Experiență yunikă cu noii mei ochelari printați 3D

De o săptămână, port ochelari Yuniku și știu că niciodată n-o să mai folosesc altceva decât acest gen de ochelari super-personalizați. Lumea se vede altfel prin ei, la propriu!

Am mai scris despre Yuniku, aici. Este o tehnologie care construiește efectiv de la zero ochelarii pe care urmează să-i porți, în funcție de particularitățile feței tale.

Nu suntem nici identici, nici simetrici, nici perfecți (cu excepția neveste-mii). Avem distanțe pupilare diferite, nasuri mai mici sau mai mari, urechi în planuri diferite, capete mai țuguiate, mai rotunde sau, ce să-i faci, mai pătrate. Oculistul, un profesionist bineintenționat, poate stabili el foarte bine cum trebuie să stea lentilele ochelarilor pentru o vedere cât mai bună, dar apoi tot depinzi de stocul de rame al magazinului – poate se găsește ceva suficient de lat pentru tine, dar, din păcate, nițel prea scurt, poate că găsim ceva potrivit, dar cu o formă care nu te avantajează, poate că toate-s ok dar culoarea este chiar de nepurtat, așa că se impune un compromis, hai să alegem ramele astea care încap pe după urechi, chiar dacă se sprijină nițel pe pomeți, mai împingi și tu cu degetul în sus când îți cad pe vârful nasului.

Imprimarea 3D rezolvă problemele acestea. Ochelarii sunt făcuți su misura, cu lentile HOYA, pentru tine și numai pentru tine – de unde rezultă și o calitate superioară a vederii.

Dar Yuniku nu înseamnă doar tehnologie precisă, ci și design și estetică: ramele vin în numeroase colecții și culori, astfel încât nu doar că lentilele sunt așezate perfect pe fața ta, dar și forma și culoarea ramelor pot fi selectate și verificate virtual, 3D, apoi, în funcție de gusturile personale.

Pașii sunt următorii:

1. Examenul oftalomologic și stabilirea rețetei de lentile.
2. Scanarea feței și construirea unui model 3D.
3. Introducerea datelor în computer.
4. Așezarea virtuală a lentilelor în poziția ideală, în funcție de particularitățile feței, și amplasarea ramelor în jurul acestei poziții ideale.
5. Reglaje, personalizare estetică, apoi comandă pentru tipărire 3D.

Am fost la Optica-Vedere (la Baba Novac cu Dristorului, în București), unde am trecut prin toți pașii de mai sus în mai puțin de o oră. Pe scurt, povestea (video) a proiectării ochelarilor mei Yuniku este aceasta (primele rame propuse nu s-au potrivit, așa că am trecut la altă colecție):

(https://youtu.be/0Gb1cJOO9HQ)

În două săptămâni, au fost gata.

M-am dus să-i ridic, i-am pus pe nas și… oau! Lumea a devenit, brusc, mult mai clară, mai precisă, mai… largă.

Acum, să vă explic: eu am dioptrii semnificative, atât la distanță, cât și la citit. Fără ochelari, văd ca sub apă – adică practic deloc. Port ochelari cu lentile progresive de ani de zile și, într-o vreme, pentru că-mi creșteau dioptriile foarte repede, schimbam ochelarii anual, deci sunt expert fără voie în calitatea ochelarilor mei.

Când mi-am scos ochelarii mei cu lentile progresive scumpe și i-am pus pe cei Yuniku HOYA, reacția chiar asta a fost – oau! – spre amuzamentul politicos al personalului din magazin: “vedem asta mereu, stați liniștit”.

Faptul că lentilele stau în poziția ideală chiar se simte, fără nicio îndoială. Câmpul vizual este mai larg și claritatea este mult mai bine precizată pentru cele trei zone de vedere, la distanță, la apropiere medie și la citit. Ramele însele sunt mai ușoare decât cele pre-produse, și se simt, cumva, mai rezistente la flexare sau răsucire.

În plus, da, au venit cu inițialele mele pe unul din brațe: VP.

Prețul? Nu-i de șagă: începe de la 3000 de lei, cu bătaie înspre 6000, în funcție de opționale (lentile fotocrome, reactive la UV, protecții suplimentare etc).

Merită? Depinde cât de scumpă ți-e lumina ochilor.

10 comentarii Adaugă comentariu

  1. Un articol util in primul rând pentru a intelege evolutia tehnologica. Apoi sa intelegem ca se poate si in Romania. Din punct de vedere tehnologic. Mai ramane sa se poate si accesa serviciile acestea, tot in Romania. Din punct de vedere financiar, desigur.
    Prețul este prohibitiv pentru majoritatea angajatilor din Romania. In principiu. Practic, dacă renunți la fumat, la anul vei putea avea cei mai mișto ochelari. ;)

    Thumb up 5
    • Tehnologic, in Romania, ai acces ca in Europa de vest (mult mai avansata decat North America de multe ori) in ce priveste optometria si stomatologia (mai sunt poate si alte domenii, dar pe astea doua le-am “testat”, din pacate). Acum, pretul, daca ar fi doar renuntatul la fumat, un an de zile, eheeeei!…. Sa nu fii nevoit sa renunti la mancare si servicii, asta e marea chestiune.

      Thumb up 0
  2. parca esti Ciorbea

    Thumb up 3
  3. Aha !!!Sigur imi voi permite ochelarii astia când voi avea si eu o pensie de cel putin 2500 lei nu de 1100lei Adica niciodata !

    Thumb up 1
  4. Ne puteți, vă rog, spune și prețurile? Consultație, ochelari.
    Multumesc.

    Thumb up 0
  5. Pretul nici nu mi se pare atat mare, cam atat am ajuns sa dam in ziua de azi pe telefonul in care ne stricam ochii toata ziua.

    Thumb up 4
  6. Salut Vlad.
    Sun și eu biciclist de când mă știu!😄
    Mic miop.
    Dar din cauza/ datorită datei din buletin, am apelat și la + că nu-mi mai ajungea lungimea brațelor sa citesc mic.
    Persoană activă, fac progresivi.
    Am refuzat 3luni să-i port!
    Nu puteam conduce cu ei!!
    I-am refăcut, cu minime ameliorări a stărilor de ” nu vad nimic”!
    Cu ambiție, îi port de vreo 2ani, dar în continuare am momente in care îmi displac!
    Soluția propusă de tine pare foarte atractivă, însă prețul, in lei, la nivelul nostru, totuși e cam sus!
    Totuși, un contact pentru CLUJ?
    Am să caut și eu…
    Ms.

    Thumb up 0
  7. #10

    bre, io te-nțeleg; cumva fac parte și eu din secta asta a ochelariștilor…deși în mod normal văz monstruos(zități), sunt un mare fotofob, mai ales la volan; așa că, soare sau zăpadă, eu am nevoie de ochelari de soare atunci cînd conduc;
    și, acum vreo 10 ani, am descoperit Sfîntul Potir, Graalu’ ochelarilor de soare…la Polaroid…frameless și cu niște lentile blue-grey….mmmmm….puteam să-i port și noaptea…asta pînă cînd m-am așezat cu curu’ pe ei și, fără ramă fiind…
    ani de zile am terorizat dealerii lu’ Polaroid (la Roma era să mi-o fur, la propriu, de la o cucoană furioasă că-mi scosese toate cataloagele) da’ degeaba, nu se mai fabrică… toate rudele știu de problema mea (cineva mi-a făcut cadou nu’ș ce firmăciune -javier bardrm și reese witherspoon au prin filme, dejaba)…
    cu trei ani în urmă, văr’miu din state îmi scrie: “ți-am găsit sticlele! i-am luat pe ebay cu doojdădolari; ți-i aduce unchiu-tău la vară”!! două luni am stat ca pe jar…
    au venit! modelul era același doar că un număr mai micuți iar lentila mai spre negru…ce să zic, îi pot așa, alternativ cu nește raibani…da’ ăia primii…
    io însă de altceva intrasem…știm cu toții că “happy wife, easy life”, da’…”Nu suntem nici identici, nici simetrici, nici perfecți (cu excepția neveste-mii).” la nici un an de la nuntă…
    bravo Ione, magna cum laudae car’vasăzică…să faci un print screen după frază, și cînd (dacă) te-o mai contrazice Vlad, în loc de “talk to the hand”, pac, printscrinu’…
    ce-și face omu’ cu tastatura lui…

    Thumb up 2

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest blog folosește serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.