„Mamaia Cristina avea un frate, nea Gheoghiţă, care lucra la uzina 23 august ca sudor. Era un sudor destul de priceput, problema lui era că nu prea avea viziune.”
Fraza aceasta face parte dintr-o povestire intitulată „Marţafoaiele şi şoarecele nărăvaş”, publicată pe un blog tânăr – n-are decât 9 luni.
Când dai peste aşa un giuvaer, merită să-l arăţi şi altora. Vi-l recomand, deci, pe Augustin Radu – şi, mai ales, vă recomand povestirile lui, în care veţi găsi şi un pic de Creangă, şi niţeluş Ilf şi Petrov, poate şi niscaiva Caragiale, totul într-o formă poate nu tocmai şlefuită, dar tocmai de aceea autentică şi încântătoare.
Pe Augustin l-am cunoscut sâmbătă la întâmplarea cu şofatul responsabil. Singurele notiţe pe care şi le-a luat au fost scrise pe dosul palmei. Asculta el ce asculta, după care se repezea cu pixul pe piele, mâzgălind printre vene şi metacarpiene.
Îşi nota idei de poveşti, „că hârtiile, le pierd”, mi-a spus ceva mai târziu.
Poveştile ce vor să vină, notate febril într-o dimineaţă de iunie, în fotografia de mai sus.
13 comentarii Adaugă comentariu
augustin rulz maxim. daca omul nu scoate o carte, inseamna ca a trait degeaba
Am citit doua pana acum si sunt superbe. Pacat ca nu ma platesc astia sa navighez pe bloguri 🙂
mulţumesc de recomandare … mi-a plăcut mult
Multumesc mult de recomandare. L-am citit pe nerasuflate si chiar ai dreptate. Citind pur si simplu am simtit ca sunt acolo, am „vazut” in fata ochilor saritura lui Draganica, dezmembrarea daciei si degetul aplatizat si multe altele. Este un povestitor cu talent innascut si ar fi pacat sa nu fie publicat.
f bun. multumesc de recomandare.
Multumesc pentru recomandare ; Augustin are un talent urias- eu as zice ca se aseamana si cu proza scurta a lui Baiesu. Am ris teribil – cum nu am mai facut-o demult-dupa ce am citit povestea”Indragostirea ca o boala” Nu vreau sa te gratulez dar si tu ai talent ; te citesc cu mare placere . Te-ai gindit serios sa scrii?
Ana – păi eu ce fac aici, nu scriu? 🙂
Ma refer la scrisul unei carti!
Nu prea scriu ficţiune, Ana, şi cine mama naibii mai e interesat de reportaje în ziua de azi?
eu! am citit cartile de reportaje ale lui Eugen Pora noptile, sub cearceaf. Eu as da banii pe o carte scrisa de tine. Plm, ma ierti, publica Raduleasca…
Mulţumesc, ştiam eu că mă pot baza măcar pe un cititor în plus
faţăîn afară de mama 🙂colegu’ Petreanu, multumesc ca m-ai recomandat cititorilor tai, ma simt onorat si obligat, se vede treaba ca o sa devina serioasa ocupatia asta a mea cu scrisul, printre doua rindele, trei polite de mobilier, niste stupi, extras miere si drifturi cu papucul. te astept la #yellowish la o degustare de miere, si stii, daca ai nevoie vreodata de un caine mort sunt gata sa il sacrific pe ţiganila sau peticuţ pentru tine, cei doi caini ai mei:)
Multumesc pt recomandare, am citit numai vreo doua povesti si m-am si repezit sa-l pun in blogroll. Ma bucur ca am gasit pe cineva care scrie povesti mai lungi ca cele in care mi-am depanat eu amintirile, dar macar el are talent, si inca din cel cu carul, pardon, carutul de butelie 🙂