Lectura, ca act al citirii, n-a fost întotdeauna o experiență solitară, încercată în tăcere. La început, cititul se făcea cu voce tare, cu public sau în public, ca o activitate socială prin care lectorul împărtășea cu audiența sa povești, întâmplări și pilde. Ba chiar unii istorici susțin că, până la un punct, cititul în tăcere era considerat o grosolănie, o lipsă de respect față de semeni, cărora refuzai să le oferi din înțelepciunea pe care o găseai într-o carte.*
Prima experiență de realitate virtuală, așa cum a mai fost definită, lectura a devenit – cel puțin în Europa – din ce în ce mai mult o experiență personală, odată cu răspândirea tiparului și a alfabetizării. Asta a încurajat gândirea individuală și aventurarea cititorului în zone altfel greu de explorat în public. A fost mai ușor să fie examinate gânduri subversive, de pildă, în vremuri în care „subversiv” putea însemna, de pildă, doar să pui la îndoială infailibilitatea autorităților, fie acestea statale sau religioase.
Cu transformarea cititului în act solitar, oamenii au câștigat în putere de introspecție dar au pierdut, cumva, un anume tip de legătură socială. Nu spun c-a fost rău sau bine; așa s-a întâmplat. Emoțiile lecturii erau trăite, până atunci, de grupuri, unindu-le; apoi, aceste trăiri au devenit mult mai personale, dând mai multă putere individului. Pentru europeni, individualismul a amorsat competiția și creativitatea și a reprezentat cheia succesului și a dominației mondiale, cel puțin pentru o vreme.
Cum era când lectura era un act public? Deși nu se mai întâmplă de sute de ani, știm cu toții, de fapt, cât de frumos era, pentru că fiecare dintre noi am participat (sper) la astfel de experiențe, în copilărie, atunci când ne-au citit părinții sau bunicii povești. Pentru mine, cel puțin, este de neuitat magia acelor seri lungi în care stăteam nemișcat, pe un fotoliu, ca să nu tulbur cumva universul creat de tata prin citirea dintr-o carte, cu glas tare, a unor fabuloase întâmplări.
Cu asta, să venim în prezent, la Târgul de Carte Gaudeamus, care are loc la Romexpo (mai ține până duminica asta, grăbiți-vă) și unde poate fi găsită o instalație fascinantă, Laboratorul de Imaginar, care interpretează grafic, pe un ecran, emoțiile provocate de lectură, în funcție de undele cerebrale citite de un headset. Instalația este creată de scenograful independent Adrian Damian, cu sprijinul BRD – Groupe Société Générale, în parteneriat cu CINETic și Aural Eye și cu susținerea tehnică a unui vechi amic, Bogdan Savonea.
Iată ce se întâmplă acolo:
Cumva, în acest spațiu, lectura devine, din nou, un act public, amintindu-ne de copilărie, fie că e vorba de copilăria fiecăruia dintre noi, fie de cea a societății.
Remarc și implicarea din ce în ce mai hotărâtă a BRD – Groupe Société Générale în susținerea unor proiecte culturale, fie că acestea sunt festivaluri de teatru (Sibiu, București, Alexandria), fie că sunt festivaluri muzicale (SoNoRo Conac, Turneul Stradivarius), fie că sunt evenimente de amploarea Târgului de Carte Gaudeamus, unde banca este partener pentru al 3-lea an consecutiv și unde, iată, oferă vizitatorilor o experiență inedită prin Laboratorul de Imaginar. Vă recomand să-l vizitați și să-l încercați.
_________________________
*) găsiți aici un articol interesant despre felul în care a fost schimbată societatea occidentală prin trecerea de la lectura cu voce tare, în public, la lectura solitară, în tăcere.
1 comentariu Adaugă comentariu