Vrăbii, mierle, scatii şi chiar şi un câine tremură când mă văd. Ieri am mâncat porumbel, dacă vrei să ştii. Mă cunosc pisicile din 7 curţi şi toţi motanii de-aici până la marginea cartierului. Încă ceva: mă enervează cumplit când vrea cineva să mă scarpine pe burtă, mi se pare nedemn, dar n-am ce face, nu pot rezista.
Am şi eu, aşa ucigaş, slăbiciunile mele.


8 comentarii Adaugă comentariu
Nu-l lauda. E un pericol ecologic! In spatele caselor sunt niste arbori plantati de primarie acum multi ani. In acesti pomi si-au facut cuiburi tot felul de pasari. Am constat cu timpul ca eram scutiti de insecte. Am inceput sa le hranim. S-au inmultit. Dar s-au prins si pisicile vagaboande din cartier. Asta vara ne-au invadat omizile si tantarii, precum si tot felul de ganganii scarboase. Tavile cu firimituri raman neatinse. Am omori pisicile. Dar ne frica sa nu ne invadeze rozatoarele. Grea dilema!
Am vaga impresie ca rolul textul era sa ne binedispuna cafeaua de sambata dimineata. Nu sa ne puna in agenda publica o tema de dezbatut
Corect, da’ uite cum ne-apucã actualitatea de ceafã, când ne e sâmbãta mai dragã 🙂
Si-n viata urmatoare la fel, si-n cea de dupa cea urmatoare, si-n ailalta, si-n aia de dupa ailalta, si-n cea de dupa cea … (se poate numi ucigas „in serie” ?)
Ceva imi spune ca va fi nedemn in toate cele noua vieti si ca va ceda placerii de fiecare … viata.
In sfarsit, ai descoperit si tu reteta miraculoasa a traficului: poze cu pisicute draguuute.
vai ce figura are!!!!!
Ce mecla de taran poate sa aiba
mâţa asta e departe de a fi drăguuuţă. pare a fi un adevărat terorist. 🙂