Oarecum în contextul articolului de ieri, tot despre un protest, dar unul cu fason, ca să zic aşa, confortabil mic-burghez, principial şi aproape intelectualist, dacă n-ar fi fost uleiul ars de motor aruncat de la înălţime peste blănurile de dedesubt ale elitei.
La sfârşitul lui octombrie, weekend de fugă în Paris (să trăiască low-costurile). Umblăm ca turiştii hămesiţi, ca de fiecare dată, de dimineaţă până-n noapte, până ţipă călcâiele de durere. Ieşim la un moment dat din metrou drept într-un cordon de protecţie al jandarmeriei. Ne simţim liliputani printre tipii ăştia numai muşchi şi armuri. O mică mulţime adastă, curioasă, în preajmă. Se aud nişte strigăte – „nous sommes catholiques, nous sommes chrétiens!” – vin de la doi tineri căţăraţi pe faţada de la Théâtre de la Ville. Aceşta mânuiesc două sticle cu un lichid negru, din care aruncă spre cuplurile ce încearcă să intre în fugă în teatru.
Puţin mai la stânga, vreo 10 alţi tineri stau grupaţi, înghesuiţi unu-ntr-altul, faţşă-n faţă cu un semicerc de jandarmi. Din când în când, jandarmii apucă un protestatar şi-l duc pe sus în duba parcată la bordură. Printre spectatori, ignorând agitaţia din spatele lor, vreo doi puşti împart calm manifeste, explicând protestul. E împotriva unei piese de teatru, Sur le concept du visage du Dieu, o montare a regizorului Romeo Castellucci, pe care aceşti integrişti catolici o consideră blasfemiatoare.
Asistăm la moment, uşor confuzi. Se dialoghează cu accente filosofice – „Dieu, ça n’existe pas, c’est juste une idée” – iar în stânga, dacă ţi se face foame, poţi consuma „un café, du chocolat ou des glaces assorties, m’sieu”. Filmez:
Îmi vine să pufnesc, iritat de lejeritatea protestului. Nişte tipi care încă nu şi-au lămurit dilema cu sexul îngerilor şi încurcă acum circulaţia cu nemulţumirea lor fără rost.
Dar nu-i aşa. Nici un protest nu-i lejer dacă chiar crezi în el. Dacă aceşti puşti au considerat că merită să se caţere pe faţada unui teatru şi să ajungă la poliţie, luaţi pe sus de jandarmi, ca să-şi apere un punct de vedere, tot respectul pentru ei.
Tot respectul pentru cei care-şi apără crezul, fie el religios, social, politic, economic sau oricum altfel vreţi. Ei sunt cu adevărat liberi, nu cei care tac.
8 comentarii Adaugă comentariu
in aceeasi logica se ajunge la : „tot respectul pt al qaeda”
Fireşte că nu, pentru că a ucide e o crimă, nu un protest, duh.
diseară îmi voi lipi nasul de geamul de la B1 în semn de protest că lipsesc pozele cu pisici de pe Amar de Zi.
Costumat în pisică, fireşte – îuîuîuîuîuîuîuuuu
să nu taci e cu siguranţă o dovadă de libertate, dar să arunci cu păcură în capul altuia e semn de dependenţă cruntă. 🙂
Era ulei uzat, nu păcură. Altceva :-))
occidentul protesteaza pentru sexul ingerilor si se omoara pe reducerile de la harrods , romanii nu protesteaza pentru nimic . de ce ? au ajuns la intelepciunea de a nu mai astepta nimic . si la prostia de a NU incerca totul .
sper sa Va regasesc intr-un an nou pe care ni-l dorim mai bun si mai generos cu si pentru fiecare,
cu aceeasi frumusete a gindului eliberat de orice prejudecata si cu frumusetea simplitatii
care reuseste/izbuteste sa treaca amarul unei zile
LA MULTI ANI !