Ora 14.00. Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de şervet verde legat de gât, cam ca babeţica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am râs de el. Bietul tata, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă agitaţie. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să dorm şi nici să mănânc. Voi îmi pregătiţi ceva.
Ora 15.00. Au mai venit şi alţii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacă şi mă gâdilă. Ăsta-i un obicei tâmpit – ce, ne cunoaştem? Pe voi vă gâdilă necunoscuţii în dormitor? Ia să plâng niţel, poate mă ia mama-n braţe şi scap. Deci trag aer în piept, deschid gura şi…
Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu? că acuma m-au trezit. Ce mitocani… Bă, dormeam, da? Ce mă trambalaţi atâta? Na, că acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume eşti? Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept…
Ora 16.15. Credeţi că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginaţi că asta vrea omu’ sâmbătă după-amiază pe la patru, să se dea cu maşina? Şi acum ne şi întoarcem, că cică au uitat un certificat de naştere. Asta mi se pare o prostie – ce, aveţi nevoie de dovezi că m-am născut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeţi? Vreau aaa-caaa-săăăă, la mine-n paaaat!
Ora 16.30. Oooo, ce de luminiţe-n camera asta! Şi ce tavan înalt! Miroase cam naşpa, n-ar strica o curăţenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să speri… Uite-i şi pe tipii ăştia, umblă-n rochii aurii cu mâneci negre, doi bărboşi… na că unul a pus mâna pe mine – ia gheara, bă naşpetule, ce-i cu manierele astea?
Ora 16.40. Cântă – sau aşa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângă ăştia. Aloouu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă ţine-n braţe o tanti, habar n-am cine e, ăia rag de mama focului, e cam multă lume în spate, e şi o oală mare în stânga, o masă… Cred că ăştia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!
Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a băgat, dacă e să mă gândesc), a venit să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăştia ce-mi pregătesc? Ce trădătoare… Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva tocmai din partea ei.
Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bărboşilor stau. Ăia fac vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov şi niscaiva păstârnac înăuntru, dar n-am nici o-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o rău de tot. Cred c-am şi răguşit, dar nu mă las – cineva trebuie să mă salveze şi pe mine. Cineva, oricine, ajutor!
Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mă păcăleşti.
Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere şi cu bombe. Am tăcut, fazanul crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul şi-o să le dau cu tifla din turlă. Roadeţi-vă unghiile, na, canibalilor.
Ora 17.15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au acţionat, n-am putut s-o şterg, deşi am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 şi mă duce spre oală. Acum, ajutor acum! Bă, nu mă băga-năuntru, bă, stai aşa…
Ora 17.15. WHOA! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să ţip.
Ora 17.15. Nu, iar mă bagă-n oală. Mă, nebunule, termină!
Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu ştiu dacă vrea să mă înece pe bune, că mă ţine de nas şi gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deşteptule, tu respiri cumva pe alte găuri?
Ora 17.15. Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac şi eu ceva pe el. Măcar atât. Ia, că mă ţine deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiaţi… de prosoape n-aţi auzit?
Ora 17.20. Credeam c-am scăpat, că s-au îndurat. M-au luat de la oloi, m-au îmbrăcat la loc, dar m-au dat şi cu ulei şi tot lui nenea ăla m-au livrat şi ăla merge cu bărboşii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbă. Unde duceţi voi copiii mici, mă nenorociţilor? Ia să urlu un pic, poate atrag atenţia cuiva, deşi ăştia-s clar vorbiţi între ei. Las’că scap eu şi vă dau pe mâna Poliţiei!
Ora 17.25. Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu linguriţa. Se-nvârte tot, mă ţin de bărbie să-nghit. Am reuşit să scuip un pic, dar bărbosul s-a ferit, e clar că are experienţă, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mă ţine strâns în braţe e începător. Acum are o amintire de la mine pe rever.
Ora 17.30. Dhhroglgul ăla îşşşi mmfaşeee emfectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecătorule, dacă citeşti asta, să ştii că m-am luptat ca un bărbat şi-am fost învins mişeleşte. Adio şi să vă stau în gât.
Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg. Nu ştiu cum am scăpat, dar încă un botez nu mai suport. Băi, deştepţilor, sper că nu vă mai vine vreo idee săptămâna viitoare.
Femeie, ia scoate sutienul şi fă-te-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.
42 comentarii Adaugă comentariu
Ca pe vremuri…Scrii ca pe vremuri.
Poţi şi mai mult?
🙂
Cu fiecare post mi se face si mai ciuda ca nu am descoperit blogul dvs. mai demult.
Lasă că se face el mare şi citeşte ce i-ai pus în gură aici. 🙂 Să fie sănătos şi cuminte!
Acum inteleg si mai bine ce a simtit fetita la botezul careia am asistat acum ceva vreme ca invitata. Mersi pt informare :))
Bine ca fii-mea nu iti citeste blogul:))
Genial.
… Părinţii îmi povestesc că la botez am fost răpit de o babă, bunică-mea, într-o dimineaţă geroasă de octombrie a lui ’85 şi m-o dus de una singură la biserică, învelit într-o pătură. Nu ştiu ce mi-or fi făcut pe acolo, căci am rămas singurul supravieţuitor.
Sper că m-au botezat cu toată apa.
O noua mostra de maiestrie in scriitura, ca alte cateva pe acest blog. Chapeau 🙂
Un modest Mesaj, cu mulţumiri pentru amabilitate şi spaţiu :
http://sfinx777.wordpress.com/2009/05/25/116-000-nu-ma-uita/
respecte şi stimă,
Sibilla
Amuzant punct de vedere al unui botez. Sa va fie de bine. In alta ordine de idei am vazut ieri pe antena 3 emisiunea dumneavoastra la care ati avut invitat un domn nu i-am retinut numele si nici site-ul care a fost in Papua. As dori daca se poate site-ul acestuia deoarece sunt interesat de experienta traita de dumnealui. va multumesc
ce opium pentru popor, donle, da’ vinul ce are? ete ca e suficient. si pot sa jur ca ai dreptate cu comentariile botezatului…
excelent…nu m-am gandit niciodata la un botez din perspectiva copilului. iar fotografia e fabuloasa. :-). excelent
Da!Foarte frumos.
Grozav! hmm…asa as putea explica si eu plansul de neconsolat al fetitei mele :))…acum se explica multe :))
Foarte haios! Multumesc de reprezentare!
rageau zici? păi trebuia să-mi fi spus, vorbeam cu băieţii din Grupul Sf. Ioan Rusul, să ai un cor meseriaş la botez. Naşule! 😀
Cred ca finul nostru a avut mai multa incredere in noi: a dormit dus inainte de ciorba, si n-a tipat de loc dupa 🙂
toată viaţa mea am detestat nunţile şi botezurile, n-am fost decat la o nuntă şi-mi ajunge.
PS: Vlad, îţi este bun acel obiect adus de Brăduţ din Indonesia? 🙂 🙂 🙂
Post-ul e foarte amuzant si relaxant, felicitari!
Pisicot – încet-încet 🙂
Dora – las’că nu fug nicăieri, bine-ai venit.
Viorica, Sorin, Ioana, Vasilissa – fraţilor, mie mi s-a părut clar că plânge dintr-o îngrijorare majoră, nu de foame, nici de plictiseală şi nici de oboseală. Deci ce oare putea să-l panicheze aşa de rău? 😀 Eppuser, tu ai fost norocos 😀
Dan – am auzit că obiceiul ăsta al cititului e acum complet demodat, aşa că n-am mari speranţe.
Steels, Diana – mulţumesc frumos.
Writeman – nu, mah, slujba a fost foarte mişto şi corul a cântat foarte frumos… cred… că eu n-am auzit prea multe 😀
Petrică – pe tipul respectiv în cheamă Brăduţ Florescu şi site-ul despre care vorbea este http://www.amazingrace.ro.
Yoda – cel mai mişto era că Alice nu pricepea neam la ce foloseşte obiectul 😀
vlade, ai raspuns asa exhaustiv ca n-o sa mai comenteze nimeni :))
@ înseamnă că nu s-a uitat cu atenţie la ”costumaţia” ălora din Papua 🙂
Deci ce intelegem noi de-aici:
1. N-ai copil (foarte rau pana acum, foarte bine daca ai intentii)
2. EXCEPTIONALA PERSPECTIVA! Cand l-am botezat pe fi-miu le-as fi tras si io una barbosilor (e drept ca pe alte considerente) .Plus ca as fi obligat toate babele care se reped sa pupe copilul sa faca 10 minute break dance pe Parazitii.
3. Vrem continuare cu luarea de mot!:)
Raluca – nu îndrăznesc să scriu despre „băiţa naşului”, de a doua zi, că mă omoară mamă-sa 😀
bravo
@someone: fii atent, Vlad! cred ca potzi lega o frumoasa prietenie cu Dora.
inshir motivele mai jos:
– shi-a pus poza (arata competitiv de la gat in sus)
– din postul asta rezulta ca n-ai copii, dar itzi plac (2 bile albe in ochii doamnelor)
– tot din postul asta rezulta ca ai umor (inca o bila alba)
– apari la televizor (asta e bonus)
on topic: eu n-am intzeles – pana la coada, proaspatul creshtin a facut sau nu pishu in caldare? 🙂
Curly – nu, blegul, deşi vorbisem cu el înainte. Eu i-am sugerat chiar „treaba nr. 2”, dar nu s-a prins 🙂
aoleo!
cu ce parinte spiritual se pricopsi bietul copil… :))
Ai comis’o iară scriitoriceşte, frate.
Să crească fericit & iubit.
(S)empatic mai esti!
Finul este dupa sufletul nasului. Sau viceversa. Sa traisca amindoi!
Genial!
cam de vreo 10 ani nu m-am simtit asa de bine citind ceva
esti grozav
tocmai mi-ai facut ziua mai buna
nu te opri
Vlad,
Apuca-te de scris proza, omule! Ai talent cu carul! Umor, inventivtate! Vlad draga, esti deja un mare scriitor si nu stii! Iti trebuie doar textele si cev rabdare ca sa te foarfece „critica”
Dane, mulţumesc… Îmi lipsesc două lucruri – banii şi, recunosc umil, curajul.
Ah, ce n-am da unii dintre noi ptr. niste bani care sa ne permita sa ne refugiem undeva si sa scriem, si sa scriem, si sa scriem……..Macar ar merita incercat.
Oricum, ca de la jurnalist la jurnalist, se vede ca e text scris din prima, dintr-o bucata, asa cum ne apuca uneori ceva frumos si nu ne mai putem opri.
Bravo.
SUPER!
Am ras cu lacrimi, mai ales ca in septembrie o sa aiba puiutza mea botezul si mi-o si imaginam gandind toate astea.
Cuvintele sunt de prisos in incercarea mea de a-ti multumi pentru minunata portie de ras pe care mi-ai oferit-o!
Mie nu mi se pare nimic de ras!
E pur si simplu bataie de joc la adresa unui act sfant cum este botezul!
Ai dovedit ca n-ai nici un pic de respect fata de ce este sfant in poporul nostru.
EXCEPTIONAL! Am ras cu lacrimi si niciodata nu mi-am inchipuit aceasta „activitate” prin ochii unui pici.Sa va traiasca si sa va creasca mare si sanatos micutul crestin!
poate sunt tardive urarile, dar sa va traiasca!!! articolul e super tare, adevarat medicament dupa o zi infernala de munca…. merci! keep up the good work!!
delicios look who’s talking!!
Excelent. Interesant. Parca vad un scenariu din” uite cine vorbeste”.
Felicitari.
Amuzant, dar sper să nu-i vină cuiva ideea să-şi boteze fetiţa Carmina Burana… 🙂
Super tare!!!:D:D