Cazul Bordei-Satul Francez: scurtă istorie a unui abuz al municipalităţii

Primăria Municipiului Bucureşti are de plătit peste 150 de milioane de euro despăgubiri şi penalităţi soţilor Constanda, din cauză că nu şi-a respectat un contract încheiat cu aceştia în urmă cu 5 ani, prin care schimba terenul din Satul Francez cu cel care a devenit Parcul Bordei. Sentinţa a fost dată ieri de Curtea de Apel şi este executorie, ceea ce înseamnă că soţii Constanda pot bloca acum conturile Primăriei până când aceasta plăteşte – sau, dacă decide să facă recurs, doar prin plata unei taxe de 20 de milioane de euro, bani care, evident, nu există în buget, informează postul România TV. Ce va face acum dl. Sorin Oprescu, primarul general?

Ştirea e destul de seacă şi nu include nici unul dintre tristele detalii care au dus la acest deznodământ. Sentinţa de ieri de la Curtea de Apel are în spate o poveste ce spune ceva important despre abuzul, minciuna şi nedreptatea ce guvernează, în continuare, o mare parte din relaţia autorităţii cu cetăţeanul. Aveţi un pic de răbdare şi citiţi-o, pentru că e interesantă:

Povestea începe înainte de cel de-al doilea război mondial, când statul român a expropriat o serie de familii ce deţineau terenuri în marginea aerodromului Băneasa, pentru extinderea acestuia. Familiile respective au primit în compensaţie alte terenuri, în marginea bălţii Herăstrău, lângă Şoseaua Nordului. Acolo, aceste familii s-au apucat de grădinărit şi au cultivat legume zeci de ani, până când Ceauşesc a decis că nu merită să stea la marginea Herăstrăului. Familiile au fost evacuate şi n-au primit nimic în schimb.

După revoluţie, oamenii şi-au cerut pământurile înapoi în justiţie. Era evident că le vor primi, pentru că fuseseră naţionalizaţi abuziv. În ciuda acestei evidenţe – şi a legii însăşi, primăria Capitalei, condusă atunci de Crin Halaicu, a permis începerea unui proiect imobiliar pe terenurile respective. S-au construit case acolo, cu un împrumut de stat, în timp ce procesul cu foştii proprietari era în curs. Aşa a apărut Satul Francez, un cartier exclusivist care a intrat în posesia Primăriei când împrumutul respectiv n-a mai putut fi plătit. Primăria a închiriat cartierul şi a încasat nişte milioane de euro anual din asta – în timp ce procesul cu foştii proprietari continua.

Când, în cele din urmă, oamenii au câştigat, s-au dus la primărie cu sentinţele care-i puneau în drept. Halaicu plecase, mai trecuseră pe acolo şi Ciorbea, şi Lis, dar acum era vremea lui Traian Băsescu. Băsescu a considerat că Primăria are nevoie de banii încasaţi din chiriile din Satul Francez şi le-a oferit oamenilor, drept compensaţie, un teren în altă parte, pe malul lacului Floreasca: bine-cunoscutul Parc Bordei, cu precizarea că parcul nu era parc în actele primăriei, ci doar un teren oarecare, ce putea fi dat la schimb şi pe care, legal, se putea construi.

Păgubiţii au devenit despăgubiţi; ei au luat pământul de pe malul lacului Floreasca şi aici a intervenit Costică Constanda, care a cumpărat de la ei terenul din Bordei ca să dezvolte un proiect imobiliar.

Şi aici a izbucnit scandalul. Primăria nu a acceptat cererea dezvoltatorului de a începe construcţiile, pe motiv că terenul e un parc.

Constanda a demonstrat în instanţă că parcul nu era parc, deci avea dreptul legal să construiască – şi a şi blocat conturile Primăriei în baza unei sentinţe care-l îndreptăţea la despăgubiri. Bucureştenii s-au enervat că din oraş urmează să dispară un spaţiu verde şi au început să protesteze. Confruntaţi cu pierderi de popularitate, politicienii de la primărie au decis să renunţe la afacerea din Satul Francez. Mai bine să nu mai încaseze Primăria nişte bani decât să încaseze ei şuturi de la oameni. Adriean Videanu şi Consiliul Local i-au oferit lui Constanda Satul Francez în schimbul terenului din Bordei, ca să închidă controversa. Constanda a fost de acord, dar a pus două condiţii: ca parcul Bordei să devină parc şi în mod legal, aşa cum voiau oponenţii proiectului său, şi să i se dea voie să-şi dezvolte proiectul imobiliar în Satul Francez. Primăria a acceptat şi a semnat garanţii în acest sens. Bordeiul a devenit Parcul Bordei şi în acte.

În schimb, nu i-a mai dat lui Constanda voie să construiască nici în Satul Francez, deşi îşi luaseră acest angajament. De ce? Because fuck you, de-aia. Şi probabil şi pentru că ar fi vrut ceva şpagă şi n-au primit ce aşteptau.

Aşa că păgubitul a dat din nou în judecată Primăria şi Consiliul Local şi a câştigat. Ieri, Curtea de Apel a dat înapoi Primăriei Satul Francez şi a obligat Consiliul Local să le plătească despăgubiri de peste 150 de milioane de euro soţilor Constanda.

Problema e, ştiţi prea bine, că Primăria n-are banii ăştia moştenire de la mama Primăriei. Banii Primăriei sunt ai noştri. Noi suntem cei păgubiţi de ilegalităţile consilierilor locali.

În urmă cu ceva vreme, Sorin Oprescu a fost întrebat ce se va întâmpla dacă, cine ştie, Curtea de Apel îi va da cumva dreptate lui Constanda. Oprescu a spus că, în calitate de primar general, se va îndrepta împotriva membrilor fostului Consiliul Local, care au refuzat să respecte contractul cu Constanda şi din cauza cărora s-a ajuns în această situaţie. Mi-ar plăcea să-i văd căutaţi de portărei şi scuturaţi de bani, dar tare mi-e teamă că n-o s-apuc eu ziua aia. Însă, oricare-ar fi deznodământul acestei triste poveşti de abuz şi şpagă, să ţinem minte ce pagube pot provoca nişte politicieni rău-intenţionaţi care decid că nu vor ei să respecte legea, uite-aşa.