Măgărușul la USL

De ceva vreme încoace, PSD joacă „măgăruşul” cu PNL. Pasează câte un subiect de colo-colo printre numeroşii lideri de care dispune, în timp ce Crin Antonescu aleargă zăpăcit după el, de la unul la altul, fără să-l prindă vreodată. Orice schemă sau fentă de interceptare încearcă şeful liberalilor, Ponta, Dragnea, Năstase, Sârbu, Ivan şi oricine altcineva din PSD îi suflă mingea în ultima clipă cu un rânjeto-zâmbet larg pe faţă. E un soi de „poliţist rău-poliţist bun” practicat în grup, între un suspect gata condamnat şi o brigadă întreagă de maneuvrieri de partid care din istoria manevrei şi a lucrăturii politice îşi trag seva.

Nu că l-aş plânge în vreun fel pe Crin Antonescu, căruia trebuie că-i îngheaţă sudoarea pe spinare când realizează că se pregăteşte să iasă din politica mare pe mâna lui, aruncat peste bord de PSD când îi va prinde mai bine co-partenerului său de guvernare, Victor Ponta, dar mai ales baronilor care-l stăpânesc pe acesta. Cine l-a pus pe Antonescu să-şi dezguste simpatizanţii sinceri cu tumbele lui slugarnice pe la PSD şi PC? Fă-le plecăciuni acum, domnule Antonescu, cât vrei, nu-i mai aduci înapoi.

PSD a dat „un ultimatum” PNL, titrează unele site-uri, cerându-i să accepte o a doua comisie parlamentară de anchetă asupra tranzacţiei cu terenul agricol din Călăraşi de care beneficiază familia Băsescu. Mai există o comisie dintr-asta, constituită acum câteva zile. De ce e nevoie de încă una, când nici una dintre ele nu poate decide, de fapt nimic? Şi, nu în ultimul rând, USL n-are nevoie de nici o cmisie şi nici măcar de vreun fel de argument legal pentru a-l suspenda pe Traian Băsescu – nu văd de ce ar căuta unul acum (plus că nici nu vrea nimeni din USL, de fapt, suspendarea lui Traian Băsescu, în afară, poate, de Dan Voiculescu).

Pentru că aşa se joacă măgăruşul, cu fente şi pase în ultimul moment, să exasperezi fraierul din mijlocul cercului. Antonescu aleargă după subiect, ba vrea, ba nu vrea comisie. Ponta spune că a vorbit cu el la telefon şi că-i de acord (schemă). Antonescu spune că nu, n-a vorbit (încercare de preluare). Ponta dă un ultimatum (fentă). Se face şedinţă, „cu scântei”. Antonescu pleacă fără un cuvânt (a mai ratat o intercepţie). Ponta declară că Antonescu „a înţeles greşit, că unul vorbea de comisia mică, altul de comisia mare” (schemă). USL rămâne împreună (fentă, pasă, temporizare).

Iar timpul trece în defavoarea lui Crin. Când să spargă USL? Fiecare moment pare greşit. PSD şi-a făcut majoritate şi poate menţine guvernul fără PNL – şi şi-a făcut majoritatea parlamentară în timp ce-l umplea pe Crin de pupături. PSD a trecut legea descentralizării – legea baronizării României – cu ajutorul PNL, ceea ce dă putere şi resurse baronilor politici; păi cum să renunţe PNL la felia de cașcaval chiar acum? Şi, peste toate, vine iarna şi guvernul a obţinut anul acesta o creştere economică peste aşteptări. Cum să spargi USL în situaţia asta?

Crin Antonescu este în scădere de popularitate şi, vorba lui Vasile Dâncu, dacă nu-şi ameliorează scorul, PSD nu va risca să meargă la prezidenţiale cu el. Ar fi şi culmea, pe bune acum, ca o alianţă de guvernământ cu 70% din parlament să rateze Cotroceniul din cauza unei promisiuni făcute acum vreo 2 ani unui candidat-mârţoagă. Crin Antonescu e din ce în ce mai disperat şi ar da orice ca să-şi mai găsească ceva electorat – iar aici intervine fiara politică Traian Băsescu, al cărui nas pentru sânge de politician rănit e mai sensibil ca al rechinului. Băsescu face un joc străveziu fluturându-i lui Antonescu „electoratul dreptei” pe la nas; nu mai există „electoratul dreptei” care să urmeze indicaţiile lui Traian Băsescu, mai ales pentru a-l vota pe co-președintele USL, dar Crin Antonescu e prea confuz ca să înţeleagă asta – de aici şi toată alergătura lui în cerc din ultima vreme.

Antonescu va muri (politic) de epuizare în cercul făcut de amicii lui politici, mai noi sau mai vechi.

Încă un lucru: l-am auzit miercuri seară pe Cristian Tudor Popescu comparând trinomul Ponta-Antonescu-Băsescu cu scena finală din „Cel bun, cel rău, cel urât”, duelul în trei, nemaivăzut până atunci într-un western, care reprezintă climaxul filmului regizat de Sergio Leone. Acum nu mai contează decât cine va trage primul şi în cine, spune CTP.

Sunt perfect de acord, cu atât mai mult cu cât în scena respectivă există şi un clou care explică întregul deznodământ:

SPOILER ALERT!

unul dintre cei 3 are gloanţe oarbe şi nu ştie asta. Cu scuzele de rigoare că v-am stricat într-o oarecare măsură surpriza de final, dacă n-aţi văzut filmul, vă las să vă gândiţi cine n-are, de fapt, cartuşe în duelul nostru de pe Dâmboviţa şi cine va pieri, în cele din urmă.

În afară de noi, adică, pentru că de noi, contribuabilii, nu se mai interesează decât Fiscul.