţi să fie cam ca la serbarea şcolară, multă emoţie, puţină artă – copiii urmează să fie înduioşător de drăguţi, fireşte, dar şi încordaţi şi concentraţi până la leşin în faţa acestui examen înfricoşător – pe scenă, în faţa publicului, cel mai dur şi necruţător examinator pomenit vreodată.

Dar m-am înşelat, m-am înşelat. Copiii din BCR Speranţe sunt foarte buni, chiar excepţionali, în unele cazuri. Au ridicat sala în picioare – aproape 800 de persoane, la Sala Radio, aplaudând sacadat şi ovaţionând soliştii. Ei bine, asta a fost o surpriză formidabilă.

Reţineţi următoarele nume: Mihaela Ceană, 16 ani, muzică populară; Ştefan Atîrgoviţoaie, 9 ani, muzică uşoară; Anton Gavrilă, 14 ani, pian; Mariana Preda, 16 ani, nai; Ioan (Johnny) Moise Bădulescu, 12 ani, muzică uşoară; Georgiana Pandele, 14 ani, muzică populară; Mălina Ciobanu, 12 ani, vioară. Vom mai auzi de ei şi ne vor umple sufletele de bucurie.

N-am început întâmplător acest articol vorbind despre leasingul-pagubă pe care l-am încheiat vara aceasta. Nu-mi va schimba nimic părerea – costurile unui credit sunt ruşinos de mari – dar un eveniment precum BCR Speranţe mă face să mă simt mai bine. Ştiu că, într-un fel, am contribuit şi eu la devenirea acestor artişti. Felicitări, BCR, pentru modul în care aţi învăţat să redaţi societăţii o parte din profitul vostru.

Pentru copiii din acest program, ieri a fost o seară mare, prima dintr-un lung şir. În sală, unii spectatori şi-au văzut împlinită viaţa, urmărind soliştii; de exemplu, această bunică, venită cine ştie din ce colţ de ţară ca să trăiască ovaţiile adresate nepotului sau nepoatei:

bcr sperante-1-2

8 comentarii Adaugă comentariu

  1. eu totusi cred ca nu vom mai auzi de ei. poate doar daca isi arata chilotii in ziare sau daca o sa reuseasca in alta tara si o sa reprezinte tara adoptiva la eurovizion :)

    Thumb up 0
  2. O institutie care-ti cere banii pentru care trudesti din greu sa fie simpatica? Ar fi anormal sa fie simpatica. :))

    Thumb up 0
  3. Induiosatoare imagine batranii din finalul articolului.

    Thumb up 0
  4. data viitoare cand vrei sa pui un jug pe tine (credit/leasing), da un semn si promit consiliere
    ne bucuram pt copii, dar sa stii ca si campaniile de CSR facute de o banca ajuta la ratingul respectivei entitati, care mai departe ajuta la scaderea costurilor de finantare – vasazica banca face bani si cand da :) dar asta e in secundar, ideea e sa mai auzim de copii si fara sa fie nevoie de ce zicea m

    Thumb up 0