Când fostul director al Departamentului Ştiri cară găleţi cu apă pe culoarele televiziunii unde lucrează (post-festum), probabil că nu te poţi gândi decât că ce-i mai rău abia urmează.
Index împunsături: „s-a terminat apa în birou?”, „ţi-ai luat o colaborare?”, „frate, da’ ştiu că vă e sete, nu glumă” şi „costumele deux-pièces se acceptă?”
Ca să fiu cinstit, singura remarcă memorabilă a venit din partea lui Mândruţă. A descins în birou, a văzut acvariul în curs de umplere şi m-a întrebat: „Deci cum o să-i spuneţi, Micul Mauthausen?”
Evident c-ar fi fost simplu să mă-mpiedic de el, aşa, cu o găleată-n dreapta şi una-n stânga, dar m-am gândit că Observatorul mai are, totuşi, nevoie de-un prezentator uscat măcar în partea de sus, cea vizibilă.
Şmecheria e să rămâi demn în mersu-ţi legănatu’ – ceea ce, credeţi-mă, e mai dificil decât ar părea când înţelegi, în sfârşit, care-i trucul cu cobiliţa şi de ce o foloseau ţărăncile lui Grigorescu.
Adică, spuneţi-mi, n-a suferit bietul Bell când nimeni nu voia să-i cumpere telefonul? N-au fost Beatleşii daţi pe uşă afară de la Decca Records pentru că „moda asta cu chitări a trecut”? Şi, în sfârşit, nu ne-a spus însuşi Marele Bill, în 1981, că 640 Kb ar trebui să fie „suficienţi pentru oricine” (şi-acum ne scormonim prin buzunare pentru upgrades la sistemele lui care sug din ce în ce mai mulţi giga)? Deci dacă Bill a putut, noi ce-avem, dragă?
Acuma, partea cu umplerea acvariului a mai fost cum a mai fost.
Mă-ntreb, doar, cum aş putea transmite femeilor de serviciu că nu e cazul să-l mute „ca să dea cu aspiratorul în spate, bre, nu vezi că e praf acoloşa?”.
Nu de alta, dar 120 de litri de apă într-un birou ar putea fi doar începutul unor urmări foarte rele.
17 comentarii Adaugă comentariu
Nu s-a întrebat nimeni la ce naiba foloseşte un acvariu într-o (dac’am înţeles bine) redacţie de ştiri? Dacă a făcut-o, are răspunsul aicişa!
Şi încă ceva vizavi de poll-ul din stânga. După ce citeşte postul, e clar că lumea o să bifeze „peste 66” în speranţa că Mândruţă o să zică: „în etate mai este, maestre!”
octv: nu poate spune ceva aşa de complicat :-))))) (mi-e chiar simpatic, să ştii)
acvariu şi „goosfrabaaa” înţeleg, mai ales într-o redacţie de ştiri. şi înţeleg mai multe dar mă uit la antena 2 cu lma-ul şi nu pot să mă concentrez.poate revin mai târziu cu o păţanie cu găleţi într-un loc în care nu ar fi trebuit să car găleţi.de fapt, nu ar fi trebuit să car nimic:-)
io în locul tău aş pune lacăt pe acvariu, să nu facă glumeţii vreun pocinog…
or fi ei mici peştii, dar unii s-ar putea să creadă că-s gustoşi…
Adică să înţeleg că în viziunea lui Mândruţă peştii ar trebui să zburde liberi pe holurile din Antenă? hihihihihihihihihi
Vlad, femeile de serviciu nu pot fi convinse. Indiferent ce ai vrea să le convingi. Dacă vei reuşi să faci una să procedeze aşa cum vrei tu, a doua zi va fi înlocuită şi o vei lua de la început. E muncă de Sisif, nu-i recomandată. Mai ales după o anumită vârstă 🙂
Hădean – aştept păţania ta cu găleţi.
Ameţitul – Ferească Sfântu’! Păi nu-i fac plachie p-ăia care se apropie cu gândurie necurate de peştii mei?
Bella – una dintre femeile de serviciu a urmărit ieri, atent, aproape întreaga operaţiune… Privirea ei spunea totul :-)))
Someone: pe scurt, este vorba despre mine,flăcău la 20 de ani(cam 10 ani au trecut de atunci) cărând găleţi pe holurile unui hotel, apoi pe scara de incendiu până în spatele hotelului la tomberon. in găleţi se afla un perete da 2,30/1,50 cm, din cărămidă. făcut bucăţi, tot de către mine cu una bucată baros. nu de nervi ci la cererea şefului. vei spune că toţi constructorii trec prin asta.foarte adevărat. dar eu eram dj de radio, în timpul serviciului iar şeful meu nu era diriginte de şantier ci patron de post de radio.
greu la mogul, fie el şi mititel:-)
probabil privilegiul de a dărâma peretele a venit în urma gândului că dacă eram cel mai bun dj al lui (după cum se exprimase) probabil eram şi cel mai bun demolator/cărător de moloz. ceea ce îi doresc şi lui să devină,într-o bună zi.
Pesti iti trebuiau tie, Petreanu? La cat esti tu de calm, ti-ar fi trebuit niste primate galagioase, sa te agite, sa te enerveze un pic! Of, of…
Si cum facetzi: dimineatza le bagatzi apa in piscina, iar seara facetzi un gratar micutz langa MCR?
Si a doua zi de la capat: galetzi de apa, punga de plastic plina cu guppies, bagat apa de piscina, adus sacul cu carbuni din portbagaj, trimis secretarul de platou dupa chibrituri si lichid de dat foc?
Yummie. Proteine gustoase, proaspete shi la locu de munca. Catering, nu joaca.
🙂
@vlad – femeile de serviciu sunt cele mai importante persoane într-o firmă. ele ştiu tot, se pricep la toate şi nimic nu poate merge dacă nu-şi aduc aportul 🙂
@hădean – micul mogulaş te ajuta să n-ai nevoie să fugi în fiecare zi :-p da’ care perete era ăla?
bella, la 20 de ani incă nu aveam nevoie să alerg în fiecare zi:-)(ca acum)
peretele era unul despărţitor, între două camere care au devenit două birouri şi care nu au funcţionat ca birouri prea multă vreme. poate din cauza riscului de prăbuşire generat de folosirea abuzivă a barosului:-)
Eu vreau sa stiu daca e un acvariu obisnuit sau pentru pesti de apa sarata.
Si astept poze cu minunatia 🙂
Hădene, şi mie mi s-a întâmplat să mă pună câte un patron d-ăsta să car lucruri aiurea… da’ să sparg pereţi, niciodată! Deşi, cel puţin într-un caz, mi-ar fi plăcut să scap cu barosu’n biroul patronului 🙂
Romana: contrariile se atrag :-))))
Turambar: die, you fish-hater! 🙂
Eu: păi, vino să-l vezi şi trecem şi pe la radio, să-ţi arăt colecţia mea de discuri :-)))
Na, că mi-ai dat motiv să calc prin redacţie… Pot să aduc şi ploada? Ea a văzut peşti doar in castronel, unde îi plac şi lui Turambar 😉
este unul dintre motivele pentru care nu m-am decis sa imi fac un acvariu si la birou. inca 🙂
Facetzi un acvariu la Raresh in biurou si punetzi shi gratarul langa. Le punetzi muzica de la News FM, sa creasca pulpa de guppie grasa shi gustoasa, lipsita de stres. Cum pui simfonica lui Mozart la vacutze, sa dea lapte, la fel punem muzica shi la guppie, sa iasa grataru fara colesterol.
Shi atunci vin shi eu… Ii dau un telefon lui Raresh, sa-mi pastreze un scaun. Shi promit ca vin cu tacamurile mele. 🙂