Dimineaţa unui chelner şi violenta dispariţie a tuturor căpăcelelor de ceainic

Dimineaţa, când se-ncheie emisia, loveşte năprasnic foamea, deci adesea facem teambuiding cu omletă şi bacon prăjit pe la vreun fastfood de mall, în apropiere. Până miercuri, aveam chiar şi unul preferat, cu masa noastră – nu că ar fi contat, că la ora aia oricum nu era nimeni pe acolo.

Miercuri, restaurantul dispăruse, şi împreuncă cu el şi celelalte trei sau patru învecinate. În locul lor, un uriaş panou publicitar, la care ne-am oprit să ne uităm cu gura căscată, ca-n Twilight Zone. Am întrebat în stânga şi-n dreapta, dar nimeni nu părea să ştie ce s-o fi întâmplat.

Ne-am mutat în gaşcă pe partea cealaltă, unde aveam eu informaţii că, la etaj, o altă cârciumioară are meniuri de mic dejun. Chelnerul, însă, nu ştia.

– De care meniu matinal?
– Din ăla cu ochiuri şi şuncă. Şi roşie şi măsline. Şi ceai.
– Cum îi zice?
– Nu ştiu cum îi zice, dar tocmai ţi-am spus ce are în el.
– Nu ştiu, n-am auzit. Io-s mai nou.
– Păi poate întrebi.

Omul, îndatoritor, s-a răsucit pe călcâie şi a parlamentat cu o colegă vreo 5 minute, după care au dispărut amândoi.

Un sfert de oră mai târziu, cam când simţeam că ne plesneşte hipoglicemia, a revenit cu documentarea.

– Avem numărul 1, cu ochiuri, şuncă, măsline, ardei şi băutură, ceai sau cafea.
– Aşa.
– La numărul 2 e cu omletă şi cu… lapte.
– Şi mai ce?
– Păi… capucino.
– Şi numărul 3 există?
– Da.
– Cu ce?
– …cu unt…
– Da?
– …şi încă nişte lucruri.

O zi proastă, ce să-i faci. Dar când au adus ceaiul, situaţia s-a înveselit:

– Păi căpăcelele?
– N-avem căpăcele.
– N-aveţi căpăcele la ceainice? Cum să n-aveţi căpăcele la ceainice, dar unde sunt?
– Nu sunt, nu le mai avem.
– Da’ ce, le-a furat cineva?
– Nu, s-au spart.
– TOATE?
– …da.
– Păi cum?
– S-a împiedicat un coleg cu tava.
– Tava cu capace de ceainic?
– Da…
– Câte, dom’le?
– Nu pot să vă spun, dar nu mai avem nici un căpăcel. Decât ceainicele.

Apoi a venit meniul nr.1. Ciuclaru a primit o roşie stricată. N-a mâncat-o. Ca ofertă de împăcare, i-au adus două clătite ceva mai târziu. Nici pe alea nu le-a mâncat. Pricinos, ce pot spune.