Am venit acasă – după mai bine de 3 săptămâni în Asia. Un pic de Malaezia, ceva mai mult Thailanda şi prea puţin Myanmar, într-un info-trip organizat de Tourism Authority of Thailand şi de Myanmar Marketing Comitee. N-a fost turism, ci maraton, şi n-a fost gratis, deşi a costat mai puţin decât dacă mi-aş fi aranjat singur toate vizitele. N-am nici o obligaţie contractuală de a publica ceva după acest program, dar va fi inevitabil.
E o altă lume acolo.
16 comentarii Adaugă comentariu
ti-ai luat markII…
Da 🙂 dar am greşit că am plecat cu ea, încă nu ştiam camera prea bine şi am avut surprize…
Şi bine te-am regăsit.
Unde vedem poze şi fotografii? 🙂
azi chiar mă uitam în Google Reader şi vedeam că proaspăt adăugatul blog „Amar de zi†nu mai aduce nimic nou de ceva vreme. mă rog, nu e proaspăt, că are vreo lună de când îl urmăresc, dar n-am apucat să citesc prea multe 😀
bine ai revenit 🙂
Nici nu stiu cum a trecut vremea! Sunt deja trei saptamani? Ma uitam pe blog si vedeam ca nu e nimic nou si ziceam: Vlad e pierdut pe undeva prin Caraibe, la soare (asa cum ai promis!). Si tu nu si nu: te-ai luat la batut ASIA . Abia astept sa aud ce spui – sunt curos mai ales pentru ca de cate ori am batuta partile alea de lume am fost cu treaba si n-am avut timp sa fac pe turistul (cu avantaje si dezavantaje, desigur!). Si nu de multe ori scufita asta de pe cap mi-a prins bine – mai ales daca ii atasam si o stea de acceasi culoare (glumesc, evident!)
Traieste! Traiesteee! Shoccckkkat, dar traieste!
Sunt curios ce zici de Myanmar… Thailanda ca Thailanda, e mai comerciala, turistizata (ma rog, mai exista si zone mai „virgine”), dar Myanmar e chiar interesant. Din Cosmin n-am scos inca decat oauuuu, muaaahh si alte interjectii 🙂 Si ca v-au chinuit aia ca pe hotii de cai cu sculat la 6 dimineata 🙂
Bine ai venit! Te astept la cascarabeta cu tona de poze si povesti!
Am ajuns aici mai mult din intamplare, atras de titlul acestui articol. Mi-a amintit despre unul dintre filmele care mi-au marcat copilaria. L-am vazut intr-o ingramadeala ingrozitoare, „la video”, inainte de ’89.
Invidia pe care o resimt pentru ceea ce ai trait ma face sa astept urmatoarele articole.
Da, si eu astept „povestile” tale din lumea asiatica, indeosebi datorita faptului ca tu ai „stiut” incotro sa privesti, banuiesc 😉
Ai învăţat şi tu niţel box acolo că e sportul lor naţional? 🙂
welcome back!
Munceste, Petrene, că nu mai pot de doru tău.
POZE si POVESTI. Nu te zgarci 🙂
Bine ai revenit. Nu stiam ce s-a intamplat cu tine. Ma bucur sa aflu ca ai absentat din asa motiv frumos.
🙂 Vlad!!!!!Şi eu mă aşez cuminte la cetit….dacă nerăbdătorii or fi cuminţi. Scrii acu’?:)
Cam putine detalii, invers proportional cu ceea ce ai vazut, presupun:)