Exerciţiu de surpriză

Louis CK are un sketch memorabil în care ironizează capacitatea nemărginită a oamenilor de a se obişnui imediat cu imposibilul, o dată ce acesta devine posibil. „Oamenii care zboară cu avionul sunt cei mai răi – zice comediantul. Se plâng întruna, o să-ţi zică «am stat în avion, pe pistă, 40 de minute, a fost cea mai îngrozitoare experienţă din viaţa mea!» Pe bune?! Şi, dup-aia, ce ţi s-a întâmplat? Ai zburat, cumva? Ai luat parte la un miracol, ai străbătut cerul, prin nori? AI ZBURAT!! Stai într-un scaun, ÎN CER! Cum poţi să te plângi?”

Iar imposibilul, ştiţi, devine posibil în forme diferite, în funcţie de loc şi de istorie, de ce nu? Poate c-o să râdeţi, dar eu îmi amintesc ziua în care am intrat prima dată într-un hypermarket – unul gen Auchan, aşa, ca dimensiuni. Ştiu şi unde era, şi cum se numea, şi am şi o fotografie la rafturile lui nesfârşite cu mii de produse. Un hypermarket britanic, în Londra, la prima mea ieşire din ţară, doar câţiva ani după căderea comunismului. De ce-l ţin minte? Pentru că, fireşte, fusese o imposibilitate până-i trecusem pragul. Veneam dintr-o ţară în care magazinele de acest gen pur şi simplu nu existau. Ideea că poţi cumpăra ouă după dimensiune era năucitoare. Faptul că puteai cere să ţi se felieze 50 de grame de şuncă, dacă voiai, îmi bloca mintea. Imaginea unei măcelării care gemea de cărnuri de toate felurile, care nu interesau pe nimeni, pentru că nu se vedea nici o coadă, nicăieri, îmi tăia răsuflarea.

Apoi, imposibilul a devenit realitate comună şi nu m-a mai mirat. Păcat. Din când în când, merită încercat câte un mic exerciţiu de surpriză la vederea a ceva ce nu exista până în urmă cu câţiva ani. Nu trebuie decât să fii un pic atent, un pic conştient de loc.

Într-un weekend, când am fugit de ploaia de afară, am făcut un asemenea exerciţiu în AFI Palace Cotroceni, în continuare cel mai mare mall din România.

E un mini-orăşel în care găseşti mereu ceva de făcut, dacă ai vreme. Are străzi, imaginaţi-vă – via Condotti, Champs-Élysées – care sunt mai late decât străzile din majoritatea cartierelor rezidenţiale ale Bucureştiului. Are un roller coaster înăuntru, primul roller coaster dintr-un centru comercial în partea asta de lume. Are un patinoar acoperit, cel mai mare patinoar acoperit dintr-un mall, în ţara asta unde n-ai nevoie de prea multe degete ca să numeri patinoarele funcţionale. Are un IMAX, primul IMAX din România, o sferă inconfundabilă care flanchează clădirea mallului, şi are cinematografe câte n-au majoritatea judeţelor din ţara noastră. Are 52.000 de vizitatori zilnic, o Arenă Naţională care intră pe porţi dimineaţa şi iese seara, zi de zi. Are cele mai multe magazine dintr-un centru comercial românesc – 350 – şi cea mai mare suprafaţă închiriabilă, angajează mii de oameni şi a avut anul trecut o cifră de afaceri de peste 140 de milioane de lei, din care a plătit taxe şi impozite de milioane statului român.

AFI Palace Cotroceni e atât de mare încât merită un pic de surpriză din partea noastră. Pentru asta există, de fapt.