Am fost întrebat recent cine m-a inspirat anul trecut şi dacă n-aş vrea să scriu câteva rânduri despre felul în care a făcut-o. Ştiţi, e genul acela de întrebare care te pune mereu în dificultate; ţi-e teamă, într-un fel, să nu greşeşti cu un personaj prea mic, dar nici nu vrei să te dai prea mare cu cine ştie ce geniu nemaivăzut. Şi, în fond, ce înseamnă să fi fost inspirat de cineva? Când eşti cu adevărat stârnit de gândurile, acţiunile şi inovaţia cuiva, când simţi noi energii creative eliberate prin puterea exemplului altcuiva? Cât de puternică trebuie să fie chemarea celui care te inspiră şi cum trebuie să sune ca să te determine şi pe tine să porneşti la drum – sau să-ţi schimbi deodată cursul?
M-am gândit pe îndelete la întrebarea aceasta. Am colegi minunaţi de când am venit la Europa FM. De la unii am învăţat lucruri minunate, unele dintre ele în primul rând despre mine. De exemplu, am muncit 18 ani în televiziune şi a trebuit să trec în radio ca să descopăr care e adevărata mea personalitate on-air (reactor, nu generator). Oamenii aceştia m-au provocat profesional în moduri nebănuite şi le sunt recunoscător pentru asta. Dar nu ei au fost principala mea inspiraţie anul trecut.
M-am uitat mai aproape, în familie, spre maică-mea. O doamnă care, la 82 de ani, munceşte în continuare 10-12 ore pe zi cu seriozitate şi metodă şi care are cochetăria de a se supăra de fiecare dată când îi pomenesc vârsta. O iubesc foarte mult şi o respect enorm, dar ea e mult mai mult decât o inspiraţie ocazională, deci nu se încadrează ca răspuns la întrebare.
Dar a fost cineva care m-a inspirat anul trecut. Cineva care m-a târât prin indiferenţa sa în abisurile disperării doar ca să mă ridice pe valul euforiei prin implicarea sa, printr-o întorsătură de situaţie ca-n legendele în care binele luptă cu răul. Cineva care mi-a redat speranţa şi bucuria de a fi român, care m-a făcut să spun că „e din nou mişto să trăieşti în România” şi care m-a făcut să cred că acesta e un neam iubit cu pasiune de Dumnezeu, care-l salvează cu câte o minune de fiecare dată când totul pare pierdut (de-atâtea ori în istorie).
E un personaj colectiv, anonim, care e alcătuit din milioanele de români care, în toamna trecută, au respins minciuna chiar când minciuna era în linie dreaptă spre finish. Este românul bun, care a tăcut ani la rând ca să vorbească la urne, decisiv, exact când trebuia şi exact cât trebuia ca să facă istorie. Este oricare dintre noi, cei care ne-am împotrivit răului chiar când răul câştigase totul, în afara inimilor noastre.
Românul bun este cel care m-a inspirat, deci, anul trecut, şi-i mulţumesc din inimă pentru asta.
Acest articol este sponsorizat de BRD Groupe Société Générale, în cadrul campaniei „Începe”, susţinută de unul dintre cele mai frumoase spoturi tv produse în ultima perioadă:
15 comentarii Adaugă comentariu
Știam despre tine de mai mult timp însa iți urmaresc blogul doar de ceva vreme. Să știi că pentru mine (și sunt convins ca și pentru altii), și tu ești un român bun. Și îți mulțumesc pentru că aduci gânduri bune și speranță în acest amar de zi.
Mulţumesc!
Nu cred că te-a enervat nimeni mai mult decât mine în viața vieții tale. Nu cred că te-am inspirat, dar sunt convins că nervozitatea pe care ți-am cauzat o a fost creativă. Așa că nu mai face pe Tudor Vladimirescu 🙂
Uite, vezi ,asta-i farmecul vostru . Enerveaza-l ,Moise ! Vlad ,nu te lasa !
intr-adevar unul dintre cele mai frumoase spoturi tv din ultima vreme. Cand il vad ma face sa cred ca pot fi mai bun decat sunt la momentul actual. Vorba spotului, trebuie doar sa incep 🙂
De luni, 1 ianuarie, nu ? (vorbesc din experienta 🙂 )
de luni si cel mult pana luni ; tot din experienta vorbesc si eu :))
Cum te vedeam la Antena : un tip rece, care isi facea meseria corect ,dar fara prea mult entuziasm,erai unul dintre cei multi . Cum te-am descoperit la radio : plin de viata , inteligent, cu foarte mult umor (cu umorul tau chiar m-ai surprins ,la tv mi se parea ca esti ‘de gheata’ ) ,ti se potriveste perfect ceea ce faci. Ai fost norocos sa intalnesti oamenii cu care lucrezi , ca si George , si Moise sunt facuti din acelasi ‘aluat’ ,si sigur ca si cei care nu se vad/aud . Va doresc sa fiti din ce in ce mai inspirati ! Si un gand special pt mama ta,care se bucura cel mai mult pt fiul ei ,sa fie sanatoasa si sa se bucure ca si alte mame ii iubesc copilul, care nu e un oarecare.
Păi mulţam 🙂
Pai,te pup !
eu inca nu pot sa-l asociez pe Vlad Petreanu de la TV cu Vlad Petreanu de la radio.
Nu-mi e simpatica nici o banca dar spotul e intr-adevar foarte bun.
Sarutari de miini doamnei, mamei tale!
Aveti o soarta si o misie grea : trebuie, mai ales, sa va puteti impaca cu voi insiva ! Si asta inseamna, nu odata ! – sa va cautati acel loc in care sa nu intrati prea tare in contradictie cu sufletul si morala voastra. Cand nu mai puteti….plecati ! Cautati altceva, chiar mai prost platit si mai putin …vizibil ! Dar, va va fi mai bine !
E valabil pentru cei care vor sa fie impacati cu ei insisi !
Vor gasi atunci si ce ii inspira !
Si reciproca cred ca e valabila, Vlad.
Discret, cu rabdare, cu patos cateodata, dar oricum cu energie si talent [stop perie 🙂 ] sunt sigur ca ce ai facut in ultima vreme a inspirat pe multi.
Ca bonus, ai inspirat si un blog decent 🙂
Hm hm 🙂