Eşecul vine în multe feluri. Pentru liderii unei naţiuni, eşecul vine şi din (sau poate mai ales din) lipsa conştiinţei istorice. Nu poţi duce mai departe ţara fără o viziune, şi nu poţi avea o viziune fără să-ţi fie ruşine de ce-ai putea lăsa posterităţii.
Când, în sfârşit, se va dez-mocirli din viitorul pe care i-l pregătim, posteritatea va râde de noi.
Apoi, când spun „liderii naţiunii” nu mă gândesc numai la cei politici, să ştiţi.
Îmi imaginez câtă uluire şi zâmbete incredule vor stârni înregistrările cu unii dintre liderii de opinie de azi, să zicem peste vreo 20 de ani.
Hai, 40.
11 comentarii Adaugă comentariu
„Dupa 20 de ani” este un subiect universal :). „Hai. 40” (ceva precum „Dupa 40 de ani”) nici Dumas nu a avut curajul sa inchipuie …
Ne uitam „inapoi” … ce putem spune despre ultimii 80 – 100 de ani ? Declin ? Au fost personalitati care au influentat in bine mersul societatii ? A fost mai multa mocirla ? A fost mai mult „curat” ?
Daca privesc de la nivelul deceniilor imi dau seama ca „dupa 20 de ani” este cam putin pentru a intelege si caracteriza ceea ce s-a intamplat si ceea ce se intampla.
DAR …
Eu nu traiesc vesnic, eu traiesc acum si aici, pentru mine conteaza al dracului de mult si „dupa 10 ani” daramite „dupa 20 de ani”. Si, din punctul meu de vedere, de aici „de jos”, de la nivelui celui care „scrie” doar cateva randuri de istorie, nu care o traieste „in extenso”, ceea ce se intampla este neplacut. Este un continuu esec, de la lideri si pana la „followers”, de la comandant si pana la ultimul „soldat”.
Fac ceea ce pot pentru ca „peste 40 de ani” sa nu rada (si) de mine. Dar vremurile astea sunt destul de departe … si parca imi vine sa nu mai imi pese ce vor zice „peste 40 de ani”. Eu, aici si acum sunt in „mocirla” si asta conteaza cel mai mult. „Acum” si „aici” „rad” de mine – vremurile m-au va muit … si am platit destul de scump.
@Someone – „brevetul” pentru expresia „va muit” iti partine integral. Eu doar te-am „parafrazat”. Ai spus-o atat de bine :).
Si-l mai aminteste cineva pe Marian Munteanu, cel pentru care studentele din „6 martie” renuntau la rimeluri ca sa poata sa-i dea lui cotizatie lunara la liga?
Foarte bine zis, lipsa conştiinţei istorice. Este ceea ce spunea mereu Corneliu Coposu. Apropo, those were the days… Å¢ii minte, acolo, în holul sediului central. Uneori, nici nu-mi vine să cred că a existat cu adevărat şi că noi am avut privilegiul să-l vedem aievea.
Şi tot referitor la conştiinţa istorică, nu pot uita declaraţia lui Alexandru Bârlădeanu de la moartea Seniorului: am avut viziuni adverse în tinereţe, dar istoria a dovedit că el a avut dreptate şi eu am greşit. Corneliu Coposu a învins. Eu am pierdut în faţa istoriei. Aşa a zis. Şi faptul că noi am trecut cu atâta superficialitate pe lângă acea declaraţie face parte din specificul naţional, remodelat de istoria recentă.
Şi mai scrii tu aici ceva bun: liderii naţiunii nu sunt doar cei politici. De fapt, nici n-ar trebui să fie, decât conjunctural. Adevăraţii lideri sunt cei morali, spirituali, care ţin de permanenţa şi consistenţa unui popor. Repere naţionale. Care?! Noi ignorăm reperele şi promovăm impostura; din păcate, asta face televiziunea, generic vorbind (excepţiile confirmă regula). Am făcut o tentativă de temă de dezbatere pe blogul meu în acest sens, referitor la reperele culturale, iar răspunsurile au fost paralele. Cred că am să reiau tema, în viitorul aproapiat şi am să fac referire la tine. Mi se pare una din cele mai adevărate postări ale tale. În general, din cariera ta de profesionist mass media.
Din păcate pe noi nu ne va mai ajuta cu nimic.
La naiba, s-ar zice ca ai o atractie morbida fata de fiecare closet promiscuu peste care dai, in tren, sau in gara din Sinaia, ori la Peles. 🙂 Buda asta cu ziare pe pereti de unde e? 🙂
Roxana, mulţumesc. Ce pot să spun… Mi-aş fi dorit ca Seniorul să fi învins nu doar în istorie. Până la următoarea inflexiune a destinului neamului, cine ştie cât mai e de aşteptat…
Ovidiu, te gândeşti numa’ la prostii 🙂
E clar că n-ai fost atent la articolele precedente. Mai e o imagine în care apar ziarele astea (sau pe-aproape)… nu demult 🙂
@ „Îmi imaginez câtă uluire şi zâmbete incredule vor stârni înregistrările cu unii dintre liderii de opinie de azi, să zicem peste vreo 20 de ani.”
la ritmul de indobitocire pe care il avem ma tem ca le vom considera drept firesti si vor fi norma nu exceptia
pentru ei cuvinte ca „viziune”, „a lasa”, „posteritate” presupun eforturi peste aptitudilile lor, asa ca…
Exemple ar ajuta. Ca nu inteleg ce inseamna „unii dintre”.