guest-post de Alina Petrescu
Mogulul pe stil vechi. I run my papers for propaganda. Lordul Beaverbrook a spus lucrul ăsta, cândva în prima jumătate a secolului trecut. Beaverbrook a fost poate cel mai mare mogul de presă. Şi de la care ar trebui să înveţe toţi cum să-şi folosească imperiile media ca să-şi transmită mesajul. Atât de bun era, încât spre finalul Primului Război Mondial a devenit şeful Ministerului Informaţiilor – adică fix ministerul care se ocupa de propagandă… Era pe vremea când mogulilor li se spunea baroni de presă ŞI pentru că aveau titlu nobiliar. Sub patronatul lui Beaverbrook, cu oamenii angajaţi de el şi amprenta lui pe fiecare pagină, Daily Express a devenit, în anii 40, cel mai vândut ziar din lume.
Mi-am adus aminte de Beaverbrook pentru că în ultima lună am citit articole despre alţi trei (foşti sau actuali) proprietari de platforme media care pot da lecţii oricui.
Ultimul mogul autentic în viaţă. Rupert Murdoch. Are în buzunar The Times, The Sun, New York Post, Wall Street Journal, Sky TV etc etc etc. În Vanity Fair, e subiectul unui feature despre lupta pentru succesiune în interiorul familiei Murdoch (bătrânul are 77 de ani şi 6 copii. Pe ultimii doi i-a făcut cu o chinezoaică cu aproape 40 de ani mai tânără decât el, pe care a luat-o de nevastă în 1999. Absolventă de Yale, Murdoch nu şi-a ales-o de pe vreun catwalk). În anii ’80, Murdoch a schimbat pur şi simplu istoria jurnalismului britanic, când şi-a mutat, în mare secret, toată producţia de ziar de pe legendara Fleet Street. Într-o noapte, le-a zis „flit!” sindicatelor de tipografi, care se ştiau indispensabile, şi a digitalizat totul. M-a amuzat să aflu din nou, în articolul din Vanity Fair, cât de tipicari sunt uneori oamenii cu geniu în business (şi nu numai). În fiecare dimineaţă, Murdoch mănâncă porridge (porridge?!?! nu caviar????) şi la prânz merge MEREU la acelaşi restaurant şi, după ce consultă atent meniul, comandă MEREU acelaşi lucru. Nu mai contează ce, dar mi se pare interesant cum cei care ajung foarte sus tocmai pentru că au spart canonul, au idei fixe despre ceea ce vor să mănânce, de exemplu.
Mogulul ştirilor 24/7. Ted Turner a inventat cele trei iniţiale din cauza cărora, oroare!, a luat Robert Turcescu bilă neagră de la un invitat. CNN a fost primul post de televiziune de ştiri around the clock. În revista Time, fostul mogul de presă (că între timp s-a lăsat de presă şi moguleşte prin alte domenii) a răspuns la 10 întrebări pe care i le-au adresat cititorii.
Unul îl întreabă ce crede despre planul anti-criză de 700 de miliarde de dolari – când conduceam CNN, nu aveam niciodată bani şi zău dacă am cerut vreodată să mă salveze statul, zice el.
-Credeţi că din cauza conceptului de breaking-news 24 de ore din 24 s-a diminuat valoarea jurnalismului analitic?
-Nu. Cred că oamenii au devenit mai interesaţi de ştiri în general. Ştirile de ultimă oră nu merg în profunzime şi nu analizează. E nevoie de reviste şi ziare pentru asta. De la televiziune afli titlurile şi apoi, pentru profunzime şi perspectivă, deschizi presa scrisă. (Aoleo! Şi când dăm ultima oră că a fost accident pe DN1 ce facem?)
Mogulul 2.0. Arianna Huffington are cel mai influent website pe teme politice. Din lume, cred. Huffington Post există numai pe net şi e un fel de mega-blog colectiv, sub patronajul Ariannei. Femeia e prietenă cu multă lume sus-pusă, inclusiv cu cel cu care acum toţi ar vrea să fie prieteni – Barack Obama. Supranumit Preşedintele 2.0.
HuffPo a avut, în septembrie 2008, 4,5 milioane de vizitatori unici. Ce-am citit eu despre Mrs. Huffington? Că tocmai a strâns 25 milioane de dolari de la investitori şi că banii îi va folosi ca să extindă site-ul, dar şi să dezvolte partea de jurnalism de investigaţie. 25 milioane de dolari. Şi noi ne mai întrebăm care e viitorul presei.
Alo? Domnu Petreanu? Cum iţi sună Petreanu Post? Hai, action!
18 comentarii Adaugă comentariu
Action, action, Alina, da’ stai să mă împrietensc şi eu cu Obama un pic 🙂
sau cu cabral. am eu numarul lui 🙂
Si despre mogulii nostrii cand scrii un review? avem si noi cativa.
Alina mi-a luat o piatră de pe inimă. Deci, vom exista şi pe viitor, chiar dacă puţin altfel. Aşteptam ca finalul să fie dedicat mogulilor noştri, dar, dacă mă gândesc bine, cred că e mai bine aşa. S-ar fi diluat postarea 😀 Asta nu înseamnă că nu aşteptăm o postare nouă pe tema ce a propus-o deja Vlad 😀
sefu, iti dau 1 RON, ca-s student si sarac. da contu’
Mogulii noştri, mogulii noştri… Nu v-aţi plictisit? Toată lumea vorbeşte despre mogulii noştri… boring 😀
Serios, Vlad? 😛 Adică nemulţumitului i se ia darul? :))) Io nu mă uit foarte des la TV ca să-mi dau seama, de aceea aştept informaţii noi de la Alina. De fapt, chiar sunt curioasă cum vede lucrurile un ziarist bun şi foarte credibil şi nu un analist. Că la TV, cât am prins io, numai analiştii îşi dau cu părerea despre moguli 😀
Bine, atunci îţi promit că scriu eu săptămâna viitoare despre cel mai mare mogul media din România 😀
…abia astept! 😀
Adică matale susţii că Voiculescu şi Vântu şi Patriciu nu sunt moguli? Mogulii noştri sunt mai moguli decât ai lor!
Yupi, ce uşor eşti de convins, Vlad 😀 Te laşi manipulat de cititori :)) Am zis io ca nu cumva să sară altcineva şi să spună că-i o conspiraţie la mijloc 😆
ma intrebam cand o sa te hotarasti. daca ai nevoie de trupe da un semn 🙂
Draga Vlad,
Traiesti intr-o tara de rahat, stii si tu asta. Deci…continua sa scrii, esti mult peste ce se difuzeaza acum la Anetnea 1, 2 si 3, respectiv, 75% balarii, de dragul audientei.
Daca stau sa ma uit la Capatos si celeleatle balarii de la Antena 1, 2 si 2, as putea sa te intreb inocent…
E un punct de vedere. Una din diferenţe e că mogulii lor au făcut bani în ţări în care banii se fac mai uşor. Unu. Doi, CNN-ul a câştigat enorm mergând pe risc şi investiţii uriaşe financiare, mai ales în platforme de prealuare a programelor şi diplomatice (plus, programe serioase). Foarte fain scris, oricum.
Vlade, cred ca shi eu tzi-am facut propunerea de a deveni free-lance pornind de la blog acum cateva luni….
…tzi-ar trebui vreo 20 de penitze credibile care nu pot sa se manifeste in alta parte
eu daca ash fi tu, nici n-ash mai sta pe ganduri…
@ vlad: eh, lasă că te descurci tu şi fără obama. yes, you can!
@ stan, satmareanca: nu v-aţi plictisit de ai noştri? comparaţia e conţinută în povestea mogulilor lor, nici nu mai are sens să scriu.
@ anca gradinaru: cred că e tocmai invers. mogulii lor au făcut bani în ţări unde banii se fac mai greu. la noi e cu tunul. la ei e mai degrabă cu lupta tactică.
O comparatie intre „mogulii nostri” si „mogulii lor” este imposibila, iar explicatia vine din insusi termenul de mogul.
In Romania, cuvintul mogul este folosit in termeni peiorativi, pentru ca a avut ghinionul sa se dezvolte intr-un moment in care presa se polariza in grupuri economice (devenite, intre timp, „de interese”).
Mogul inseamna pentru romani un nabab (sic!) care dispune dupa bunul plac de bunurile media din dotare, desi un principiu de baza spune ca ziarul este in proprietatea patronului, dar continutul este al publicului.
Personal, am auzit pentru prima data termenul MOGUL in facultate, iar aceasta eticheta il atragea automat atunci pe Rupert Murdoch. Nu era nimic negativ, nimic anormal in cuvintul care acum a devenit arhicunoscut.
Cuvintul Mogul s-a nascut la noi din nevoia de a defini practici mioritice ale patronilor care au descoperit ca presa este mai mult decit o afacere.
Acum un an, l-am intrebat pe Mihai Circiog, fondatorul EVZ, daca stia ce inseamna „mogul” la inceputul anilor 90, cind el detinea o buna parte din media romaneasca (Evenimentul zilei, parte din Tele 7 abc, Expres, Academia Catavencu). Raspunsul lui sustine deformarea termenului in timp: „Nu stiu, si nici acum nu stiu ce ar putea sa insemne. Din punct de vedere filologic, termenul nu avea semnificatiile care sunt astazi.”