Din deplasarea lui în Coreea de Nord, amicul Adelin Petrişor a recoltat intensiv: un film pentru TVR, un album foto (în curs de apariţie) şi un premiu internaţional pentru un set de 5 imagini pe care le-a tras la gigantica paradă organizată în această primăvară, la Pyongyang, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Kim Il Sung (şi care, aşa mort cum e de 18 ani, e în continuare preşedinte al acestei ţări imposibile).
Adelin a fost premiat, recent, la categoria “Editorial non-pro” a concursului International Photography Awards din Statele Unite. Puteţi vedea imaginile sale aici – ultima este izbitoare. Cu premiul acesta, Adelin s-a calificat în finala concursului pentru amatori, „Descoperirea anului”, împreună cu alţi 7 concurenţi (din peste 10.000 de înscrişi). Învingătorul va fi anunţat pe 8 octombrie, într-o gală dintr-aia, model american, ce va avea loc în Los Angeles – Beverly Hills, mai precis. Adelin a obţinut deja o sponsorizare de la F64 pentru a putea participa la eveniment.
Felicitări, prietene, şi baftă luna viitoare!
În altă ordine de idei, ca să rezolvăm doi iepuri dintr-o dată, să vă spun că s-a încheiat primul concurs de fotografie de stradă din România. Au fost înscrise 1.200 de fotografii (maximum 3 de cap de concurent). Cadrele câştigătoare, aici. Am obţinut şi eu ceva. Una dintre imaginile mele a fost selectată pentru expoziţia finală, din 28 septembrie, care va fi vernisată la Biblioteca Naţională:
Felicitări prietenilor de la Asociaţia Bucureştiul Meu Drag, şi mai ales lui Andrei Bîrsan, pentru entuziasmul şi efortul investite în acest eveniment.
13 comentarii Adaugă comentariu
Felicitari, baieti!
da, am vazut pozele lui Adelin. dar au un caption unic, intr-o engleza demna de Google Translate. nu stiu daca ii apartin sau nu. daca nu, si poate sa faca ceva in sensul asta, sa faca. da-i contactele mele ca il ajut.
Anca, acum cateva zile, mi-au cerut o explicatie foto, un cv, o fotografie etc. Eu le-am trimis, dar nu le-au publicat. Le voi scrie inca un email sa vad ce se intampla. Multumesc pentru oferta.
Mă bucur nespus pentru Adelin, i-am apreciat întotdeauna munca. Reuşeşte mereu să ne surprindă.
Felicitări şi ţie, aşteptăm expoziţia cu interes!
[Şi partea asta e doar pentru tine, nu ţin să o publici, pentru că e o chestiune de formă şi nu de fond, o întrebare retorică dacă vrei: de ce Pyongyang? De ce Kim Il Sung? Phenian şi Kim Ir Sen deranjează? 🙂 Merci. Sincerely yours 🙂 ]
Buna intrebare. Unii isi mai schimba denumirile. Beijing era Pekin in copilaria mea. Myanmar era Birmania. Pyongyang era,mintr-adevar, Phenian. Daca asa le place lor… Oricum, cel mai dragut a fost cand am primit la redactie, acum cativa ani, o scrisoare cam tafnoasa din partea unei ambasade care ne atragea atentiamca tara aceea despre care vorbeam la tv nu se chema Coasta de Fildes ci – ati ghicit – Cote d’Ivoire.
Vlad, colegii mei de la extern sustin ca pentru publicul nostru este mai bine sa pastram vechile nume. Din acest motiv, eu folosesc Phenian si Kim Ir Sen. Externistii de la TVR chiar sunt cei mai buni. 🙂
Merci pentru răspuns, Vlad.
Problema intervine când oamenii cu mai puţină carte cred că Pyongyang şi Phenian sunt două chestii diferite. Din păcate, o parte din ei ajung în presă…
Păi ăsta e cel mai bun președinte: mort, iar republica prosperă doar așa.
Bravo, Adelin! Bravo, Vlad!
Felicitari lui Adelin Petrisor, e un reporter bun.
Nu ma indoiesc ca pentru fotografiile alea merita atentia si premiul.
Pentru reportajele trimise de-acolo catre TVR, insa, nu prea l-as felicita. N-a pierdut niciun prilej sa tot sublinieze si sa ironizeze, cand nu se mira ipocrit, „dificultatile de comunicare” (ocolirea adevarului, frica de a spune altceva decat ar aproba Marele Conducator, priviri speriate in jur, rolul dublu al ghidului, intermediar si securist, etc) ale bietilor nord-coreeni, care ar fi trebuit sa-i aminteasca foarte pregnant de atmosfera de la noi d epe vremea Carmaciului.
Parea, si nu ma asteptam de la Adelin, plin de el ca un ilustru reprezentant al unei stravechi democratii, ceva cam ca Reporterul Francez in vizita printre roamani.
Poate ca cel mai bine il prind, insa, zonele de conflict, razboaiele, revolutiile in curs, etc..
monk, nu m-am mirat ipocrit sub nicio forma. Ori eu nu m-am facut inteles in reportaj, ori tu nu ai vrut sa intelegi. Am subliniat chiar ca Romania a trecut prin acel iad. Am aratat ca pana si PIB-ul nostru aschilambic pare mare in comparatie cu al lor. Daca nu ti-as fi prezentat toate anomaliile intalnite ( oameni spriati, ghizi-securisti, demonstranti schimbati pentru ca nu presteaza cu inima, soldati care motaie in scaune pentru ca sunt adusi cu multe ore inainte de reprezentatie etc) cum ai fi putut intelege ca acea tara este de fapt un mare lagar? Sub nicio forma nu am tratat lucrurile cu superioritatea unui occidental, ci cu intelegerea unuia care a experimentat in copilarie un sistem aproape la fel de dement. Nu stiu ce varsta ai. Sunt foarte multi care nu au trait nicio secunda in comunism. Ei trebuie sa vada ceea ce se intampla in Coreea de Nord si sa inteleaga ca, fara decembrie 1989, si Romania ar fi putut arata cam la fel.
Pai, nu tin sa dovedim care pe care.
Poate m-am inselat, poate trebuia sa privesc reportajele alea in cheie didactica, dar, impresia mea aia a fost, spusa mai sus, de caricaturizare usor ingrosata a foarte-semenilor nostri n-coreeni. Ceea ce m-a izbit, chiar daca nu cred ca am petrecut mai multi ani in comunism decat tine.
Si, nu trebuie sa-ti explic eu cate amanunte, intr-o succesiune de imagini si vorbe, te pot duce la o anume impresie.
Imi dau seama si de „imponderabilele” unei transmisiuni in direct, asa parca-mi amintesc ca nu erau montate.
Daca vreodata ai sa-ti revezi ceva din reportajele alea, cu distanta, poate ai sa observi cate ceva.