Amicul Julius m-a îndatorat iar cu o serie de recomandări către cititorii lui, pe care îi invită, din când în când, să vină şi aici, la Amar de Zi.
Împreună cu colegul Pircă, Julius ţine un blog mai mare ca acesta. A luat premiile publicului la Roblogfest. Traficul lui nu se compară cu cel al Amar de Zi. Omul a scos şi un ziar de 8 pagini pe baza conţinutului de la Daily Cotcodac, după care s-a străduit să-l împartă prin tot Bucureştiul, practic singur. Blogul lui are mai mulţi comentatori decât Amar de Zi. Comentatorii lui s-au organizat şi într-un sindicat – primul sindicat al unor cititori de blog din România (ce spun eu, din România, din lume, chiar!). Julius şi Pircă sigur încasează din publicitate mai mult decât mine (deşi unii dintre cititorii acestui blog n-ar crede asta, după asaltul din ultimele două luni). Mai mult, Daily Cotcodac e amuzant. Oamenii vor amuzant. Amuzant e bine, e de succes. Amar de Zi e, după cum îi spune şi numele… nu prea dulce.
Ca atare, Julius e un tip de succes în blogosferă, simpatic, vioi, cunoscut, cu un venit frumuşel (are prietenă, fetelor) şi cu un viitor frumos.
Că mă promovează cu aşa încăpăţânare e o chestie care mă umple de confuzie. De ce o face?
Din toată experienţa lui de subaltern al meu, la Jurnalul Naţonal, săracul nu ţine minte decât că am refuzat cu încăpăţânare, un an de zile, să-i măresc salariul (şi chiar era un salariu mizerabil, să ştiţi).
La ultima noastră întâlnire de la ziar i s-a rupt punga de hârtie în care-şi ţinea sticlele de şampanie şi vin pentru Revelionul 2001-2002. Sub plafonul înalt din holul Casei Scânteii, cumplitele lui înjurături au fost acoperite de hohotele mele homerice. Ah, râsul ăla… Nu e ceva ce poate fi iertat uşor.
Dup-aia, când i-am oferit o colaborare tv, era ori să se înece, la o filmare în subteranele inundate ale metroului, ori să fie acuzat de hărţuire sexuală, la simularea unei… hmhm… chestii în doi la Muzeul Satului.
Când a venit, săracul, cu o idee de dezvoltare a site-ului Daily Cotcodac, l-am făsut zob, explicându-i că n-are nici o şansă. Dup-aia l-am pus să plătească şi cafeaua, că el mă poftise. Drept urmare, a repetat figura, cu acelaşi deznodământ, după alte jumătate de an.
Cam la trei luni o dată, Julius mă întreabă, timid, dacă n-aş vrea să-i scriu ceva pentru Daily Cotcodac. O face de la o distanţă sigură, să nu-i arunc cu ceva în cap.
Eu cred că există o singură explicaţe pentru asta – cred că, într-o altă viaţă, Julius a comis numeroase fapte rele, înşelăciuni şi trădări nemaivăzute, astfel încât a fost retrimis pe Pământ, reîncarnat în Julius Constantinescu, şi pedepsit să mă suporte pe mine.
Julius dragă, încearcă, dar încearcă din toate puterile să-ţi aminteşti – ce mama naibii ai făcut, bre, înainte de asta?
9 comentarii Adaugă comentariu
Nu cred ca o activitate anterioara ar fi un subiect interesant de cunoscut si inteles. Ce cred eu interesant de urmarit este evolutia numarului de vizitatori si comentatori ai blog-ului tau dupa ce ai „da mana” cu „Cotcodacul zilnic” ;).
Că multi sunt „topiti” dupa „Pui acru-dulce”. 🙂
Cum ziceam ceva timp in urma … cand esti o personalitate cu a anumita notorietate, nimic din ceea ce ti se intampla nu mai este intamplator.
Blogu` e ca filmu`.
Filmele romantice distrug relatiile, pentru ca fac femeile sa creada ca astfel de chestii se pot întâmpla în realitate.
În aceeasi situatie sunt barbatii cu filmele porno…
Asta e secretul omului.
La multi ani si toate cele buneee!
DL
Amuzante intamplarile. Dar astea sunt istorie, important e ca acum DailyCotcodac are succes.
Eu v-am descoperit separat, ca blog-uri. Ba chiar m-am mirat „Uite, ma, ca la DailyCotcodac scrie si Petreanu! Ce chestie!”. Asta acum vreun an de zile. Pe Amar de Zi am sosit via dono.ro, iar pe cotcodaci i-am gasit la o cautare pe google dupa nu mai stiu ce. Oricum, ambele bloguri sunt lecturi zilnice. Eu zic ca si Amarul e amuzant, acum depinde si de propriul filtru in ce priveste umorul. Da’ si cand nu e amuzant, e serios, dom’le, nu asa 🙂
Sa scrie doar Petreanu, Julica e de umplutura! =)) Si chiar e de umplutura DailyCotcodac, eu citeam intr-o vreme zilnic Amar de Zi, era jobul de asa natura ca trebuia sa caut diverse pe net si mereu dadeam de blogul lui Petreanu, astea in vremurile bune cand Petreanu inca prezenta stirile din sport =)) . Si imi umpleam asa timpul pauzelor, pana a devenit viciu. Mai bine ma apucam de fumat. Stiu Julica, spamul ma paste, oricum iti eram antipatic. ;))
Dar de ce nu i-ati marit salariul? Pestii poate ar fi trait azi.
Petreanu, m-am gandit deja la asta. Sa stii ca si mie imi placea sa cred ca in alta viata am fost un barbat bogat, risipitor si irezistibil, sau macar un general celebru, iubit de soldati si femei (nu Cezar, altceva am vrut sa spun prin „iubit de soldati”), un tiran luminat, un explorator polar de succes, membru al Societatii Regale, don Leoncio si cate si mai cate. Din pacate, ceva imi spune ca tot un soi de tampit nereusit am fost in toate vietile anterioare.
Este o gaşcă interesantă de băieţi şi fete care „se râde din orice”.
,,Actiunile tiranice singulare ,pot fi atrbuite opinieiei accidentale dintr-o zi anume ;dar o serie de agresiuni ,incepute ntr-o perioada distincta si urmate consecvent ,indiferent de schimbarea ministrilor ,demonsreaza foarte clar un plan deliberat si sistematic de aducere a poporului nostru la starea de sclav”
Thomas Jefferson
Oare noi unde sintem ?Sclavi,presclavi sau foarte sclavi ?