Totul pentru blog

Blogul acesta va împlini curând 8 ani. 8 ani! Cine-ar fi crezut că va rezista atât? Eu, nu prea, deşi nu mi-am propus nici un record la început. Pur şi simplu, într-o zi am început să scriu şi, precum alergătorul reinterpretat de Forrest Gump, nu m-am mai oprit.

Dezvolţi o anume relaţie cu site-ul tău, în atâţia ani de întâlnire zilnică – sau aproape zilnică. Se presupune că, în general, îţi iubeşti blogul. E locul în care te exprimi şi care-ţi suportă orice, nu? Cine să te cenzureze? Eh, propriile tale limite sunt cel mai al naibii cenzor, în cele din urmă.

Prin 2009, Mario García, consultantul şi creatorul de design de presă care are în portofoliu unele dintre cele mai mari gazete din lume*, a întrebat un grup de bloggeri români ce n-ar publica niciodată pe site-urile lor. Mă aflam printre ei şi i-am răspuns, plin de curaj, că totul poate fi povestit dacă vrei să fii cu adevărat memorabil pentru cititorii tăi. García a zâmbit, înţelegător: eram foarte nou în afacerea asta.

6 ani mai târziu, am altă filosofie când vine vorba de blogging. Adevărul e că extremele atrag atenţia, dar ajung să te blocheze în colţul cu ciudaţi, după o vreme. Extremele, de orice fel, sunt ca drogurile: consumatorul capătă obişnuinţă şi are nevoie de doze din ce în ce mai mari. Dacă nu reuşeşti să fii din ce în ce mai ciudat de la o zi la alta, publicul se plictiseşte şi te părăseşte. Sinceritatea e necesară când scrii la persoana întâi, dar asta nu presupune chiar un jurnal al tranzitului intestinal (cu fotografii).

Cea mai chinuitoare parte a scrisului zilnic pe blog a fost şi se mai întâmplă să fie însuşi scrisul zilnic. Stephen King spune, la un moment dat, că nu există „blocajul scriitorului” aşa cum nu există „blocajul tăietorului de lemne”. A scrie este o meserie ca oricare alta şi devii mai bun practicând-o în fiecare zi. Doar că, vedeţi? tăietorul de lemne mai poate avea scuza, din când în când, că şi-a ciopârţit vreun deget. Cu 20 de degete la mâini şi picioare, asta-i oferă o grămadă de scuze ca să nu taie copaci câte o săptămână la rând. Dar bloggerul, el ce scuză să aibă? O durere de cap? Prea girlish. Lipsa timpului? Prea schoolish. Lipsa inspiraţiei? Alintături intelectualiste, zău aşa.

Carevasăzică, dacă vrei să faci blogging, fă zilnic sau lasă-te, şi asumă-ţi toate cele ce vin cu asta: şi pe cele plăcute, şi pe alea nasoale, exact ca într-o meserie. Învaţă zi de zi câte ceva, asumă-ţi răspunderi, nu te teme să-ţi contrazici şeful – adică publicul – şi încearcă să-ţi creşti constant veniturile ca să-ţi răsplăteşti toate eforturile (şi să îndulceşti înjurăturile).

Ah, că veni vorba de marea discuţie despre veniturile din blogging: fireşte că acest blog face bani (ceea ce vă doresc şi vouă, boieri dv.), dar niciodată altfel decât în condiţiile mele. Iau contracte dacă-mi place subiectul, dacă mi se pare legitimă tema, dacă sunt lăsat să scriu cum vreau; nu mint şi nu păcălesc cititorii; încadrez întotdeauna un articol publicitar la categoria „publicitate” şi adaug şi un tag, „pub”, la final. E un semn de respect faţă de public. Nu întotdeauna publicul răspunde la fel. Unele reacţii sunt din categoria „păi cum, tu faci bani din cititul meu?” Păi, da. Îmi place să fiu şi plătit când muncesc. A scrie este o muncă, aşa cum şi tăiatul de lemne este o muncă – doar că tăietorul de lemne mai are şi scuze pentru unele zile libere, după cum am văzut mai sus.

Cum arată un articol publicitar pe acest blog? Sper că arată bine. Acesta, de exemplu, e un articol pentru care eu voi încasa bani. „A! Mişelul, ia bani pe asta!”, vor spune câţiva, care vor pleca de pe pagină chiar în acest moment. Ceilalţi, care vor rămâne – deci şi tu – vor afla şi istoria articolului.

M-a căutat cineva acum ceva timp şi m-a întrebat dacă aş vrea să scriu un articol despre chiar blogul meu. „De fapt, ne-ar plăcea să scrii despre situaţia în care ai dat totul pentru blogul tău”, mi-a spus persoana în cauză, „pentru că, uite, Banca Transilvania are în perioada asta o promoţie pentru IMM-uri care se cheamă Totul pentru IMM„.

Eu însumi deţin o microîntreprindere şi invitaţia a picat pe teren familiar – şi sensibil. Sunt puţin peste 400.000 de IMM-uri în România, cele mai puţine raportat la populaţie din întreaga Uniune Europeană, dar IMM-urile româneşti au peste 2,7 milioane de angajaţi, ceea ce plasează ţara noastră pe locul 8 în Europa din acest punct de vedere (sursa). IMM-urile sunt micile afaceri care ţin pe linia de plutire milioane de familii în ţara asta, care creează, zi de zi şi cu eforturi adesea supraomeneşti, clasa de mijloc a României, care va consolida democraţia şi, implicit, prosperitatea noastră, a tuturor. În fiziologia unei economii naţionale, IMM-urile sunt fluxul sangvin: irigă întreaga economie şi unde nu ajung, totul se usucă.

Ca atare, m-am declarat interesat de subiect. Pasul doi a fost să verific oferta promoţională despre care trebuia să scriu. Este vorba, în esenţă, de 12 luni de gratuitate pentru diferite operaţiuni bancare curente prin Banca Transilvania: deschiderea unui cont curent, administrarea lunară, abonamentul de internet banking, un număr de plăţi şi încasări necomisionate şamd. E mult, e puţin? Tu când ai oferit ultima dată ceva gratis? Mie mi s-a părut încurajator, pentru că ştiu cât sunt costurile bancare în bilanţul anual al firmei şi mi-ar plăcea să nu le mai am. Nu e posibil să fie zero, dar n-ar fi rău măcar un an de gratuitate, şi ştiu că orice proprietar de IMM din ţara asta va înţelege ce spun.

Aşa că am spus ok, scriu un articol despre blog şi despre efort şi despre oferta Băncii Transilvania, Totul pentru IMM-uri, şi inserez în text şi linkul către ofertă, aşa cum cereţi. Scriu articolul pentru că mi se pare un subiect legitim, pe care-l pot dubla cu muncă onestă, bine răsplătită, plus nişte informaţii utile pentru unii dintre cititori. Simplu, nu?

Iar acum, după ce aţi citit până aici, puteţi da un click pe linkul de mai sus. Asta nu-mi aduce nici un ban, să ştiţi. Ar fi însă o chestiune de politeţe 🙂

_______________
*Printre care The Wall Street Journal, The Washington Post, South China Morning Post, Aftenposten (Norway), New Straits Times (Malaysia), The Philadelphia Inquirer, Handelsblatt (Germany), Die Zeit (Germany), şi altele.

(Ilustraţie – Shutterstock)