Istoria, în istorii mici

Precum fotografiile, ziarele sunt foarte bune să imortalizeze un moment din istorie. Nu vă gândiți la istoria mare, neapărat, la evenimentele cruciale, care schimbă destinele popoarelor, ci mai degrabă la istoriile mici, cotidiene, care descriu mai bine decât orice altceva preocupările, prioritățile, interesele și temerile unei comunități într-o zi anume dintr-un trecut pe care nu ni-l mai amintim sau pe care nu-l mai știm.

Istoricii ar da orice să poată consulta colecția de ziare a Imperiului Roman, dacă ar exista, sau edițiile duminicale ale ziarelor egiptene din perioada Vechiului Regat. Cum ar fi istoria dacă am avea măcar primele pagini ale unor cotidiene antice? Sau pagina de anunțuri?

Sunte pe cale să pierdem luxul ieftin al ziarului cotidian tipărit. Pe vremuri nu exista, în viitor nu va mai fi, din nou. Un ziar era (încă mai este) un diagnostic al zilei alcătuit din numeroase radiografii, analize, măsurători și cântăriri ale întâmplărilor zilei precedente. Internetul nu e organizat așa. Ziarul e un instantaneu. Internetul e permanent. Internetul câștigă prin viteză de reacție dar pierde prin relevanță și selecție editorială. Mă rog, nimic nou aici, asta e, valar morghulis.

Revenind. Dacă un ziar e o cernere editorială a actualității, o selecție, deci, pagina de anunțuri a ziarului e cea mai apropiată de istoria brută a comunității la momentul respectiv.

Luați cazul ziarului Anunțul Telefonic, primul ziar dedicat de anunțuri care a apărut după Revoluție în România. Apare de 26 de ani și încă mai apare în formă tipărită. Recent, redacția a republicat un număr de acum un sfert de secol – din 4 iunie 1991, mai exact.

E fascinant să vezi, după 25, ce ne descria la vremea respectivă. Ziarul poate fi văzut în formă scanată aici, și, dacă aveți câteva minute azi, la o pauză de cafea, dați-i o citire ca să înțelegeți cât ne-am schimbat, totuși, dar și ce a rămas la fel.

1991 era un an febril în România. Inflația începuse să muște rău din leu, euforia Revoluției se dusese, începuseră să apară primii îmbogățiți ai tranziției, se închideau întreprinderi, se făcea foamea. Erau oportunități peste tot, de toate felurile, dar îți trebuia curaj ca să le apuci. Privind în urmă, îmi vine să râd, fie și amar: ne temeam, cu toții, să nu pierdem ce aveam încercând ceva nou, dar, de fapt, n-aveam mai nimic și oricum urma să pierdem în prăbușirea economică ce a durat atunci un deceniu întreg.

Citind acum Anunțul Telefonic din iunie 1991, găsim disperarea de a încerca orice, dar nu în afara plasei de siguranță („tânăr, 25 de ani, caut de lucru orice, în afara orelor de serviciu”), primele escrocherii benigne, dar și ele cu limite auto-impuse, de bun simț („efectuez masaj magnetic pentru recuperarea sănătății, exclus cancer foarte avansat”), aflăm că încă puteai cumpăra un apartament de două camere în Dristor sau în Drumul Taberei pentru 5.000 de dolari, adică doar de două ori mai mult decât o înscriere, numai, la o mașină Dacia, care data deja din 1984 (și era deja perfect inutilă, doar că încă nu știam). Bărbații voiau sex, ca întotdeauna, și se lăudau că știu „Kama Fantra” sau, pur și simplu, își ofereau „orice serviciu” la domiciliul clientului, dar în pereche („tineri, 19 ani, prezentabili, facem orice serviciu la particulari”). Erau adaptate mici șmecherii la credulitatea românului abia intrat în capitalism („cu 100 Lei pe adresa Florin OP. 74, CP 9, informaţii despre o bună afacere”), erau începute afaceri cu potențial de milioane de dolari („angajez posesori de autoturism pentru activitate de taxi, condiții avantajoase”) și erau scoase la vânzare obiecte aflate la mare căutare cu doar doi ani în urmă, acum teribil de demodate și neinteresante.

Se spune că cea mai mare dificultate în înțelegerea istoriei este faptul că știm ce s-a întâmplat și, astfel, suntem victime ale prejudecăților. Acum știm că trebuiau cumpărate terenuri și apartamente în 1991, că trebuia să intrăm în politică – fie ca să ne îmbogățim, fie ca să nu-i lăsăm pe alții să se-mbogățească, depinde de caracterul fiecăruia – acum știm că întreprinderile de stat urmau să se ducă la fund, toate, și că trebuia să ne fi urcat în primele bărci de salvare. Acum știm o grămadă de lucruri despre noi, cei de-acum 25 de ani, dar să nu ne judecăm prea aspru pentru greșelile de-atunci.

În fine, pour la bonne bouche, iată și un set de anunțuri amuzante selectate de Anunțul Telefonic din edițiile anilor ’90:

Dorim să ne căsătorim dar mama soacră nu mă vrea pentru ca sînt săracă. Cine mă ajută? Tel. 75.05.41

Sorin, 23 ani, B/V/A, 1,84/72, caut o tipă de care să mă îndrăgostesc la prima vedere, gen New York. Tel. 45.93.10

Închiriez Dacia 1300 numai pentru lume selectă. Tel. 652.94.01

Căutăm posesor cioară dresată pentru realizarea unui film, plată avantajoasă. Tel. 13.70.94 orele 10-15, 39.90.40 ora 20

Măruţă Constantin, pensionar bogat din comuna Schela, etate 65 ani, dar nu mă dau pe cei de 55 ani, 1,72 înalt, 70 kg, prezentabil ager, fără vicii, nu fumez, nu beau, am vilă mare, grădină cu pomi şi vite, caut femeie de 55-65 ani, pentru căsătorie, fără vicii, serioasă, sinceră, credincioasă, să nu fie grasă, maxim 70 kg, să fie suplă şi frumoasă, să nu fie beţivă şi murdară, mă cunun cu ea. De preferinţă pensionară, sănătoasă şi muncitoare la munca câmpului, fără obligaţii, urgent până în Crăciun. Amatoarele să se adreseze în scris, recomandat. N-am telefon. Nu răspund la căsuţa poştală post restant şi telefon. Care nu-şi dau adresa nu sînt cinstite.

Pierdut glugă albă detaşabilă, zona ASE-Romană sau maxi taxi 502. Recompensă 200 Lei. Tel. 85.46.91

Angajez fată îngheţată zona Obor. Tel. 16.23.20

Caut cioban pentru fermă de capre. Cerinţe: să ştie să mulgă şi să pască. Tel. 45.06.31

Societate comercială declarăm pierdute actele firmei prin incendiere. Tel. 22.14.52

Casa de schimb valutar angajează secretară cu picioare lungi. Tel. 72.17.17

Căutăm distribuitori în cutii poştale. Tel. 45.63.44

Vând Schnauzer uriaş, mănâncă orice, îi plac copiii. Tel. 16.48.76

Repar acoperişuri la domiciliul clientului. Tel. 75.16.39

Vând pat dublu pentru 3 persoane. Tel. 86.14.82

Și câteva anunțuri din numărul aniversar:

Articol din categoria: ACTUALITATE, ADVERTORIAL

3 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Apropos de schimbari. Am avut ocazia sa urmaresc pentru cateva minute o emisiune pe TVR1 dedicata evenimentelor din 13-15 Iunie ’90.

    http://www.tvrplus.ro/emisiune-intrebari-si-raspunderi-5717

    Prima oara am crezut crezut ca e o inregistrare mai veche, de pe vremea lui Adelu si ale lui oua. Doar vorbeam de R. Theodorescu, Gelu Voican Voiculescu si Petrica Roman. Intervievati de reporterita de casa a lui Adelu.
    Ei bine ma inselasem. Era „proaspata”, 2016. Am ramas perplex cand am inteles despre ce se discuta acolo. Pe TVR, post national.
    Pentru acesti domni si pentru cei ca Eugen Nicolicea, am ramas si vom ramane „elemente huliganice” si „obraznicaturi”.

    Ceva trebuie sa cedeze grav in tara asta pentru a se schimba ceva cu adevarat.

    Nu poti, ca societate, sa iti pui intreaga speranta intr-o singura persoana. Ma refer aici la Kovesi. Trebuie ca fiecare din noi sa „fortam” schimbarea.

    0
    0
  2. Bai nu se poate mai frate, dupa ce avem problemele noastre in viata mai vin astia cu masina lor de propaganda. Ba anunturi auto, ba anunturi imobiliare, dar ofertele de locuri de munca nu sunt inca automatizate, deci noi pierdem.

    0
    0
  3. Nu s-a schimbat nimic. Retraim aceleasi drame! Nomenclatura se numeste altfel astazi.

    0
    0