Un oraş cu un pic mai mult noroc

Cel mai nou cartier din Buenos Aires, Puerto Madero, este un soi de vis urbanistic materializat în oţel, beton, sticlă, inox şi foarte multă iarbă – zgârâie-nori crescuţi în parcuri, structuri ştiinţifico-fantastice răsărind, ireal, dintre crânguri, printre peluze. E chic şi trendy să te muţi aici, unde chiriile sunt cele mai mari din Argentina şi proprietăţile costă ca-n marile centre financiare ale planetei. Expaţii şi bogaţii se amestecă în aceste sate înalte, de câte 50-60 de etaje, păziţi de los federales, o poliţie aparte, difeită de forţele de ordine din restul oraşului.

Nu-i rău pentru ce era, până în urmă cu mai puţin de două decenii, zona rău-famată a capitalei argentiniene, un port abandonat de aproape un secol, un teritoriu al ruinelor şi decăderii, 150 de hectare de eşec industrial al unei naţiuni forţate să-şi mute accesul la mare după cum se colmatează giganticul estuar pe care şi-a aşezat capitala.

Cu precizarea că nu chiar toate cadrele de mai sus sunt din Puerto Madero, încă ceva. Păstrând proporţiile, Buenos Aires mi-a adus aminte de Bucureşti – Bucureştiul care ar fi putut fi dacă ar fi avut o istorie un pic mai norocoasă.

Arhitectura eclectică, amestecul de stiluri şi varietatea atitudinilor arhitectonice ne este comună. Nici istoria nu e prea îndelungată – şi ei, şi noi construiam neo-clasic franţuzesc pe la începutul secolului trecut, pe măsură ce marile familii începeau să-şi investească banii şi în faţade, nu doar în blănuri şi colane de aur. Sunt câini vagabonzi şi la noi, şi la ei. Nici Bucureştii, nici Buenos Aires nu sunt oraşe curate, şi aici, şi acolo mai dai în gropi, pe trotuare, dacă mergi cu privirile pe sus. Blocurile din Rahova şi Ferentari se întâlnesc şi la periferia de peste ocean, iar ce vezi în spatele blocurilor din Rahova şi Ferentari poate fi văzut şi acolo. Cerşetorii sunt la fel, doar cu deosebiri de limbă. Străzile din centru sunt la fel de pline, mereu şi mai ales în timpul programului normal de lucru, când oraşele nemţeşti, de exemplu, par nelocuite.

Diferenţa e că în ţesătura urbană din Buenos Aires s-a adăugat şi s-a modernizat inteligent şi în spiritul locului, în timp ce, în Bucureşti, Ceauşeştii au distrus un sfert din oraş ca să-şi betoneze obsesiile psihiatrice în istoria neamului.

De-asta spun, Buenos Aires a avut doar ceva mai mult noroc, chiar şi în dictatura militară care a dominat ţara deceniii la rând.

Călătoria la Buenos Aires a fost sponsorizată de Stella Artois World Draught Masters.