După trei ani, trec din nou pe la Floreşti, să văd cum roade timpul palatul Nababului.
Prin curte, Olbojan Vasile se plimbă agale. A plecat din sanatoriul din spate, că de fugit oricum nu poate. E ocupat zilele astea: prinde înc-o primăvară şi se bucură de ea. Face glume cu turiştii veniţi să pozeze ruina, dar ăstia de azi sunt vizitatori cam sărăcuţi, nu ca ăia de-au venit să filmeze, anul trecut. Vasile le-a arătat tot în jur, i-a dus şi i-a adus, le-a explicat în detaliu ce şi cum.
Fără el, sigur nu se făcea filmul.
Pozează îndârjit, ca omul care vrea să lase o urmă după el, fie şi în albumele unor străini. Poartă o tunică verzulie cu butoni de metal. Pe umărul stâng, un grifon brodat în aţă portocalie, cu două cuvinte: Je Maintiendrai”.
– Asta-i din Spania, face Olbojan Vasile. De la copii.
Mereu departe, copiii.
– De la copii?
– Da.
– Matale ai fost în Spania?
– M-am săturat de cât am fost.
Bătrânul dă din mână, cu lehamite excesivă, ca să sublinieze plictisul lui de Spania, să fie clar că mai bine aici, singur şi uitat la sanatoriul TBC din marginea unui palat pe care-l roade timpul, decât în lumea exotică pe care o mai vedem noi la tv, când ne uităm la tv seara, înainte de a nu mai dormi încă o noapte din nopţile care ne-au mai rămas de nedormit.
Ne dictează adresa, se asigură că am scris corect şi cum îl cheamă, şi unde-i putem trimite pozele.
Acasă, caut mai multe explicaţii despre promisiunea brodată pe umărul lui.
„Je Maintiendrai” – fraza face parte din blazonul personal al regelui Ţărilor de Jos.
8 comentarii Adaugă comentariu
Un articol cu un anume parfum…ești bun, Vlad, la din astea! Și fotografia e specială! Mi-a făcut plăcere să mă opresc.
Da..are un farmec aparte nea Vasile…
Un om deschis, de la care multa lume ar putea invata usurinta in comunicare, bogat in expresivitate. .Desi „captiv” in sanatoriu, nea Vasile e un om liber pe interior.
Fotografia este deosebita. Inteleg perfect de ce s-a asigurat omul ca ai notat adresa.
Cat despre Micul Trianon – ruine (asa cum e trecut in lista oficiala) este atat de trist… Nu stiam de existenta lui. Imi doresc tare mult sa-l vad acum cu ochii mei si sa ma las vrajita de el. E superb! E incarcat de emotie, de istorie, de farmecul inceputului de secol XX.
nu, nu e incarcat decat de nepasare si nesimtirea romanilor. se zice ca budele din curtile florestenilor (en fin, unii dintre ei), ar fi construite cu piatra autoservita de la palat.
pe mine m’a sedus cand am fost acolo, dar m’a si enervat. peste masura.
ramai cu un gust amar dupa experienta asta
Cu toata nobletea
Transpira tristetea
Traita, adesea in van.
trist loc. frumoasă poveste.
Splendid.