Cartierul e un vârtej de culori, sunete şi mirosuri la periferia sudică a oraşului, chiar pe gura râului Riachuelo. Este La Boca, locul unde au debarcat şi unde s-au oprit zeci de mii de imigranţi în Argentina, înghesuindu-se, claie peste grămadă, în căsuţele mărunte construite de alţi imigranţi înaintea lor pe malul acestui continent de la capătul lumii, loc de mântuire pentru disperaţi, infractori, săraci, cuceritori, înfometaţi, pentru fugitivii din Europa şi Africa de la sfârşitul secolului XIX.
Cartierul e irezistibil, ţipător, obraznic, periculos dacă apuci pe strada aia, mincinos pe cealaltă, cucerită de tarabe cu suveniruri. No te vayas para alla, îmi spune unul dintre localnici, văzându-mă căscând gura la faţadele vopsite strident. Zice „para aşa” în modul deconcertant al argentinienilor de a schimba ll-urile cu ş-uri siciliene, iar mie-mi vine să râd auzindu-l – deci p-aşa nu, dar p-aşa se poate? Si, si, face omul, încântat că mă prind.
[nggallery id=63]Anul trecut, mi se spune, nişte turişti americani au fost jefuiţi ceva mai încolo. Mă simt perfect în siguranţă, eu n-am dolari la mine, am euro. Cine mai dă doi bani pe moneda europeană zilele acestea?
Călătoria la Buenos Aires a fost sponsorizată de Stella Artois World Draught Masters.
11 comentarii Adaugă comentariu
Pff, tare frumoasa don’soara asta Argentina si colorat mai e imbracata.
Bine faci ca ne-o prezinti si noua, cine stie… 🙂
Ca mai vechi amator, certat in ultimul timp cu tigarile, nu ai avut tentatia sa musti dintr-una din aia, de traditie locala ?
Despre incantarile culinare, care ti-au produs explozii papilare gastronomice in perioada sejurului, dai cu subsemnatul ?
Da’ de urmasii vechilor stapani ai acestei tari, cei de dinainte de marea coloniada, ai gasit vreun semn, ne poti spune vreo vorbulita ?
P.S. Cand i-ai aratat pe dansatorii aceia in strada am gandit ca nu e adevarat, ca numai in filme se mai intampla din astea…
Cu ţigările – nu, n-am nici o tentaţie, nici n-am avut. Cu fripturile – da, am o poveste şi despre asta, o să vezi mai încolo 🙂 Cu înaintaşii – n-am stat decât în Buenos Aires şi numai 4 zile, n-am avut timp nici să survolez profunzimile naţiunii, darămite să-i pătrund alte înţelesuri decât cele evidente la prima vedere.
Like!:) (ce faţă are Maradona…)
Pour la bonne bouche o să postez oroarea aia de manechin din faţa magazinului, dar peste câteva zile 🙂
am fost acum cativa ani in rosario si san lorenzo. frumos dar periculos mai pe seara si in locuri umbroase
Da, adevărat, te avertizează oamenii pe stradă – ojos a la camara, etc, dar dacă eşti atent la tensiunea locurilor pe unde umbli poţi să eviţi buclucul.
Deh, ma bate-o gindire s-o tai definitiv in Argentina. Si cum nu sint aventurier, ci doar m-am saturat pina peste cap de „lumea veche” si de apucaturile „lumii noi” din nord, nu astept decit un semn ca am ce sa fac acolo ca sa-mi duc zilele, si valea!, pentru ca in mod cu totul inexplicabil si contrar trendurilor, cred ca viitorul e in America de Sud, nu in China… N-am nici o intentie sa ma uit inapoi.
Să ştii că şi eu cred la fel – au resurse formidabile şi teritorii în general uriaşe, nelocuite. Argentina e de 10 ori mai mare ca România şi are 40 de milioane de locuitori, dintre care 12 milioane în Buenos Aires şi zona metropolitană. Iar oraşul e foarte european – ba chiar mi se pare că seamănă un pic cu Bucureştiul, cu un Bucureşti care ar fi avut, totuşi, noroc în viaţă. O să explic mai încolo.
Da, da, da! Mi-am tras link intre cafeaua de dimineata si blogul asta!
Numarul 16 e preferata mea.
14+16 = banksy ?!?!
Epigoni, totuşi 🙂