O dimineaţă-n 3

Explicaţia pentru imaginea de mai sus începe chiar acum:

În unele dimineţi, după ce terminăm emisiunea de la radio, Zaff, Ciuclaru şi cu mine, adică triunghiul perfect 🙂 facem şedinţă de post-producţie, pre-sumar şi mic dejun, de obicei pe la vreu mall, la vreo omletă sau găletuşă de aripioare picante. E un mod clasic de a ne detensiona după 3 ore dificile de muncă, în care râdem cu lacrimi (viaţa la radio nu e pentru oricine).

Ne-or fi remarcat prin food-court cei de la KFC, pentru că, într-o zi, ne-au oferit o continuare a dimineţii în 3 cu 3 experienţe noi.

Mai întâi, ne-au hrănit cu Crispy Meltz (asta e o chestie care a apărut recent în meniul KFC şi care rămâne în meniu, teoretic, doar până pe 20 noiembrie: o tortilla rumenită şi tăiată-n triunghiuri, care conţine un crispy strip, cubuleţe de roşii şi brânză Cheddar) şi pe care eu o ştiam deja, că-s vizitator obişnuit, îmi recunosc vinovăţia, şi care e mai mişto în varianta Dublu Crispy Meltz, cu sos, dacă ar fi să mă-ntrebaţi, chiar dacă trebuie să ai şi o grămadă de şerveţele la tine ca să ţii în zăgaz sosul ăla yummy.

Cu burţile puse la cale, ne-au poftit apoi la zgâlţâială pe pista de karting de la AFI. Acum, îmi imaginez că printre voi or fi niscaiva campioni de cartier şi kart, aşa că-mi cer scuze anticipat: eu m-am urcat prima dată în titirezul ăla pe roţi şi mărturisesc că a fost chiar o experienţă memorabilă.

Mă rog, „urcat” e un termen oarecum imprecis, mai corect ar fi „înfipt” ca dopul în gâtul unei sticle, vreo 100 şi ceva de kile de talent – dar nu la condus karturi.

Zaff şi Ciuclaru m-au lăsat de căruţă rapid la prima cursă, dar eu am avut o scuză: mi-a fost teamă să nu zgârii cumva maşina oamenilor ălora, ce naiba. Ciuclaru a câştigat tot, de departe, dar el, cu cele 50 de kile ale lui (ud), a beneficiat de un avantaj competiţional incorect, am fost de acord Zaff şi cu mine, aşa că i-am dat titlul de „Campionul Invizibil” – în sensul că nu se vedea de sub volan, mititelul. Zaff şi-a asumat titlul de „Créateur de Tête-à-queues”, iar eu mi-am spus, simplu, „Buldozerul”.

Zâmbitori, zigzagaţi şi zdravăn zdruncinaţi, ne-am extras din karturi şi ne-am mutat la a treia experienţă a zilei: un atelier de modelaj. Sigur, noi am sperat că e vorba de altfel de modele când am plecat înspre locul cu pricina, dar cred că s-a produs o încurcătură pe undeva şi am ajuns într-o încăpere unde am fost poftiţi să modelăm bucăţi de lut după desene sau poze la alegere.

Zaff şi Ciuclaru au ales nişte vaze iar eu, firesc, o negresă.

Partea cu modelajul în lut a fost realmente fun, chiar dacă rezultatul a fost mai degrabă amuzant. E un act de creaţie destul de fizic, aşa, şi e plăcut să lucrezi ceva cu propriile mâini.

Din păcate, operele noastre nu s-au păstrat, dar posteritatea le va mai putea admira, un timp, în câteva fotografii.

Dar Crispy Meltz ăla chiar e bun, să ştiţi.