Am fost un norocos. Ai mei erau cititori pasionaţi şi cumpărători dedicaţi de cărţi. Aveam două camere pline cu volume, pe alese, un soi de avere mic-burgheză cam neobişnuită pentru vremurile respective. Era şi aceea o luptă în plus, pe-atunci, să umpli rafturile unei biblioteci. Pe lângă cozile la carne, lapte sau pâine, încă una, la cărţi, era aproape o excentricitate. Cărţile bune se dădeau pe sub mână, la fel ca adevărurile, spuse mereu în şoaptă, în timp ce maculatura şi minciunile au rămas neclintite în vitrine până pe 22 decembrie 1989, când au fost aruncate în stradă.
Mi-am început devreme iubirile de cărţi, trecând cu nesaţ şi destulă frivolitate, recunosc, de la un autor la altul, după inspiraţie şi chef. Am citit de la început cu sete şi în mare viteză, nesistematic, orice prindeam, obţinând în schimb mai degrabă o sedimentare decât o construcţie. Trag şi azi ponoasele şi, în acelaşi timp, mă bucur de efectele acestei acumulări nestăpânite de lecturi timpurii: scriu mai degrabă în mod reflex, instinctiv, decât cu „premeditare”.
Într-o vară, m-am abonat la biblioteca din cartier. Primisem în lista lecturilor de vacanţă un titlu pe care, ce mirare! tata nu-l avea în casă. Biblioteca era la parterul unei clădiri vechi, la două străzi de casa noastră. Intrai mai întâi într-un hol mic, unde stătea bibliotecara, la o măsuţă cam delabrată. M-a privit cu destulă suspiciune cât am completat fişa de abonament – ca orice alt elev, eram, şi eu, un potenţial contravenient, că-i era plin catastiful de restanţieri fugiţi în lume cu câte-un Creangă sau Sadoveanu-n ghiozdan. În spatele ei, rafturi pline, flexate sub greutatea cărţilor. Scârţâia uşor parchetul când te mişcai prin încăpere şi mirosea a pagini vechi, mirosul acela dulce-prăfos al tipăriturilor care stau cu anii unele-ntr-altele. M-am plimbat un timp printre miile de lumi imaginare de pe rafturi, printre emoţii, sentimente, hohote de râs, tragedii şi bucurii, iubiri devastatoare şi aventuri nemaivăzute, apoi am ales câteva titluri în plus faţă de lista mea iniţială, am semnat şi am plecat acasă cu noua mea comoară, pe care am devorat-o, ca de obicei, cu apetit feroce.
Am o slăbiciune veche, mă-nţelegeţi, pentru biblioteci. Dacă eşti atent când intri într-una, dacă închizi ochii şi te concentrezi un pic, poţi simţi cum cărţile îţi încălzesc sufletul şi îţi luminează mintea. Sunt locuri care ar trebui păstrate. Poate că cititul chiar nu e pentru toată lumea, dar cei însemnaţi cu această pasiune dau mereu înapoi societăţii înzecit din ce află şi învaţă.
Ce se mai întâmplă cu bibliotecile din ţara asta? Cea la care aveam eu abonament s-a transformat în coafor. Nu ştiu ce unde au sfârşit cărţile ei. Dar mii de alte biblioteci au fost salvate prin efortul unor oameni de bine. Proiectul Biblionet este un exemplu. Alte iniţiative încearcă să aducă bibliotecile clasice în era digitală prin scanarea milioanelor de pagini tipărite care sunt depozitate în aceste locuri şi crearea de cărţi digitale. Se desfăşoară chiar zilele acestea una dintre acţiunile de digitalizare a unor volume – este vorba despre „Săptămâna Voluntariatului la Orange”, în cadrul căreia grupuri de voluntari vor scana cărţi la Biblioteca Naţională, pentru a pune bazele unei colecţii de cărti în format electronic şi audio. Am fost şi eu invitat, nu doar să particip, ci şi să scriu despre acest proiect, pe blogul meu – de aceea acest articol şi de aceea şi o viitoare relatare de la acţiunea propriu zisă, când vă voi da şi un link către colecţia digitalizată de voluntarii Orange.
Şi, pentru că vorbim despre pagini scanate, vă întreb dacă recunoaşteţi pasajul de mai jos (lăsaţi-mi un comentariu; aş vrea să ştiu şi care sunt titlurile voatre favorite; Orange oferă nişte premii pentru unele dintre comentarii):
Este o pagină dintr-una dintre cele mai dragi cărţi ale mele. Cred că eram în clasa a III-a când am descoperit-o. Mi-a cucerit sufletul pentru totdeauna – şi când te gândeşti că, de fapt, acest minunat roman de aventuri a fost gândit, de fapt, ca un soi de manual hibrid de geografie, istorie, biologie şi zoologie, din care învăţai, în plus, să şi iubeşti şi să respecţi animalele, un manual scris cu dragoste şi pasiune de o învăţătoare a cărei copilărie fusese distrusă de boală…
PS – Încă un lucru, important. În paralel cu acţiunea de scanare a cărţilor, Orange Shop derulează şi o acţiune de reciclare a telefoanelor vechi. Publicul larg poate veni in perioada 3-14 noiembrie in orice Orange Shop din tara pentru a recicla telefoane. Orange va dona 3 euro catre programul YouthBank pentru fiecare telefon reciclat.
36 comentarii Adaugă comentariu
Nils Holgersson
Minunata călătorie a lui Nils Holgersson.
Hehe:) bucata este din „Minunata calatorie a lui Nils Holgersson”. Prima carte pe care am citit-o eu in clasa intai, imediat cum am invatat sa citesc, a fost „Ciresarii” de Constantin Chirita. Ce aventuri, ce lume minunata mi s-a infatisat! Ce bucuroase au fost mama si bunica ca am invatat sa citesc si nu le mai tineam cu orele sa imi citeasca ele:)
Epopeea Ciresarii ca altfel nu le pot numi au fost cartile care mi-au marcat copilaria.
Sunt carti pe care le-as recomanda oricui si oriunde…carti ce trebuiesc citite!
Minunata calatorie a lui Nils Holgersson, oare?? 🙂
cred ca pasajul e din „Minunata calatorie a lui Nils Holgersson”! iar titluri favorite sunt prea multe ca sa le pot enumera 🙂
Nils Holgerson. Chiar ieri le vorbeam unor pustani despre ea.
Nici nu a trebuit să citesc textul ca să- mi dau seama că e vorba de Minunata călătorie a lui Nils Holgersson. El e singurul care a călătorit pe spatele unei gâște. De câte ori văd rațe pe Canalul Morii mă gândesc la piciul ăla norocos.
Incultura si analfabetismul(sau semianalfabetismul)umple Romania.Am prieteni care dau vina pe sistem,pe democratie,pe libertatile dobandite dupa anii 1990.Ei spun foarte suparati ca libertatea face oamenii mai prosti.Eu vin si intreb :dar daca este invers?Daca intr-o tara normala,cu libertati cetatenesti firesti oamenii ALEG sa fie inculti,fara scoala,fara instruire profesionala?Pur si simplu asa vor ei.Pentru ca altele sunt dupa parerea mea dedesubturile.Omul face tot ce-i sta in putinta pentru a simti ca o duce mai bine,ca este mai des fericit.Toti la tinerete dorim sa ne distram mult si sa socializam si este firesc pentru ca fiziologic si sociologic ne cautam perechea,iar multimea este locul ideal unde instinctul te indeamna s-o faci si o faci inconstient desi CREZI ca din varii alte motive.In ziua de astazi a le povesti tinerilor sau copiilor ceva mai mari despre carti,povesti si cultura in general constituie o gluma si tu devii tinta ironiilor si a bascaliei lor.Cultura pana la urma trebuie lasata libera,si accesul catre aceasta,nu trebuie facut cu aspect obligatoriu de tip”hei rupist”.Din cauza aceasta pe vremea impuscatului aveam „fabrica de ingineri”care duduia,insa foarte multi dintre acestia sunt tot oamenii lipsiti de cultura.Cultura nu inseamna doar a te supune canoanelor de a baga in cap materia scolara,universitara,ea tine de o CUNOASTERE generala,de setea de a citi,de a sti DE CE in cat mai multe domenii,si toate acestea nu se poate fara istorie.Un om care cunoaste istorie,nu este curios sa stie de unde venim si cine suntem,nu va fi niciodata interesat incotro ne indreptam,de viitor in general.Iar daca nu avem aceasta scanteie in noi degeaba urmam facultati caci tot oameni lipsiti de cultura suntem,doar ca am urmat niste canoane obligatorii pentru a capata o pozitie socio-profesionala,un statut social care ne permite sa ne imbracam altfel,sa mancam altfel sa pretindem altceva,dar nu ne face mai culti.O facultate ne califica pentru un post/functie si venituri implicit mai mari,dar nu ne face mai culti daca cu banii pe care-i castigam in plus urmarim doar sa epatam,cumparandu-ne cu prima ocazie o masina tipatoare cu care sa iesim in evidenta.A iesi in evidenta nu are legatura cu pregatirea culturala a individului ci dimpotriva,omul realizeaza ca ceva ii lipseste,are niste frustrari pe care doreste sa le ascunda sau se si le implineasca si incearca intr-o directie pe care o crede corecta,incredintat ca asa va arata celorlalti ca el a fost un fel de premiant care traieste ALTFEL pentru ca el este mai desavarsit,mai merituos decat altii care saraci fiind umbla cu masini ieftine.Din pacate perceptia aceasta este intretinuta si majoritatea considera ca aceste standarde sunt chiar corecte.In prezent cultura unei majoritati reprezentative asa PERCEPE,chiar daca adevarul este altul.Pana la urma totul se reduce la mentalitate,iar aceasta tine de perioada,acum ca niciodata banul califica omul in ochii celorlalti,acesta fiind reperul de moment,cultura este altceva care intotdeuna va contrazice extremele,caci un om cult va fi vesnic si informat,iar un om informat va ocoli excesele.
Bună,
Niels Holggersson, bineînteles.
Și pentru că împărtășim aceeași pasiune – folosește cineva GoodReads? Alte medii de partaj a experienței lecturii?
Marius
Am eu cont, dar nu m-am prea învrednicit să adaug conţinut…
Fragmentul este din „Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” de Selma Lagerlof. Una dintre cartile mele preferate este „Darul lui Jonas” de Lois Lowry, o carte despre pericolul ignorantei si un indemn (frumos ca o poveste) ca oamenii sa citeasca si sa gandeasca 🙂 Alta carte draga este „Aerul pe care il respiri” de Care Santos. Spune povestea unei carti pe care o urmareste vreme de mai multe secole intr-unul din cele mai frumoase orase din lume: Barcelona. Si daca tot am ajuns aici sa iti spun si despre Carlos Ruiz Zafon si „Umbra vantului” sau „Prizonierul cerului” sau despre Arturo Perez Reverte si „Tabloul flamand”. Cred ca e mai bine sa ma opresc aici…
🙂 E una din întrebările de 100 de euro sau de 3600 (plus variante ajutatoare)?
Dar de „Vântul prin sălcii” sau „Gargantua și Pantagruel” edițiile ilustrate 😀 vă mai aduceți aminte?
„Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” scrisa de Selma Lagerlof, prima femeie laureata a premiului Nobel pentru literatura!
Am recitit cu placere cartea chiar saptamanile trecute. De fapt i-am citit-o, intr-un adevarat ritual inainte de culcare, fetitei mele de 7 ani, dornica sa asculte peripetiile lui Nils si ale gascanului Martin. Si, la cererea ei, am cautat impreuna Suedia in atlasul geografic si am refacut traseul personajelor pana in Laponia. Exact cum am facut si eu acum multi ani, cand am citit cartea pentru prima data!
Aşa este, ce carte frumoasa! Mulţumesc tuturor celor care au răspuns aşa repede după publicarea articolului, ce bine-mi pare că o ştiţi şi că aţi citit-o şi voi!
Ca sa fiu on topic Nills Holgersoon
Nu stiu, Vlad, ma bucura initiativa , chiar daca eu sunt impatimitul cartilor, sa o simt in mana sa o miros, acel miros specific pe care il cunoasteti cu totii
Si imi aduc si acum aminte cate bataie luam de la tata in clasa I ca nu stiam sa pronunt si tot imi zicea ca nu stiu sa citesc si apoi cat de mult ma ruga sa o iau mai usor cu cititul ca imi stric ochii deoarece devoram cartile una dupa alta din biblioteca comunala
M-a cuprins nostalgia vremurilor trecute
Selma Lagerlöf – Minunata calatorie a lui Nils Holgersson
In topicul carti preferate pot mentiona ciclul Muschetarilor a lui Dumas… de care nu ma induram sa ma despart cand se terminau paginile la Dupa Douazeci de ani (dintr-o eroare am citit Vicontele de Bragellone inainte), Razboiul contra Rullilor de AE VanVogt (nu e cel mai vestit SF, dar eu am citit cartea de vreo 8-9 ori) sau superbul Hector Servadac a lui Jules Verne…
Este vorba despre “Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” de Selma Lagerlof. Insa eu imi amintesc foarte mult de povestea asta nu prin carte ci prin caseta audio pe care o ascultam foarte mult cand eram copil.
Cand eram mic eram innebunit dupa colectia „Povesti Nemuritoare”. Cautam peste tot colectia asta. Ce vremuri… 🙂
Buna Vlad,
nu -ti scriu si eu ca toti ceilalti legat de Nils Holgersson,eu vroiam doar sa-ti retin atentia cu un film ce a fost difuzat la AFF Sibiu 2013 si care mie mi-a placut.
Ne-a deschis mintea la cei care l-am vizionat legat de scanarea cartilor,biblioteci virtuale si altele.
Nu stiu daca esti client la AFF ,e adevarat ca e mai greu fiind in Bucuresti,dar iti recomand daca gasesti acest film sa-l vizionezi,in caz ca nu l-ai vazut inca.
http://www.astrafilm.ro/film.aspx?id=5389&year=2013
https://www.youtube.com/watch?v=Nuf0coS48_g.
Ne-a deschis mintea la cei care l-am vizionat legat de scanarea cartilor,biblioteci virtuale si altele.
Grea limba română!!!
G ,ai dreptate.Felicitari.
Minunata călătorie a lui Nils Holgersson – Selma Lagerlöf
Pagina este din Minunata calatorie a lui Nils Holgersson. Nu pot spune ca a fost una dintre cartile preferate ale copilariei insa am citit-o. Asa cum, la fel ca tine, am citit tot ce imi pica in mana. Lectura era iPhone-ul, computerul si facebook-ul nostru. Nu am citit toate cele aproximativ 3000 de repere din biblioteca parinteasca adunata pe sub mana si cu eforturi mai mari decat pentru obtinerea unei sticle de Pepsi, dar acum sunt mandru de faptul ca nu am motiv sa rosesc atunci cand deschid gura ori scriu o fraza. Lectura mi-a dat cultura, cunostinte, vocabular. Tot cartile mi-au dezvoltat imaginatia si mi-au dat dreptul la visare. Apoi am facut parte din echipa Biblionet care alaturi de tine si de alti colegi a cautat povestile din lumea reala si le-a transformat in realitate. Cartile au stat permanent la baza scheletului meu de om si sper sa ramana in continuare acolo. Cat despre proiectul Orange pot spune doar atat: Ma inclin!
Extraodinara “Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” de Selma Lagerlöf.
Nu voi uita niciodata prima mea intalnire cu o carte tiparita; mai exact cu mirosul de cerneala care imi facea promisiuni fara margini. Inca mai caut acest miros, desi cerneala nu mai miroase de multe ori la fel, dar exista acolo undeva nostalgia unui timp de liniste, in care astfel de lucruri marunte iti aduceau bucurie nemarginita.
Am prostul sau bunul obicei, depinde din ce perspectiva privesti lucrurile, sa aleg cartile pe care imi doresc sa le citesc dupa ceea ce imi transmit ele la prima vedere, atunci cand le privesc si rasfoiesc fara a stii nimic mai mult despre lumea care asteapta sa fie descoperita in paginile lor.
In acest fel am cunoscut cateva care mi-au ramas in suflet. (Marturisesc ca le-am citit in limba engleza, dar acest lucru nu a facut decat sa le sporeasca charm-ul prin expunerea la limba in care au scrise):
• Hotul de carti de Markus Zusak cu cele mai expresive jocuri de cuvinte pe care le-am citit vreodata
• Life after life de Kate Atkinson (nu stiu daca a fost tradusa) de o simplitate frumoasa si interesanta, o alegere fara sfarsit a posibilitatilor
• Jumatate de soare galben de Chgimamanda Ngozi Adichie, care iti dezvaluie o lume africana plina de intelesuri si simboluri, departe de “pericolul unui singure povesti”, asa cum ii placea autoarei sa puncteze intr-un discurs TED.
Si astept cu nerabdare sa descopar astfel noi lumi si perspective in lumea cuvintelor tiparite, fie pe hartie, fie pe ecran. Si ce norocosi suntem ca ni se permite acest lucru…
@Vlad Petreanu cine e oare piciul care calareste un gansac domestic intr-un card de gaste salbatice? cine oare :))
Nils, firește! 🙂
Bravoooooo !
Am trisat, mi-am dat seama dupa ilustratie, n-am citit fragmentul.
Minunata călătorie a lui Nils Holgersson – Selma Lagerlöf
Am vazut desenul animat pe la 9 ani, il dadea TVR1, dupa vreo doi ani am citit ditamai cartulia, a fost lectura obligatorie intr-o vacanta de vara.
*****
Ce se vor intampla cu aceste telefoane reciclate?
Am vazut candva o ancheta pe o televiziune franceza despre drumul bateriilor reciclate, a incarcatoarelor si a telefoanelor reciclate. Imi pare ca e o mare teapa. Cedam ceva gratis si ii imbogatim pe altii. Stiu ca mai e si aspectul ca prin faptul ca noi cedam, donam mai reducem un pic din exploatarea minereurilor de cupru, cadmiu etc din lume, protejam un pic natura.
In reportaj apareau printre altii si doi chinezi care erau printre cei cativa care stapanesc tot procesul asta de reciclare la nivel mondial. Din fiecare tara plecau periodic containere pline cu astfel de deseuri electronice, deseuri achizitionate de la companii de telecomunicatii, de la centre de colectare amenajate de hipermarketuri, de la centre de colectare a fierului vechi (care printre altele primesc si tot felul de electronice uzate, cabluri), le cumparau de la firmele care adunau gunoiul menajer. Containere pline cu din astea din toata lumea ajungeau in depozitele astora cu vapoarele. Scoteau si cel mai subtire fir de cupru, reciclau si plumbul ala din baterii, litiu etc sau ce mai au alea, plasticul de pe cabluri era si el adunat si apoi revandut catre producatorii de telefoane, cabluri, baterii etc. Cei doi stapaneau un astfel de imperiu si bineinteles ca muncitorii, asiatici, erau ca niste sclavi, platiti prost si conditii de munca aiurea. Nu stiu cati dintre ei sufereau de tot felul de forme de cancer intrand in contact direct cu astfel de deseuri. Boşii lor, desi apareau in public, pe la firme saracacios imbracati, aveau conturile pline, traiau in cel mai mare lux posibil. Fiecare maruntis reciclat ajungea iar in produse electronice, dar banii lor nu erau investiti doar in chestii din astea, cea mai mare parte din ei erau bani negri care sustineau industria prostitutiei prin tot felul de tari asiatice, cumparau arme, sustineau jocurile de noroc. In fine, invarteau multe afaceri si mai ales multe ilegale.
Treaba asta cu reciclatul e si promovata atat de bine pentru ca in spate sunt multi bani la mijloc.
*****
In final o chestie care are cumva legatura. Am vrut intr-o zi sa iau niste spoturi luminoase care functioneaza pe baza de senzori. Am lucrat cu asa ceva prin Franta, am consultat tot felul de siteuri, magazine sa vad cat costa si na, am zis si eu sa le iau mai ieftin, asa ca daca am avut drum prin Bucuresti zic sa trec si pe la Dragonul Rosu sa vad cat e la ei. Oricum pe mai toate scrie ca-s Made in China. Spoturile alea in mod normal cumparate din magazin au un cablu de vreo 2-2.5m. In Dragonul Rosu erau toate cu cablul taiat, mai aveau vreo 20-30 cm de cablu pastrat. Cine vrea sa cumpere, n-are decat sa-si ia si cablu separat. :)) Si fiindca era cablul taiat, deci nu mai exista stecher sa bagi alea in priza, vanzatorii de acolo riscau si bagau firele cablului in tot felul de prize improvizate, prelungitoare ca sa-ti faca proba ca alea functioneaza. N-am cumparat, nici nu stiam cum functioneaza pana atunci afacerile cu Dragonul Rosu. Aia nu au act pentru nicio marfa, iar facturile, pe care totusi le dau unora care cumpara cantitati mari, sunt facturi false. Stiu ca majoritatea magazinelor din Romania, mai ales cele cu imbracaminte, tesaturi, covoare (cica de firma) se aprovizioneaza de acolo..
De la primul rand mi-am dat seama ca este una dintre cartile cele mai frumoase din copilaria mea: „Minunata calatorie a lui Nils Holgersson” de Selma Lagerlof. Multumesc pentru amintire, si am si eu ce sa ii citesc fiului meu. Sper sa ii placa la fel de mult ca si mie.
Eh, cine n-o stie ?… 🙂
Nu mai repet raspunsul la ghicitoare, doar as aminti o alta minunata Carte a copilariei mele, pe langa Ciresarii, si anume „Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor sai” si minunata ei grafica. N-as putea preciza de cate ori am citit-o, deja ma apropiam de puterea continuului.
Si „Basmele” lui Ispirescu, fiecare o capodopera culminand cu „Tinerete fara batranete si…”
Ma opresc , lista ar putea continua pe pagini bune.
Minunata calatorie a lui Nils Holgerson prin Suedia. Am descoperit-o intamplator intr-o vacanta.Am citit chiar editia din care ai postat tu pagina scanata,imi aduc aminte desenele.
Multumesc de amintire….doamne ce mai citeam si ce ne mai imprumutam cartile intre noi prietenii.Si uite-asa mai dispareau unele din cartile adunate cu truda de parintii nostri…ca le pierdeam urma pe la prieteni.
Minunata călătorie a lui Nilss Holgersson prin Suedia de Selma Lagerlof.
Și acum îmi amintesc de cartea groasă galbena din care citeam în după-amiezele de vară intre 2-4 când nu puteam ieși la joaca pe motiv ca părinții erau la lucru.
Am și un bun prieten pe care îl alint din când în când Smire 🙂
Nobel pentru literatura și încă supraviețuiește. Felicitări. Stă alături de Ogorul lui Pearl S. Buck
Recunosc, deşi mi se părea cunoscut frgamentul, nu am identificat imediat răspunsul. Dar, doar la câteva minute zeul curiozităţii m-a făcut să mă opresc din frunzăreala blogurilor, şi m-a îndemnat serios să dau iama în biblioteca proprie, să sap în rafturile cu cărţi pe care le-am citit în copilărie. Şi… am găsit-o.
Selma Lagerlöf – Minunata calatorie a lui Nils Holgersson în Suedia.
Îţi dai sema Vlade, că abia aştept seara să ajung acasă şi să o recitesc… La mine a trecut ceva mai mult timp de la adolescenţă, darămite de la copilărie încoace. Deh, „savarina” 🙂
Recunosc, deşi mi se părea cunoscut frgamentul, nu am identificat imediat răspunsul. Dar, doar la câteva minute, zeul curiozităţii m-a făcut să mă opresc din frunzăreala blogurilor şi m-a îndemnat serios să dau iama în biblioteca proprie, să sap în rafturile cu cărţi pe care le-am citit în copilărie. Şi… am găsit-o.
Selma Lagerlöf – Minunata calatorie a lui Nils Holgersson în Suedia.
Îţi dai sema Vlade, că abia aştept seara să ajung acasă şi să o recitesc… La mine a trecut ceva mai mult timp de la adolescenţă, darămite de la copilărie încoace. Deh, „savarina” 🙂
Nu aveam cum sa nu-l recunosc imediat pe Nils Holgersson si gansacul dragalas:)