În discuţia cu Cristian Lupşa, la Săptămâna de Ştiri, am remarcat paradoxul situaţiei: vorbeam la tv, pentru un public de câteva zeci de mii de telespectatori (foarte probabil mai mult) despre o revistă pe care foarte mulţi n-o vor ţine niciodată în mână – pentru simplul motiv că are un tiraj de numai 1.500 de exemplare.
Moartea audienţei? Eu cred că nu. Mi s-a părut nu doar că lumea ar trebui să afle despre proiect, ci şi că aceia care au auzit câte ceva, până acum, vor să ştie mai mult. Ce m-a încurajat să-l aduc pe Cristian în studio a fost interesul evident pentru proiect manifestat pe Twitter, pe Facebook, pe bloguri. Reacţia colegilor din platou şi din regie, în timpul interviului de azi, a confirmat acest interes, constatat prin alte locuri.
Apoi m-am dus la lansare, duminică seară, la un club cam tenebros din centrul Bucureştiului, şi aproape n-am putut intra în spaţiul happeningului propriu-zis. Au fost foarte mulţi oameni – am fost, de fapt, foarte surprins de aglomeraţie.
Ce naiba, când s-a mai lansat o publicaţie într-o asemenea înghesuială?
Cred că sunt mai multe motive pentru interesul publicului. Printre acestea, nuanţa de exclusiv, de ediţie limitată, de colecţie; buzz-ul sympa de pe net; jucăuşenia titlului, anti-convenţionalismul fotografiei de copertă; poate şi unele dintre semnături.
Dar, peste toate, cred că factorul determinant a fost curăţenia ideii.
Cu Decât o Revistă, câţiva jurnalişti s-au declarat, de fapt, exasperaţi de comercializarea peste măsură a presei. Aveau opţiunea să bodogănească în surdină, ca toţi ceilalţi din breaslă, să-şi plângă pe umeri, reciproc. Au dorit să facă însă un pas în afara mârâielii fără finalitate – au decis să ofere publicului viziunea lor asupra genului de presă în care cred. Au scris, au desenat, au fotografiat şi au editat pentru plăcerea lor şi a publicului – nu pentru profit, nu pentru buget şi nici pentru cotă de piaţă. Au făcut-o gratis, n-au vândut publicitate, n-au dat socoteală nici unui board şi nici unui patron.
Să fim înţeleşi: DoR nu este vreo probă de genialitate jurnalistică; nu va face nici o gaură-n cer; nu va lua nici un Pulitzer. Dar nu e nici un bai – arareori presa deţine adevărul absolut, mai ales pe cel despre sine.
Dar DoR este în primul rând un demers curat – iar asta îi va scuza, până la urmă, majoritatea stângăciilor.
Încă ceva: prin interesul aşa de mare faţă de publicaţia aceasta independentă, publicul a exprimat şi el ceva – şi anume, că-şi doreşte să consume presă, dar presă curată.
Oamenii n-aveau de unde să ştie cum arată revista, cum sunt scrise textele, cum e paginată şi cum e redactată. Dar au crezut că, măcar într-o privinţă, pot fi siguri de ceva:
Că nimeni nu-i va păcăli.
19 comentarii Adaugă comentariu
Perioada de criza din ultimul an a scos la iveala si lucrurile meseriase din presa prea relaxata de pana acum. Am impresia ca sunt din ce in ce mai multe yone din media care incearca sa abandoneze rutina. Si asta nu este rau
Au avut o promovare foarte buna pe facebook.
Citeam fiecare noua insemnare de-a lor si imi venea sa iau cablul ala de la stecker si sa-l leg de gatul lui Dobro.. „Baaa, hai mai repede cu revista, ca de nu de mana mea mori… ” :))
Toate bune şi frumoase, dar când apare conţinutul revistei şi online? Că doar prin Facebook şi Twitter s-a promovat şi s-a aţâţat cel mai eficient curiozitatea cititorilori.
Poate au venit aşa mulţi pentru că revista era gratis. 🙂
Of, si n-am prins una. Poate imi imprumuti si mie si zau ca o dau inapoi. Sunt curioasa.
Mie imi suna foarte rau… „Decat o revista”???? Poate „Numai o revista”, sau „Doar o revista” sau „Decat o revista, mai bine altceva…” – poate am turbat eu, dar mi se pare cam agramata formularea.
Hamsia – pe bune???? Cum de nu şi-o fi dat seama… :-))))))))
He! „Dăcât o revistă” …. Adică… aşea… dă Bucureşti! He!
Someone, …l-ai bagat mai rau in ceata pe Hamsia.
am observat, fiind in prima fila la lansare, ca ai facut si niste poze. cand si unde le vedem si noi 🙂
Au spus in emisiune ca o sa fie si online, asa ca o sa ajunga la multi interesati, chiar daca tirajul a fost mic 🙂
Hamsia are dreptate… cu doua exceptii: 1. nu a turbat; 2. formularea nu e cam agramata, ci agramata de-a dreptul. Si naiv-smechereasca.
Iar TVR Cultural ii face mare reclama mare… Si nu pe role!
„decat” cerea acolo o constructie negativa.
Oana – n-o să le vezi, pentru că-s nasoale. Abia când am ajuns am descoperit că n-aveam la mine ce-mi trebuia.
Fraţilor, numele „Decât o Revistă” e o ironie la adresa celor care cred că asta e forma corectă (sau au dubii).
Joi public in Observator cultural un interviu cu Cristian Lupsa despre DoR. Am aflat ca sunt sanse sa existe un numar 2! Am pus de azi pe blog un scurt fragment din interviu. Eu abia ieri am prins un numar, imi place si-mi doresc sa continue povestea DoR.
Cum se poate ajunge sa se citeasca aceasta „Revista”?