Toţi bătrâneii aceştia, care o şterg de acasă, importanţi, la întâlnirile lor matinale cu prietenii, aceiaşi vechi prieteni din copilărie, pe care, zeci de ani la rând, i-au tot urât, trădat, minţit, bârfit şi, din ce în ce mai des în ultima vreme, şi îngropat, îndatoritori, reciproc loiali, ca într-o familie de ne-părăsit, în care nu-ţi alegi nici părinţii, nici vecinii, dar în care trebuie măcar să-i suporţi pe toţi la fel, dacă nu-i poţi iubi, toţi bătrâneii aceştia, care patrulează cu precizie prin orăşelele lor labirintice, cu străduţe claustrofobice, făcute să lase măgarii şi să oprească invadatorii, numai piatră lustruită, de-acum, de milioanele de paşi ai trecutului, bătrâneii aceştia, auto-programaţi să se-ndrepte mereu spre piaţetele lor, băncuţele şi bordurile lor, unde vin zi de zi să privească turiştii veniţi cu miile să-i privească, toţi bătrâneii aceştia, ziceam, sunt stăpânii anonimi ai unor frumuseţi care taie milioane de răsuflări, chestie care pare că-i şi cam plictiseşte, la drept vorbind 🙂
18 comentarii Adaugă comentariu
Indiferent de varsta avem nevoie de socializare, avem nevoie sa ne amintim sau sa ni se aminteasca, ca suntem oameni. Orice imagine sau gest, cred, ii face pe acei batranei sa`si aminteasca de clipele lor de „glorie”, sa simta ca inca mai traiesc in ciuda problemelor. Cate povesti, despre acel oras, ar putea sa ascunda un astfel de om.
Plictisit si junele marocchino cu Clatitaria lui mobila.
Din motive evident diferite.
Ce fraza lunga :))
Şi singuratică! 🙂
stream of consciousness 🙂 madlena lui petreanu e o gofra 🙂 sau o clatita. mie mi-a placut mult, am asociat-o cu batraneii, cu conversatiile lor interminabile pe aceleasi teme, fara vreun alt rol acum, decat de a se asigura unul pe celalalt ca inca exista si conteaza. cu monoloagele lor, si cu tacerile de dupa-amiaza.
Eh, uite că acuma înţeleg şi de unde-ţi vine nick-ul 🙂
este modul lor de a se expune, de a poza, de a vedea si de a fi vazuti:
in limba mea materna se numeste: „sehen und gesehen werden”.
este cam ce fac batranii de la sate in Romania.
isi scot bancutele pe strada principala si se uita la masinile care trec, la biciclisti, la trecatori, la straini, in speranta ca prind vre-o poveste, o intimplare, care sa le improspeteze gandurile tocite de monotonia vietii lor…
Daca esti prin Sicilia trebuie neaparat sa incerci stighioli, milza si porchetta (my fav. ).
As vrea sa stiu despre ce vorbesc ei. Sunt o curioasa and i can’t help it 🙂
Alina, primul gand al meu a fost:
– fata asta are rude nu foarte indepartate la SRI
al doilea gand:
– plus ca este femeie…
apoi te-am vizitat, si am citit primul post.
si m-am linistit, esti doar un burete…
bravo fato.
De ce SRI? Şi cum adică un burete? 🙂 şi de ce n-ai lăsat comentariul ăsta la mine pe blog? că dacă nu eram abonată aici sigur nu-l vedeam, şi nu e păcat oare? 😛
ok, iti raspund la intrebari, cu toate ca sint convins ca ai inteles ce am vrut sa zic, cel tarziu dupa a treia citire. ..:-)
de ce neamuri apropiate la SRI? nu am vrut sa zic direct ca ai curiozitatea aceea tipica de informator…
dupa care am zis ca este curiozitate tipica de femeie.
citindu-te mi-am dat seama ca esti o persoana foarte tanara, plina de viata, in cautarea marilor povesti ale vietii.
esti ca un burete care absoarbe fiecare clipa traita, pentru a putea sa o impartaseasca cu altii.
inca odata iti spun, bravo fato. bravo.
Multumesc, fliedernacht. Dar eu pe tine unde as putea sa te citesc? 🙂 Sunt tanara , sunt plina de viata samd, exact cum ai spus tu, si normal ca stiam la ce te-ai referit..dar am intrebat si eu ca o muiere curioasa ce sunt 🙂
alina, pe mine ma poti citii numai in limba mea materna.
in limba romana nu scriu, numai comentez…:-)
Si anul trecut te-am felicitat cu o zi intarziere. De al anu’ va deveni o „traditie”. La multi ani.
Iaaaa uiteeee chestieeee….
Deci e născut în aceeaşi zi cu fosta mea nevastă. Aha, acum îmi explic eu nişte „simpatii„ reciproce… 🙂
La mulţi ani, deci!
Conservatori
Observatori
Si… muritori.