Iarna, noaptea dorm

Cumpăr mitralieră de tanc, tip Gatling, cu stoc aferent de cartuşe incendiare, cu vizare laser, în perfectă stare de funcţionare.

Aş monta afetul pe balcon, la mine la etajul IX. Pe la 3 dimineaţa, ar suna ceasul, mi-aş face o cafea, mi-aş lua scăunelul şi aş ieşi la aer, deasupra bulevardului Unirii. Aş chema un vecin să ţină banduliera şi să nu mă lase să adorm în post.

Când s-ar auzi, de la vreo 2 km, oroarea apropiindu-se, m-aş ridica în picioare, m-aş propti cu picioarele în pragul uşii, aş apuca mânerul mitralierei mele cu amândouă mâinile şi aş viza atent, cu un rânjet nebun, aplecat peste culată.

Aş trage serii lungi, evident, trimiţând rafale de ură pe ţevi. Ra-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta… KABOOM. Dacă aş nimeri măcar 3 dintre cei 20 de motociclişti ai iadului care fac curse noapte de noapte, prin defileul de beton al bulevardului, aş fi mulţumit. Aş savura flăcările, exploziile, artezienele de carne sfârtecată, schijele incandescente, urletele de agonie. Aş glumi apoi, relaxat, cu echipele anti-tero care mi-ar intra pe ferestre, în nori de cioburi.

Nu vorbesc serios, normal. De fapt, îmi face mare plăcere să mă trezesc noapte de noapte în urletul unor motoare supra-turate care scuipă gaze arse prin tobe minimaliste. Toate alarmele cartierului se trezesc şi ele, odată cu mine, câinii urlă, geamurile vibrează. O feerie. Le transmit „băgaţi-vi-le-n cur”tuturor buboşilor care cred că a fi mascul înseamnă să trezeşti cartiere întregi cu o pârţâitoare pe 2 roţi.

Oricum, de când m-am mutat aici, a început să-mi placă iarna. Dar numai acea iarnă cu zăpadă groasă, cu polei, cu viscol, cu zloată măcar… Orice care să ţină motocicletele sport în garaje.

Iarna, noaptea dorm.

AMR 3 luni.