Alberobello: când evaziunea fiscală te face monument UNESCO

Pe la o mie patru sute ș-un pic, regele Neapolelui (tehnic, regele Aragonului, dar să nu ne complicăm) a inventat o nouă taxă: orice supus din regat urma să plătească o anumită sumă când își ridica o casă nouă cu scopul de a locui cu familia în ea. Pe teren, baronul local din Alberobello (tehnic, un conte, dar să nu ne pierdem în detalii) a făcut, mai mult ca sigur, o criză de nervi când a aflat cum urmau să-i fie dijmuite veniturile dintr-o regiune și-așa cam sărăcuță.

Dar, vorba ceea, nevoia te-nvață.

Ce face omul când nu vrea să plătească taxe? Evaziune, firește – iar maeștrii găsesc portița ca să facă evaziune legală.

În Alberobello, chichirezul s-a chemat “construcție provizorie”, adică o locuință ridicată “la uscat”, fără mortar, care putea fi demolată – teoretic – fără efort.

Și așa au apărut trulli, construcțiile caracteristice acestei regiuni și, mai ales, acestui oraș aflat la 60 km sud-est de Bari: cilindri cu acoperișuri conice, care arată ca niște creioane supradimensionate. Localnicii, obligați să construiască fără mortar, au folosit abundența de calcar din zonă pentru a-și tăia pietre plate, pe care le-au așezat circular, în cercuri concentrice din ce în ce mai mici, până în vârful conului astfel creat, pe care-l închid, firește, cu o cheie de boltă, cum au învățat că se face încă de pe vremea romanilor cu orice arcadă. Iată o construcție temporară, făcută fără adeziv, în care se poate locui bine-mersi și care, ce să vezi, nu poate fi taxată conform edictului regelui. Li s-a spus trulli, trullo la singular, din grecescul τρούλος: cupolă (de ce din greacă? poate că-i moștenire de la Magna Græcia din sudul Italiei, nu știu).

A rezultat una dintre cele mai atractive destinații turistice din Puglia – dar au trebuit să treacă vreo 600 de ani pentru asta.

Din Bari, noi am ajuns în Alberobello cu trenul – un tranca-tranca leneș, care a avut nevoie de aproape 2 ore pentru a parcurge cei 60 de km între cele două orașe (cât București-Oltenița, dar civilizat). La ieșirea din gară e o cafenea, vă recomand să luați un ristretto acolo, italienește, în picioare, dintr-o sorbitură, apoi să apucați în sus, spre centru. E puțin de mers (tot orașul are vreo 10.000 de locuitori) și, curând, veți ajunge la strada principală. Acolo, aveți de luat o decizie:

– în stânga, la 300 de metri, este partea turistică, aglomerată, dar plină de trulli renovate, dichisite, în care nu mai locuiește nimeni, de fapt, pentru că toate au fost transformate în magazine de suveniruri sau pseudo-muzee. Dacă urcați dealul, găsiți în vârf o biserică foarte frumoasă, Sant’Antonio di Padova, care îmbină armonios stilul arhitectural romanesc cu trullo, tipic regiunii. Biserica este însă mult mai nouă decât cartierul pe care-l domină (a fost ridicată în doar 14 luni, în anii ’20 ai secolului trecut; eu cred că Biserica ar trebui însărcinată cu construcția de autostrăzi, poduri, căi ferate și centuri ocolitoare, că este de o eficiență dumnezeaiscă pe șantierele de care se ocupă).

– în dreapta, tot la vreo 300 de metri, în spatele altei biserici (Basilica dei Santi Medici Cosma e Damiano, de sec. XIX) este o parte veche și mai degrabă neturistiă a orașului. Aici găsiți trulli încă locuite și, dacă vă plimbați agale pe străduțele înguste, tăcute, puteți să vă mai și salutați, din când în când, cu câte un localnic care-și pune rufele la uscat sau aduce cumpărăturile acasă. Cu puțin tupeu, puteți trage cu ochiul să nu vină nimeni și vă puteți urca, chiar, pe câte o terasă între două trulli, ca să aruncați o privire de sus – atenție, e proprietatea omului, n-o faceți dacă nu știți să ieșiți din încurcături cu zâmbete și palavre. Fotografiile de mai jos sunt, aproape toate, din această parte a orașului.

Merită? Merită, pentru că e ceva nemaivăzut. Filmarea Ionelei, aici – de la mine, doar poze:

7 comentarii Adaugă comentariu

  1. Super poze si articol! Chiar va trebui sa ajung pe acolo la un moment dat. Ma amuza din poveste “ingeniozitatea” localnicilor care nu si.au mai construit case in toata regula ci doar d.astea, asa, temporare. De parca signore italianu’, la cat de conte era, nu putea sa remodeleze legea si sa.i taxeze oricum, indiferent de scopul si durata casei, ba chiar taxati in plus pt impertinenta.

    Thumb up 2
  2. Offtopic:
    L-am vazut pe Presedinte oarecum suparat pe Dna. Docila ca nu i-a raspuns la telefon. Eu cred ca Presedintele nu are dreptate: este vina lui Dragnea ca nu a fost atent si nu a tras la timp de sfoara care controleaza mana in care tine telefonul Dna. Docila.

    Thumb up 6
  3. #3

    eu totuși prefer franța…

    Thumb up 0
  4. Ai tras film si apoi ai scanat ?

    Thumb up 0
  5. Îmi pare rau ca ne-ai privat de minunatul albastru al cerului italian.

    Thumb up 1
  6. Tehnica actuală pentru astfel de abordări constructive s-ar putea numi “segatura&latta”* , cu ceva accente de “intonaco&scricchiola”**.
    Şcoala roma(â)nească a dezvoltatorilor imobiliari este măiastră în aşa ceva. :)

    P.S. Bine scris, frumos pozat! Sau invers. :) Thx.
    _________________
    */ rumeguş(OSB) şi tinichea
    **/ ipsos şi scârţâietoare (polistiren)

    Thumb up 0