Dacă aşa vrea Dumnezeu

Maria, 47 de ani, bolnavă de TBC. A ieşit la soare peste drum de sanatoriu, lângă ruinele unui palat boieresc. Când vorbeşte, mai mult de 3 cuvinte la rând nu poate spune fără să ia câte o înghiţitură de aer. Maria nu respiră, înghite aer aşa cum înghiţim noi câte un dumicat prea mare. Te sufoci numai privind-o.

Are trei copii, „dintre care unul mort”. Familia, „vai de capu’ lor”, îi căinează de parcă ea ar s-ar fi ascuns aici de rudele sărace cu vreun loz câştigător în plasă. Ia medicamente, face tratament, „îmi dă şi oxigen”, dar dacă aşa vrea Dumnezeu, să fie ea bolnavă… Din 2000 s-a betegit, de la necazuri, de la viaţă, „de la mai ştiu eu ce…” Are un inhalator cu ea, dar e gol, costă două sute de mii doza şi n-are bani de nicăieri. Mai stă un pic aici, la soare, şi se duce.