Cea mai tare idee de afaceri pe care am auzit-o anul ăsta vine din Japonia şi aparţine agenţiei de turism Unagi Travel.
Această agenţie organizează excursii speciale pentru… animăluţele de pluş ale clienţilor. Ideea e că, dacă stăpânii (sau proprietarii?) nu pot pleca în concediu şi-n excursii, măcar să-şi trimită ursuleţii şi pisicuţele de pluş în vacanţă.
Agenţia plimbă pe bune animăluţele astea şi le face poze în diferite locuri. Un soi de YOLA obiectiv turistic cu ursuleţul de pluş.
Povestea ţine deja de câţiva ani şi pare să aibă un oarecare succes. Turul capitalei Japoniei, Tokyo, costă 45 de dolari. O excursie în Kyoto face 95 de dolari. Se oferă şi un „mystery tour” de 35 de dolari.
Deşi toată chestia sună ca o prostie înduioşătoare, există şi unele efecte terapeutice. O femeie care suferea o depresie severă după ce s-a îmbolnăvit şi şi-a pierdut capacitatea de a se deplasa singură şi-a trimis animăluţul de pluş în excursie, iar fotografiile cu el în diferite locuri din Japonia au determinat-o să înceapă o terapie de recuperare care a însănătoşit-o.
Încă un lucru. Mă întreb dacă s-ar găsi un grup de oameni inimoşi în ţara asta care să participe la un proiect inspirat de găselniţa de mai sus, în beneficiul copiilor bolnavi şi nedeplasabili. N-ar costa mult – jucăriile ar fi expediate prin poştă, numai să fie făcute câteva fotografii cu ursuleţii copiilor la obiective turistice importante. În fine, e o idee care mi-a venit când scriam, aşa că e nerafinată. Poate în viitor, nu ştiu…
13 comentarii Adaugă comentariu
Din idei simple, nerafinate apar faptele bune.
Succes Vlad !
Ideea pare grozavă.
În același timp articolul ăsta mă face să-mi doresc să fiu ursuleț de pluș. 😀
ar fi tare interesant 🙂
o ideie trasnita dar care ar trebui incercata
Aceasta idee am vazut-o in filmul „Le fabuleux destin d’Amélie Poulain” (original title) in care eroina principala recurge la acest gest (cu ajutorul unei prietene steward-ese) pentru tatal ei, din acelasi motiv (depresia).
Oricum, e doar o mica parte. Daca nu ai vazut filmul, il recomand cu drag 🙂
Multumesc!
Să înţelegem că avem deja fotograful? 🙄
(Acum, dacă tot are sculă nouă şi performantă…)
Sincer nu știu cât s-ar bucura un copil văzând o poză cu ursulețul lui pe Rarău, mă gândesc că adulții au o capacitate mai mare de a se agăța de lucruri simbolice – însă dacă aș vedea că merge și aduce bucurie m-aș băga imediat pentru zona Vatra-Dornei și apropierile, trimiteți plușurile la Bucovina…
Ideea e buna și cred ca s-ar putea realiza usor in virtual, fotografii sunt destule pe Internet.
O idee foarte buna ce ar trebui pusa in practica!
Eu ma bag, Vlad. Duc plusul in deplasare si ii aduc si un „fratior” de acolo. 🙂
Cu mare placere! poate ca tot acest experiment imi va face calatoriile si mai placute , un fel de terapie si pentru ghidul plusului ^_^
Stewardesa de meserie
Cred sincer ca ar avea succes! Spun asta pentru ca am cunoscut in ultimul timp, oameni care calatoresc cu o jucarie de plus si ii fac poze/filmulete in acelasi stil prezentat aici.
Desi erau tineri in jur de 30 de ani, se pare ca ursuletul de plus era unicul lor amic/obiect de atasament stabil. Si poate avea un efect terapeutic.