Elena Udrea: totul sau nimic

Mă ceartă câţiva cititori pentru că tac în scandalul ăsta declanşat de Elena Udrea. „Eşti băsist, complice, iei bani de la aia, de ce nu zici nimic?”

Păi, nu, adevărul e ceva mai simplu şi mai banal. Adevărul e că nu-nţeleg mare lucru, de-aia nu zic. Citesc şi eu ce scriu alţii care-s mai deştepţi şi ştiu fără greş chestii şi lucruri şi mă mir de perspicacitatea lor. Eu sunt ceva mai încurcat în cazul ăsta. Mi se pare că e un joc în evoluţie, dar nu-mi dau seama dacă abia începe sau dacă e la final – aşa că-mi cer iertare dacă am înşelat aşteptările unora dintre vizitatori, dar nu am răspunsuri strălucite şi nici explicaţii-panaceu.

Până una alta, remarc că nimic din ce spune Elena Udrea n-a fost sau nu poate fi probat (măcar deocamdată), dar tot ce spune e plauzibil, într-un anume fel. Elena Udrea nu-şi asumă nimic din ceea ce acuză (după cum observă CTP, „nu este vorba de nimic ce a văzut doamna Udrea, ce a auzit cu urechile ei; e vorba numai de relatări a ce ceea i-au spus diverse persoane”), dar toate acuzaţiile sunt formulate în aşa fel încât să-i creeze o legendă de victimă a sistemului, că poate cineva-i va lua, totuşi, apărarea, când va trece de la blana de leopard la zeghea-zebră, într-un viitor nu prea îndepărtat.

Un amic crede că Elena Udrea face „ca o pisică pe care încerci s-o scoţi de după calorifer trăgând-o de coadă”. E amabil. Mie-mi sugerează mai degrabă o cârpă de spălător, mustind de jeg, din care se scurg zemuri negre de cum încerci s-o ridici de pe pardoseală: orice-ai face, tot te stropeşte pe picioare.

Dar poate că greşesc. Poate că Elena Udrea are dovezi pentru ce declară şi poate că ele urmează, cândva (cât mai curând, ar fi necesar). L-o fi înregistrat Dorin Cocoş pe Florian Coldea vreodată? Cum ar fi? L-o fi înregistrat chiar ea pe Victor Ponta, când transmitea mesaje de la Traian Băsescu şi şeful SRI? Ce frumos ar fi!

De fapt, ce afirmă acest fost ministru al unui guvern român, politicianul susţinut până-n pânzele albe de Traian Băsescu, chiar pe la marginea Constituţiei şi mult după limitele ridicolului, ce descrie această favorită prezidenţială este de fapt o satrapie orientală, controlată până în detaliu de şeful poliţiei secrete, culmea! fără ca cineva să-şi fi dat seama („parerea mea este ca lucrurile acestea s-au vazut prea tarziu; a fost prea tarziu cand toata lumea s-a prins de ce se intampla in realitate” – Elena Udrea).

Elena Udrea afirmă că în România:

– mafioţii plătesc taxe de protecţie către media la ordinul şefului operativ al SRI
– oamenii de afaceri sunt protejaţi sau, dimpotrivă, scoşi de pe piaţă la ordinul şefului operativ al SRI
– că numirile la vârful Justiţiei se fac la iniţiativa, în urma manevrelor şi sub presiunile şefului operativ al SRI
– că şeful operativ al SRI se ocupă de manipularea sondajelor de opinie, de formarea majorităţilor parlamentare, de acoperirea unor fraude electorale, şi se implică direct în cursa prezidenţială, prin susţinerea unuia dintre candidaţi, în dauna celuilalt
– că şeful operativ al SRI dezinformează şi manipulează şeful statului (care, iată, e salvat de o blondă cu blugi mulaţi pe cur, care se constituie în „sursa alternativă de informaţii”)

Acum, eu ştiu că toate aceste ipoteze sunt apetisante şi cărniţă gustoasă pentru orice observator al vieţii publice din România, unde se petrec mai mereu lucruri inexplicabile (sau măcar ilogice). Dar, ca orice altă teorie a conspiraţiei, şi teoria deţinerii totale a României de către şeful serviciului secret are defectul că prea explică totul, deodată.

Pe de altă parte, de ce am scuti SRI de suspiciuni? De ce n-am bănui această organizaţie închisă, complet netransparentă, de abuzuri? De ce am scuza-o? Abuzul şi corupţia înfloresc în sistemele opace, nu în cele supuse privirilor publice. Cine supraveghează şi cenzurează SRI? Comisia parlamentară de control? Ştiu puţine glume mai proaste decât ideea asta, că un grup de parlamentari anonimi şi cu principii de râmă monitorizează şi cenzurează cumva serviciul secret din România. Şi atunci, cine? Poate că se supraveghează ei, între ei? Poate că-i ţin sub lupă americanii? Cine se asigură că vreun agent de mare calibru din SRI n-o ia cumva razna, nu se-mbată de-atâta informaţie şi putere şi nu încearcă să controleze el societatea, în loc să se lase el controlat? Cine-l împiedică?

De ce am crede că-i imposibil ca Florian Codlea să fi făcut măcar unele din cele de care-l acuză Elena Udrea? Moise zice aşa: „presupunând că generalul Coldea este un om care a adunat atâta putere şi informaţii (şi, probabil, chiar este, în fond, ăsta este jobul său), nici SRI-ul, nici un alt serviciu secret din lume nu l-ar lăsa vreodată de sub control”. Cu alte cuvinte, dacă ar fi adevărat, în SRI ar fi avut loc vreun soi de puci, nu? pentru repunerea situaţiei sub control. Asta înseamnă să credităm SRI-ul cu puterea de a-şi produce singur anticorpii democratici. Am îndoieli mari în privinţa asta, mai ales după încercările repetate ale Serviciului de a trece legile Big Brother (supraveghere fără mandat judecătoresc? pe bune, SRI?)

Deci iată cum ce spune Elena Udrea e simultan şi necredibil dar şi plauzibil.

În fine, 3 concluzii (cred că putem fi cu toţii de acord cu acestea):

1. Nimeni nu e corupt şi nu corupe doar aşa, pentru plăceri filozofice. Dacă SRI e corupt, asta ar trebui să se vadă în averile unora (tuturor? Doamne fereşte!) dintre şefii săi. Follow the money e un filtru-turnesol deosebit de eficient.

2. Traian Băsescu e primul mânjit de zbaterile de găină decapitată ale Elenei Udrea. Fie că e adevărat ce spune Elena Udrea, şi atunci a fost un ticălos fără margini, 10 ani, cauţionând SRI şi lăsându-l să se dezvolte tumoral; fie că nu e adevărat, şi atunci e un mare prost pentru că a sprijinit-o, promovat-o şi recomandat-o mereu pe această femeie mincinoasă şi fără morală, care e în stare de asemenea spectacole dizgraţioase când o bate pe umăr mâna lungă a legii.

3. În fine, principala concluzie este că mai avem mult până să ne luăm ţara înapoi şi că avem nevoie disperată de partide noi şi de morală în politică. Aici îi dau dreptate lui Traian Băsescu, care a spus că actuala clasă politică a expirat. Aşa e, a expirat, el inclusiv. Nu mai putem vota nimic din ce există acum.

(ilustraţie – Shutterstock)