Dacă vrea cineva să vadă cât de urât poate fi Bucureştiul, să aştepte o după-amiază de februarie cu lapoviţă şi, înainte de-nserat, s-o apuce pe malul Dâmboviţei, în jos, spre Glina.
În majoritatea oraşelor europene, râurile care traversează oraşe adună, pe maluri, cele mai frumoase clădiri, parcuri, amenajări urbane. Nu şi Dâmboviţa. Cu excepţia Palatului de Justiţie, nu şi Dâmboviţa…
Şi, undeva pe dreapta, la vreo doi kilometri în câmp, a ieşit din pământ, tumoral, un morman de beton, înalt de vreo 10 etaje: cartierul Confort City.
Confortul cui?
8 comentarii Adaugă comentariu
Chiar, Vlad. N-am fi făcut şi noi o capitală pe Dunăre.
Dar cat e de locuit? 🙂 Din cate am remarcat eu asta-vara, nu prea… poate din cauza tumorii de care povestesti 🙂
În Dâmboviţa ieste peşti? Că dacă nu ieste, de ce m-aş duce pe mal??? Evental ca „să mă rîd” de ăia care nu găsesc locuri de parcare la uscat.
Bucurestiul este un oras urat si pe Dambovita si in oricare alta parte a lui. Sunt si „oaze” de frumusete dar cand spui „sahara” nu te gandesti la oaze de verdeata ci la desert – asa este si cu Bucurestiul. Sunt cateva cladiri de o frumusete (si valoare) de necontestat, „inecate” in mizeria cladirilor … ma gandeam sa spun „comunisto-socialiste” da imi dau seama ca nu este vorba numai de cladiri din perioada ’44 – ’89 ci si dinainte de aceasta perioada dar si de dupa ’89.
Cauza ? cred ca, in primul rand, este totala lipsa de viziune a „edililor”; apoi, saracia, prostia si nemernicia. Nimeni nu a inteles orasul, nimeni nu a gandit mai departe de cat sa „scoata” din mandat si nimeni nu a gandit mai departe de cozorocul sepcii.
Am vazut, deci se poate : un oras important unde „poti sa dai cu tunu'” si nu gasesti nici macar un aparat de aer conditionat agatat de fatada vreunei cladiri; la noi vezi tot felul de aparata agatate de oriunde, intr-o devalmasie respingatoare – precum niste negi pe faţa unui om, oricat de frumos proportionata ar fi aceasta faţă, tot urata este.
Dar acesti „negi” nu sunt singura problema, poti sa gasesti case vechi, de stil, la care tocăria de lemn si geam simplu a fost inlocuita cu tocărie de PVC si geam termopan. Apoi sunt tot felul de aparitii „moderne” de un prost gust „de referinta”, in mijlocul unor zone cu cladiri vechi. Apoi sunt cladirile vechi lasate in paragina cu ferestre si usi lipsa, tencuiala scorojita, bucati de zid distrus sau cladiri vechi vopsite strident, precum machiajul unei curve batrane. Si peste aceste case „obosite”, ca un bandaj murdar si fetid, mai gasesti cate o reclama, fie ciudata fie chiar idioata. Zonele neterminate ale „victoriei socialismului” sunt ceva aparte, uneori nu numai urate ci chiar infricosatoare …
Cum spuneam, Bucurestiul este un oras urat, oriunde. Poate ca este chiar expresia „victoriei” socialismului. Sau poate „doar” o victorie a indiferentei, nemerniciei si saraciei locuitorilor si a „edililor” pentru care acest oras nu a fost decat o „trambulina” sau o „oportunitate”. Niciodata „acasă”.
Dar primul cuvant care imi vine in minte cand ma gandesc la Bucuresti este „murdar” si abia apoi „urat”.
confortul efectului … lomo .
Bucurestiul este un oras voit industrial, construit prin negarea spiritului uman de libertate. Spatiul public nu intrece necesitatea imediata.
Iar ce a urmat dupa revolutie s-a subordonat nevoii de profit.
Ä‚la?
Adevărat confort!
Apăi… să vă spui io cum stă treaba cu „confortul” ăsta! Stau prin Titan… aproape de metrou, iar vara…, te apuca amocul când erai izbit în olfactiv de putoarea emanată de Protan. Slavă Domnului că s-a oprit producţia mai anul trecut (ştiu fraţii Negoiţă de ce!). Ceva mai încolo…, dar nu foarte departe, este şi groapa de gunoi a Bucureştiului, sau mai altfel spus… un alt focar de infecţie, o altă zonă emanatoare de miasme.
Dat fiind faptul că zona nu-i tocmai păzită şi nici foarte locuită, la adăpostul nopţii întreprinzătorii tuciurii au reuşit să facă dispărut gardul de protecţie aflat de-a lungul Dâmboviţei, astfel încât la cel mai mic accident provocat de un derapaj necontrolat rişti să sari cu maşina-n râu.
Tot acest peisaj dezolant este întregit de coşurile celor de la CET…, la care se mai adaugă şi liniile de transport de curent de înaltă tensiune…, nemaivorbind de munţii de gunoaiele aruncate alandala…
Dacă până la podul de la Mihai Bravu mai arată cum mai arată…, zona cuprinsă între pod Mihai Bravu şi linia de centură a Bucureştiului este sub orice critică… O mizerie!
Nu ştii că pe acolo se trece repede-repede pentru că miroase îngrozitor?