Se vorbeşte zilele astea, poate mai puţin decât ar trebui*, despre fişa matricolă a unei eleve de clasa a VII-a. O chema Drăghiciu Felicia şi notele arătau despre ea că era bună la limba română, la „scriere frumoasă”, la „cântec” şi la desen, dar nu prea grozavă la matematică şi „fizico-chimice” – dar cine-i bun la toate?
Mai ştim despre Felicia că avea imaginaţie, memorie şi atenţie foarte bune şi că putea fi un foarte bun conducător, dar că stătea abia „mijlociu” cu sârguinţa, onestitatea şi spiritul dreptăţii. Era sociabilă şi voioasă, avea putere de muncă şi nu era prea influenţabilă. Voia să se facă învăţătoare iar educatorul ei considera că „îi este indicată atât o profesie teoretică cât şi practică”. Felicia era al doilea copil născut în familia ei, în care era îngrijită „bine”, desigur şi graţie stării „sociale şi materiale potrivite” a părinţilor.
Toate aceste date (şi altele) vin din modul în care era monitorizat şi îndrumat un elev în învăţământul de dinainte de comunism. Iată, pe atunci şcoala îşi lua în serios rolul de formator al individului.
Fişa matricolă a Feliciei Drăghiciu din comuna Şona, Făgăraş, este din anul şcolar 1939-1940:
Pe vremea aceea, România încă se mai îndrepta într-o direcţie bună.
Apoi a venit războiul: mai întâi cel propriu-zis, apoi cel al comunismului împotriva naţiunii. La sfârşitul acestuia, românii ajunseseră să completeze altfel de fişe:
E o cartelă de pâine, pentru cine nu înţelege sau n-o mai recunoaşte. Adică un cartonaş pe baza căruia puteai cumpăra o pâine pe zi – dacă găseai.
_______________
*nu ştiu care este sursa primară a fişei matricole a Feliciei Drăghiciu. Eu am găsit-o pe acest blog.
14 comentarii Adaugă comentariu
Am prins chiar si cartela pentru cartofi, nu doar pentru paine. Si cozile la orice, si ratia lunara de alimente…
din pacate, acum avem parte in continuare de cozi…
Aveam cartelă de pâine, cartelă de ulei, aveam cartelă de „gaz” (petrol lampant) ca ne trebuia si asa ceva ca se tot lua curentul cateva ore seară de seară. Aveam și rație de zahăr.
Sau cartela de benzina: 20 de litri pe lună. Din motive abisale s-a introdus și circulația doar o duminică din două (par/impar, pentru cine își amintește). De ce să mai restricționezi circulația dacă benzina este deja restricționată? Dar stai că mai e, la primii doi fulgi de nea se interzicea circulația în toată țara, pe motiv de înzăpezire, timp de 4-5 luni. Eh, toată România era din categoria Emil Bobu.
Hmmm… Draga Vlad… eu tin minte ca totusi la scoala (pana in 89) ne ceream date despre familie cam in fiecare an si cu siguranta exista o astfel de foaie matricola…. 😉
Va dati seama? Deci daca pierdeai mizeria aia, pierdeai un ‘drept’. Acela de a „ridica painea” ! 🙂
Cam da.
Ma mir ‘cu voce tare’ pt ca acu’ mi se pare de un ridicol sublim. Atunci cind stateam la coada nici nu observam formularile astea.
Fecioru-miu (24 de ani) se mira tare acu’ o saptamina: „Cum adica proces verbal semnat?” El isi imagina ca proces verbal e un mp3 de la vreo curte de justitie.
Sau ‘cod numeric personal’ – ce-i aia (ca suna cam a lagar) si de ce sa-l stiu daca e in acte?
A, si-mi aduc aminte cum povesteam prin ’97 de cartele de astea unui american get-beget si-i explicam cum lumea se ingramadea pt ca erau cantitati limitate si se termina. Ei bine, m-a intrebat „daca se termina, de ce nu dadeau telefon sa mai aduca de la depozit?” 🙂
uitasem cum arata o cartela din asta. doar la paine erau la noi, in oraselul pierdut la marginea tarii.
dar coada la hartie igienica, oho!, de cate ori n-am facut. de cacat faza
Impresionanta foaia matricola. Am citit si articolul de la sursa si intr-adevar, dupa aceasta foaie ai putea scrie un roman cu viata Feliciei, pana la momentul absolvirii. Chiar si dupa 🙂 , daca-ti imaginezi ce ar fi putut face, vazandu-i notele si profilul psihologic (!).
E dovada unei societati normale si functionale pe care nu stiu daca o vom mai regasi vreodata.
Pe troll-ul din mine il framanta cateva intrebari:
1) Oare cu SEI-ul ultrainformatizat al lui Andronescu, Siveco & co nu ar fi trebuit sa putem spune/afla mai multe despre viata, performantele si viitorul copiilor nostri?
2) Oare, in 1939, li se cereau copiilor bani pentru „fondu’ clasei” si daca da, ce faceau cu ei?
Painea (la cartela) se cam gasea… Cateodata numai fara sare, cateodata neagra-rau, cateodata rece-ca-piatra, dar o gaseai.
Restul nu. Adica nu se gaseau pe fata, in magazin, dar cu putina „mobilizare” si „dat din aripioare” gaseai cam toate chestiile de baza.
Sunt oare singurul care se gandeste ca in anii respectivi (anul scolar 1939-1940) eram in plina dictatura carlista si caruia i se pare ca statul dorea sa stie cam totul despre individ, ca sa-l incadreze bine in viziunea conducatorului iubit?
Pe mine nu ma induioseaza de loc ca sunt scrise atatea in fisa matricola. Ma inspaimanta. Ma face sa ma intreb de ce doreau sa stie toate acelea.
Cam intuiesc, de exemplu la una dintre ele: cu examenul antropometric te judecau deca erai bun de luat in armata si trimis pe front. In alte tari, iar la noi dupa circa 1-2 ani, daca erai bun de deportat.
Nostalgia ne orbeste, dar bagajul la care ne raportam e subtirel. Bunaoara, pe blogul unde a gasit @petreanu imaginea, comentatorii cred ca eram deja sub sovietici.
Dictatura Carlista…
Sigur. Sunt curios, cum le mergea pe vremea aia lui Maniu si Bratienilor in inchisoare. Pentru ca era dictatura, nu? Da, stiu, activitatea partidelor politice era formal interzisa, dar nu asta era ideea.
Apropos, „dictatura carlista” era un termen foarte uzitat pina in ’89, si pe urma in perioada „democratiei originale”.
Sigur, nu-l ridic in slavi pe Carol al II-lea, consider ca ideea ca in 1939-1940 tara se afla in directia buna e un pic cam exagerata, desi, daca ne gindim la ce a urmat…
Poate daca mai sapati, o sa gasiti si ce subiecte se dadeau la admiterea in liceu si facultate. Erau cu siguranta mai grele decat acum. Liceul si facultatea nu erau pentru oricine. Nu avem acum mai multa inteligenta nativa decat atunci. Dar vrem ca ai nostri copii sa faca o facultate, pentru ca toata lumea face. Iar ei ies din liceu si facultate „arsi” si fara nicio motivatie. Bref, an de an nivelul scade si nu, nu numai la noi.