Habar n-am cum au reuşit s-o facă fără să observ, dar 10.000 de hamsteri obezi trebuie să fi trecut în fugă peste mine, vineri spre sâmbătă noapte. Presupun că alţi 5.000 au găsit răgazul unui giga-campionat de şotron cu tălpi ude pe pielea mea. Mă doare tot corpul şi nu se vede vreo vânătaie.
Nu că aş putea să şi verific. Mă străduiesc să privesc fix, numai în faţă. Orice privire aruncată la stânga, la dreapta sau în sus îmi trage câte un bobârnac în fundul ochilor.
În mod firesc, din moment ce acuitatea vizuală a scăzut, a crescut sensibilitatea altor simţuri. Auzul, de exemplu. Liniştea din casă n-a fost niciodată mai zgomotoasă. Mă aud respirând (sau cum s-or fi chemând acum piuiturile alea pe care le scot din piept). Tastatura e un şir de petarde, explodând pe măsură ce adaug litere acestui text. Mai am puţin şi voi auzi adunarea în careu a gândacilor din bucătăria vecinului (mereu am fost convins că acolo e cartierul lor general).
De tuşit, tuşesc puţin. Nu pentru că n-ar fi rost de tuse, ci din prudenţă. Tuşesc ca eroul acelui banc care a luat un flacon de laxativ în loc de antitusiv. Ce, mai avea curaj? Aşa şi eu: fiecare acces îmi detonează un vagon de dinamită în cutia craniană. Se adaugă cohorta de pitici cu costumaşe din glaspapir ce se dau pe tobogan, dinspre amigdale spre bronhii.
Cu mucii nu-i bai, deocamdată. Îmi închipui că mucii vor veni ceva mai târziu, acum nu trece nimic prin fosele nazale. Nici măcar aerul. Respir cu gura căscată, ca un peşte de 90 de kile tras la mal.
E foarte multă vată în casă iar eu plutesc în ea. Nu ştiu cine a descărcat-o, dar a făcut treabă bună. E peste tot, de la podea la tavan, un spaţiu complet vătuit. Pe undeva, e şi un dispozitiv care ţiuie întruna, pe la vreo 25.000 Hz. N-ar fi rău dacă l-aş putea găsi, l-aş sabota cu un ciocan de 3 kile şi aş încerca să adorm dup-aia.
15 comentarii Adaugă comentariu
Uite un ceai de muşcheţel cu un plic de fervex în el. Face minuni!Eu nu am mai răcit de 4 ani, pentru că, la primul simptom (oricare ar fi el: durere de gât, nas înfundat, stare subfebrilă, tuse)aplic chestia asta. De regulă, ma îmbolnăvea jumătatea, că dacă tot împărţim bune şi rele…de ce nu şi o gripă ?! 🙂 Dar m-am prins de mişcarea cu fervexul şi o aplic instantaneu, tot aşa cum se duc şi germenii, viruşii,hamsterii obezi sau piticii ăia cu costumaşe de glaspapir de care vorbeai :))
Însănătoşire grabnică! Ai grijă de tine!
Atâta timp cât încă mai ai simţul umorului, mai ai şanse de revenire la normal 🙂
Hai somn uşor!
P.S. Să crezi tu că nu tuşeşti :-))
nici aici nu mai am scapare! tocmai ce-am incercat sa fug de cartea de boli infectioase ca sa dau peste tabloul clinic de infectie de tract respirator superior,ce-i drept, mult mai plastic prezentat! 🙂
partea buna e ca daca a inceput sambata, mai ai cam pana vineri (conform cartii)! 🙂
sa te faci bine!
Doar 90 de kile? 😀
ca de la bolnav la bolnav iti urez sanatate si multa rabdare… de o saptamana trag cu gripa asta si sincer in afara ca am facut vanzare farmaciilor nu vad nici un rezultat….
SANATATE!
Hamsterii aia cred ca au aterizat direct din Insulele Solomon….
Off topic: Unde iti pot adresa o intrebare personala? 😉
Vă mulţumesc tuturor pentru compasiune, urări de bine şi sfaturi. Ca orice bărbat cu guturai, am nevoie de spijinul moral datorat bolnavilor incurabili. Femeile spun că ne alintăm, dar ce mai contează când suferinţa strănutului repetat e atât de intensă… :)))
alk: mailul meu de la antena 3 – prenumele.numele la antena 3.
da` văz că deştele nu te dor. sau scriu hamsterii ăia, în goana lor nebună? măi, tu i-ai dresat.
Pregateste-te pentru trei saptamani de „tras” si nu te expune fara sens. Virusul luat a fost prea diferit de schema imunitara si acum organismul lucra la noaua schema. Lasa-l sa-si faca treaba asa cum stie el si nu-i sta-n cale. Sa te faci bine!…
Imi place mult noua fotografie. E foarte… stylish. Prima nu mi-a plăcut niciodată. Acum pot să-ţi spun..:))
Mie-mi plăcea mai mult cealaltă, deşi asta e, într-adevăr, făcută de un super fotograf (cealaltă era rezultatul unui telefon mobil). Dar am pierdut-o aseară, când am umblat imprudent la template… că m-a apucat cheful de schimbări :-))
Cunoashtem. Shi empatizam intru suferitza ta. Problema este ca daca o tratezi, trece in sapte zile, daca nu, trece intr-o saptamana.
Bea ceai de mushetzel, cum zice innuenda. Bea ceai de lamaie (doo – trei lamai fierte la foc pritocit, vreme de vreo 10 minute, sa moara toata vitamina C din ele) si / sau suc de lamaie.
Shi pregateshte-te, dupe faza cu piticeii si cu hamsterii obezi, sa treci prin urmatoarele: tuse de itzi va sfashia plamanii, urmata de tuse de magar batran, in combinatzie cu o perioada de muci galore, apa curgand din nas cvasi-continuu. Intre timp ochii te vor durea in continuare, acea durere surda, seaca, de parca ti-ar fi bagat cineva nisip intre globul ocular shi gavane.
Sfatul meu: sunt niste exercitii de dezmortzire a ochilor care fac minuni in situatia asta. Crede-ma, le-am facut. Doare ca dracu, dar pe urma este a real bliss. E vorba despre secventze de cate 10 mishcari: la stanga – dreapta, incet si taaare, pana la refuz. Shtiu, doare. Pe urma sus – jos, tot de 10 ori. Pe urma te uitzi chiorash la radacina nasului. De 10 ori. Iar doare. Pe urma la varful nasului. Tot de 10 ori. Pe urma, bomboana de pe coliva: rotire inceata si cu globii oculari cat mai inspre margini intr-un sens, de 10 ori, pe urma in sensul celalalt, tot de 10 ori.
Pe urma pui palmele pe ochi si apesi incet, incet, si cresti progresiv apasarea pana simti ca nu mai potzi si ca itzi explodeaza ochii. Stai asa cateva secunde, pe urma ii dai drumu (ca altminteri chiar itzi explodeaza ochii 🙂 ). Doare ca dracu. Dar e deja mai bine. Si acum, la sfarsit, un masaj zdravan, in profunzime, cu palmele calde: rotund, incet, cu varfurile degetelor masezi globii, pe urma cu podul palmelor.
Shi o sa fie ceva mai bine. Cam un sfert de ora. Pe urma amortzeala se va instaura din nou. Shi o vei lua de la capat.
Tzi-am spus: cunoashtem. Tocmai am iesit de vreo doua saptamani din ea.
Bafta… 🙂
probabil ca daca rad acu in hohote o sa ti se para ca si cum pe strada ta s’au mutat toate ekipele cu pickhammer, asa ca o sa rad mai in soapta, cumva, pe muteste, precum cei trei neoni din acvariu. da’ e prea funny descrierea racelii tale, cu scuzele si simpatia de rigoare, ba chiar si empatia, ca ma incearca si pe mine ceva hasteri d’aia, deocamdata putini, si inca nu obezi.
sanatate! deci iti zic. si ca si mie imi placea mai mult imaginea ailalta 🙂
Turambar: …n-am curaj, omule… aia cu exerciţiile pentru ochi… mă doare numai când citesc ce-ar trebui să fac… sunt un laş nemernic, dar n-am curaj… O să încerc treaba cu lămâile, dar după cănile de vin fiert, dacă mai nimeresc bucătăria :-)))
Ilinca: râzi tu, râzi, Harap(iţă) Alb(ă), dar te-oi vedea eu… 🙂
io nu ma’ncurc cu raceli d’astea simple, te rog frumos! eu nu racesc, fac sinuzita direct! :))
+ la cata durere de masele am indurat lately, poti sa te simti razbunat. mai ales ca joi se prefigureaza o extractie masiva! de pe card – ca decontez nota de plata si la velvet nu e taman ieftin! 🙂